3,527 matches
-
că Iliada este un poem războinic și, prin ceea ce se desfășoară în ea, de bună seamă așa și este. Dar, pe de o parte, am putea vedea în ce măsură, 63 situat în întregul cuprins al lumii epice, războiul este un episod efemer, necesar în funcție de natura agonistică a omenescului, însă accidental în relație cu universul. Și, pe de alta, Iliada este, toată, străbătută de prezența iubirii dintre oameni și de poezia ei. La obârșie se află Elena, o Elenă adulteră și transfugă, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme (atât de scurtă în fața veșniciei sale) în viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în care libertatea fără țărm și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se află purificată și izbăvită de partea ei de distructivă violență. Condiția umană Hera, vorbind cu Zeus, spune chiar despre Ahile că nu este decât un muritor care „știe atât de puțin“. Văzuți de zei, în genere, oamenii sunt precari, efemeri, mărginiți și mărunți, buni doar să-i ferească pe nemuritori de plictisul nemuririi și al vanității lor. Apolon, vorbind cu Poseidon, spune și el: „niște sărmane făpturi omenești care, aidoma frunzelor, trăiesc o clipă, trăgând din pământ căldura vieții, apoi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Spunem că Iliada este un poem războinic și, prin ceea ce se desfășoară în ea, de bună seamă așa și este. Dar, pe de o parte, am putea vedea în ce măsură, situat în întregul cuprins al lumii epice, războiul este un episod efemer, necesar în funcție de natura agonistică a omenescului, însă accidental în relație cu universul. Și, pe de alta, Iliada este, toată, străbătută de prezența iubirii dintre oameni și de poezia ei. La obârșie se află Elena, o Elenă adulteră și transfugă, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme (atât de scurtă în fața veșniciei sale) în viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în care libertatea fără țărm și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
poreclă anagramată în M.O.G., Murderer of Gordon, după moartea generalului omonim) se relaxa tăind lemne de foc. Gladstone apare în 121 (!) de portrete în fondul de la National Portrait Gallery. Premierul etern și-a legat numele de o geantă efemeră, mare, din piele de box, cu burduf, care se deschide la partea superioară unde avea armături metalice, și pe care doctorii o purtau cu ei atunci cînd făceau vizite la domiciliul bolnavilor: gladstone bag. 16. "H.M.S Cutty Sark" este
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Fuseseră martori ai slavei Mântuitorului prin înviereaSa, o slavă prin care El putea deveni cel mai mare împărat pe pă-mânt, dacă pentru acest lucru ar fi venit. Ei își dădeau seama căeste vorba de o slavă, care nu mai era efemeră ca pe Tabor, ci o per-manență prin Învierea Sa, ca un Tabor permanent chiar și la Parusie.De aceea, la întrebarea lor în ajunul Înălțării: „Oare acum vrei săstatornicești împărăția lui Israil?” (Faptele Apostolilor 1, 6), Mântuitorul a răspuns: „Nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
să acorde stimulentele de rigoare. Acestea pot varia de la răsplată, atît legală (salarii și prime) cît și ilegală (de exemplu mita), pînă la acțiunile de constrîngere și pedepsire (cum ar fi execuția pentru "delicte economice"). Cu excepția unor situații rare și efemere, la care voi face referire peste puțin timp, nici un guvern nu s-a situat la înălțimea cerințelor. Nu deficiențele economiei planificate de la centru sînt cele mai nocive pentru democrație, ci consecințele ei în plan social și politic. O economie centralizată
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Nu. Această serie de experiențe subliniază un punct crucial: oricare ar fi activitatea dominantă, o economie descentralizată care contribuie la crearea unei națiuni de cetățeni independenți, este foarte favorabilă dezvoltării și menținerii instituțiilor democratice. Anterior am menționat "condițiile rare și efemere" cînd guvernele au putut să gestioneze eficient planificarea centrală. Pe lîngă asta, guvernele erau democratice. Acestea au fost guvernele pe timp de război ale Angliei și Statelor Unite în timpul primului război mondial și, poate chiar mai mult, în al doilea război
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pînă la Rada Văduva No 1110“. În 1934, prezentarea este modernizată și stan dardizată, ca și toponimia: „Podul Domnesc începe la Zlătari, drept pînă la Curtea Arsă (reședință domnească), merge pînă la Anghel Simigiul (reper final)...“ (Se observă înlăturarea reperelor efemere, situarea față de repere majore și precizarea reperului final). Este sesizabilă curba descrescătoare a motivației și cea crescătoare a sistematizării. Nu lipsesc interferențele politicului în denumirea străzilor. De pildă, Bulevardul Regina Maria a fost schimbat în Bulevardul George Coșbuc și a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ani E. era în elita intelectualilor umaniști militanți pentru cauza națională. De atunci, din 1869, datează un dialog între Poet și Întuneric, în care acesta din urmă, geniul negru, pune în fața poetului zădărnicia: „Tu, care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ieșiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cosmice (Sia). Faraonii Egiptului, înțelepți, au cooperat spiritual și profitabil cu acești zei concentrând și ilustrând povestea creatoare a lumii într-o epocă, rămasă vie în istorie. Schimbând fața solului și a așezărilor, egiptenii au contemplat și cerul și veșnicia. Efemerul, accidentalul n-a constituit o preocupare expresă pentru egipteni. Natura imuabilă în esența ei i-a îndârjit timp de optzeci de secole să se opună mișcării universale, prin nemurire, prin supraviețuire. Prin apariția morții, egipteanul intră în adevărata viață la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cei vii de cei morți. Jacques Copeau (1874-1949) introduce în Franța ideile lui Craig. După ce a lucrat cu el la Florența, fondează Vieux-Colombier în 1913. Compania sa, din cauza războiului ce izbucnește un an după aceea, nu are decât o existență efemeră, dar influența sa este majoră asupra întregii concepții franceze a regiei scenice din secolul al XX-lea. În perioada dintre cele două războaie mondiale, în 1927, doi dintre elevii săi, Jouvet și Dullin, fondează Cartel-ul. Ei îi invită pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celebră a lui Bergson, etc23. Este posibilă o clasificare a tuturor tipurilor de contradicții repartizate în serii antonimice în toate compartimentele vieții sociale, materiale și spirituale, rezultând o tipologie descrescândă în care se pendulează "de la grandoarea și demnitatea absolutului, la efemerul și relativul accidentului."24 Acceptarea teoriei contrastului duce implicit la încadrarea comicului în categoria amestecului, drept consecință a imposibilei decantări științifice a acestui concept de cele opuse sau contingente: ,,Și cine oare va stabili vreodată logic linia despărțitoare între comic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tipuri "naționale" în speță.[...] Ele reprezintă niște alienate așa cum vor proceda mai târziu și dramaturgii teatrului absurdului, abstracțiuni morale angrenate în situații cu adânc înțeles uman și cu o valabilitate estetică ce depășește cu mult sfera unui localism restrâns și efemer"23. Faptul că încercările taxonomice nu se pot susține până la capăt este ilustrat și de un "tablou sinoptic al tipurilor psihologice"24 din comediile și apoi din Momentele lui Caragiale, în care Pompiliu Constantinescu reducea multitudinea indivizilor la nouă categorii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mimetică, o simplă schimbare de decor pentru aceleași deprinderi mondene. Stratagema lui Valeriu Cristea, de completă izolare spațio-temporală și renunțare la orice habitudini înrobitoare, urmărește veritabila deconectare și marcheză regulile unui joc de-a fericirea, prin reconstituirea unui cadru paradisiac, efemer, dar preferabil viețuirii anchilozate în rutină. Față de armonia acestui microfalanster de vacanță instituit la vila Weber, intrusa pereche de vilegiaturiști care descind parcă direct din schițele caragialiene Tren de plăcere, Cură la apele Văcărești, Lună de miere, se profilează în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nasc riturile, cele care conferă forma tradițională miturilor și societății.220 Mai există și o abordare nominalistă care, sub influența istorismului lui Foucault, consideră că obiectele culturale sunt pur istorice, că nu au esențe imuabile, ci doar forme singulare și efemere. Astfel, Detoienne sau Veyne nu consideră mitul un gen literar, sau un tip specific de povestire, ci doar "un pește solubil în apele mitologiei", cu o formă intruvabilă, nedefinibilă: "mitul nu este un element transistoric, un invariant; genurile pe care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se odihnește supt o piatră frumoasă, pe care se povestește, în limpede grai românesc, istoria vieții lui”. Așadar, domnitorul n-a avut liniște nici după moarte, nu și-a mai văzut feciorul cel drag, pe Alexandru Coconul, care, după domnii efemere, s-a stins devreme, fiind „boliacu”, Catrina a rămas în mănăstire, suspinând după dragostea diacului, nu a mai putut ajuta numeroșii călugării greci oploșiți în săraca țară a Moldovei, singura lui dorință îndeplinită fiind alegerea ca succesor a boierului Miron
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu aveau nici o șansă să supraviețuiască drumului scurt pe lângă chei - abia dacă rezistau când mergea prin birou. Nu că pe Lisa o deranja faptul că erau atât de puțin practice. Unii pantofi există doar pentru a etala scântei de frumusețe efemeră. Pentru ce altceva să fi inventat Dumnezeu taxiurile? Admirându-se în oglindă, era profund mulțumită. Ochii ei erau mari și luminoși, datorită conturului alb pe care îl aplicase pe interior, tenul era curat (grație Aveda Masque), și fruntea fină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Graham. — Ai observat vreun avans mai asiduu? Știi la ce mă refer. Artilerie grea. Vreo bărbătoaică mai insistentă? Madeleine izbucni în râs. — Nu, avansurile pe care le-am văzut erau toate în stil de mare doamnă. — Cine le făcea? — Apariții efemere, pe care nu că le-am mai văzut înainte. — Sau după? — Da, nici după. — Despre ce discutai cu ele? Hohotele de râs ale lui Madeleine se întețiră. — Linda vorbea despre băiatul pe care l-a părăsit în Cucuieții din Deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca o tăietură de cuțit, transversală ca un zbor: da, întunericul l-ar fi despăgubit. Italia era în pământ, și pământul trecuse prin mâinile mele, îmi alunecase printre degete proapspăt și zgrunțuros. Acum era îngropată, și o dată cu ea, Angela, timpul efemer al iubirii. Am văzut o umbră, întunecată ca aceea a unei păsări. Un țăran stătea, la câțiva metri mai încolo, ascuns, în spatele zidului de cripte. Era un bătrân mic cât un copil. Stătea nemișcat, ținându-și pălăria în mână. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sine însuși îi erau atât de mari, încât își amâna ora prezentării sale până în momentul când, suficient de pregătit, avea să-și simtă sigur pământul de sub picioare. Foarte departe de-a căuta prin tot felul de noutăți arlechinești un renume efemer de strălucire aparentă întemeiată pe ignoranța celorlalți, el aspira, în toate lucrările literare pe care le proiecta, la întreaga perfecțiune omenește posibilă, urmărind mai cu seamă să nu încalce hotarele măsurii și ale bunului gust. Nu voia să șocheze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de Bab-el-Mandeb până la capătul Peninsulei Arabice, și bineînțeles locuința sa neîngrijită și trupul lui care Îmbătrânea și chiar telefonul stricat nu erau toate decât forme diferite ale aceleiași ființe. Care a fost condamnată să se fărâmițeze În nenumărate Întruchipări imperfecte, efemere, cu toate că ea e perfectă, veșnică și unică. Numai Într-o asemenea dimineață de iarnă, cu acest voal nupțial de lumină transparentă, la care se referea probabil expresia aramaică străveche „strălucire divină“, numai atunci se Întoarce pe pământ și se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mea ușor mângâietoare se conturau tot mai plini sânii ei de carne tare, fecioara cobora, tremurătoare, pleoapele cu gene lungi și grele. Abia mai târziu, după ce am pierdut-o, sau mai bine zis după ce mi-am închis-o în suflet, efemer, dar pentru eternitate, am înțeles că ochii ei frumoși m-au întrebat de atâtea ori: Ramses, unde-ți este trupul? Îi scoteam sânii pe rând, întotdeauna câte unul, să-i sărut sfârcul cu evlavie și recunoștință, fără patimă răscolitoare, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lucrările Vanitas, Cuceririle Progresului, Patria Albastră și Albă, Dedicată ei, Paznici. În 1915, Își citește În fața publicului select de la Centrul Balear Odă «Elegiei la moartea tatălui său» de Jorge Manrique, iar această faptă vitejească Îi aduce o notorietate zgomotoasă, dar efemeră. În același an, publică Cetățene!, o creație de Înaltă clasă În totalitate, afectată, Însă, din nefericire, de unele galicisme, reproșabile tinereții autorului și vremurilor sărace În lumini. În 1919 lansează Fata Morgana, operă de circumstanță, fină și de scurtă Întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]