3,571 matches
-
redactori au lucrat: Paul Schuster, Dieter Schlesak (1959 - 1969), Helga Reiter, Anemone Latzina, Gerhardt Csejka, Elisabeth Axmann, Christa Richter, Herbert Gruenwald, Horst Samson (1984 - 1987), Grete Tartler (1987-1991), Helmut Britz (1985-1993), care din 1990 a fost redactor-șef. După ce a emigrat în Germania (1986), Gerhardt Csejka, fost redactor al revistei Neue Literatur din România, a publicat în perioada 1992-1999, în Germania o revistă care purta tot titlul "Neue Literatur" (serie nouă), ca forum german al literaturilor est și sud-est europene. În
Neue Literatur () [Corola-website/Science/312590_a_313919]
-
să opera a fost publicată postum, în 1985; Volumul "Das Schlüsselwort" ("Cuvântul-cheie") cuprinde poezii, traduceri, piese teatrale într-un act, literatura pentru copii, proza și fragmente din jurnale. Ediția a fost îngrijita de fiul ei, cărturarul Horst Fassel care, pentru că emigrase în Republică Federală Germania, a fost obligat să semneze cu un pseudonim: Helge Hof. Începând din anul 1933, când avea 18 ani, și până aproape de stingerea să din viață, Irene Mokka a ținut un jurnal. La Bibliotecă Universității din Iași
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
lea și a devenit un pilon fundamental al ideologiei naționaliste japoneze Kokutai. Izvoare chineze mai credibile descriu o țară "Wa" condusă de mai multe familii - fiecare având zeități proprii. Studii recente de antropologie arată că strămoșii japonezilor par să fi emigrat din Siberia ori Polinezia. Perioada Yayoi (cca. 300 î.e.n. - cca. 300 e.n.) desemnează momentul în care agricultura ia o amploare deosebită, culminând cu apariția primelor forme de organizare politică în unele zone ale arhipelagului. Perioada a fost numită după situl
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
un transport spre o așa-zisă muncă, ispititoare în acele zile de foame, la "curățat cartofi", care în realitate era trimiterea acelui grup de oameni la gazare. Dupa ce a fost eliberat de armata americană și ajungând la Budapesta, a emigrat de acolo în Statele Unite, unde, ajuns în atenția renumitului cărturar Saul Lieberman, și-a completat instruirea școlară elementară și liceală, a învățat și la yeshiva ortodoxă "lituaniană" a rabinului Haim Berlin din New York, apoi a studiat la Brooklyn College și
David Weiss Halivni () [Corola-website/Science/312659_a_313988]
-
fost realizate de scenografa Gabriela Bubă (n. 1951), care a colaborat atunci pentru prima oară cu Sergiu Nicolaescu. Ea absolvise Institutul de Arte Plastice din București (1976) și era măritată cu pictorul Adrian Bubă, fost coleg de facultate, care a emigrat în Franța în 1981. Costumiera și regizorul s-au îndrăgostit unul de celălalt și s-au căsătorit în 1983, între ei fiind o diferență de vârstă de 21 de ani. Cei doi soți au divorțat în 1993, iar scenografa a
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
în Franța în 1981. Costumiera și regizorul s-au îndrăgostit unul de celălalt și s-au căsătorit în 1983, între ei fiind o diferență de vârstă de 21 de ani. Cei doi soți au divorțat în 1993, iar scenografa a emigrat în SUA. Gabriela Nicolaescu a afirmat următoarele despre modul în care s-a cunoscut cu regizorul: „Ne-am întâlnit la pregătirile pentru primul meu film, «Duelul». Era 1980. Atunci am debutat. Am fost asistentă, apoi m-am ocupat de costume
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
1970, a lucrat ca redactor cultural la revista Karpatenrundschau din Brașov. A fost redactor la publicarea volumelor din edițiile școlare despre Adolf Meschendörfer, la Editura Kriterion din București și despre Ludwig Tieck la Editura Dacia din Cluj. În 1978 a emigrat în Republica Federală Germania. În primii ani petrecuți în Germania a fost critic literar la mai multe posturi de radio, în special pentru "Norddeutscher Rundfunk", unde șefa secției literatură, Dr. Gisela Lindemann, arăta un interes deosebit pentru autorii sași transilvăneni
Bernd Kolf () [Corola-website/Science/312688_a_314017]
-
a născut la 1 decembrie 1947 la Cluj, în România, într-o familie de evrei. Mama sa, Olga, a fost o supraviețuitoare a lagărului de exterminare de la Auschwitz. Familia, compusă din părinții Olga și Samuel (Shmuel) și fratele Eliezer au emigrat din România în Franța și în Brazilia. În vara anului 1963, după decesul tatălui său în Franța, în drum spre Israel, Emil și restul familiei au ajuns în statul evreiesc și s-au stabilit la Haifa. El a continuat studiile
Emil Grünzweig () [Corola-website/Science/312779_a_314108]
-
propus un sistem de comunicare prin satelit, care a i-a adus Medalia de Aur Franklin Institute Stuart Ballantine Medalia de Aur în 1963. A fost președinte al Societății Britanice Interplanetare între 1947-1950 și din nou în 1953. Clarke a emigrat în Sri Lanka în 1956, în mare măsură datorită interesului său în plonjarea submarină, descoperind ruinele subacvatice ale templului antic Koneswaram în Trincomalee. A fost ridicat la rang de cavaler de regina Elisabeta a II-a în 1998 și a fost
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
evoluție. În biografia autorizată de Clarke, Neil McAleer scrie că ""mulți cititori și critici încă mai consideră ["Sfârșitul copilăriei"] a fi cel mai bun roman al lui ."" Clarke a locuit în Sri Lanka din 1956 până la moartea sa, survenită în 2008, emigrând acolo pe vremea când încă se mai numea Ceylon, mai întâi pe coasta sudică, în Unawatuna, mutându-se ulterior în Colombo. Guvernul srilankez i-a conferit lui Clarke statutul de rezident în 1975. El a fost un "scuba-diver" pasionat și
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
arestat de mai multe ori pentru activitate sionistă. El a fost delegat la cel de-al 9-lea Congres Sionist din anul 1909, participând la toate congresele sioniste până la proclamarea independenței Israelului în anul 1948. În anul 1913, Maimon a emigrat în Palestina (pe atunci parte a Imperiului Otoman) și a avut un rol activ în organizarea sistemului de școli religioase evreiești de acolo, fiind expulzat de otomani în perioada primului război mondial deoarece era cetățean al unui stat inamic. A
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
importante de bani După evenimentele din 10 august 1792, s-a exilat în Anglia, unde a fost invitat de Arthur Young. A cerut în van să fie ascultat în cursul procesului Regelui, apoi a părăsit Anglia în 1794 și a emigrat în Statele Unite. A publicat, în această perioadă, mai multe eseuri relative la experiențele sale: ""Notice sur l’Impôt territorial en Angleterre"" (1790), ""Des prisons de Philadelphie"" (1796). În 1795, a pus la cale, cu cinci însoțitori, o călătorie care a
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]
-
arhitect evreu, Otto Kohn, ce a supraviețuit Holocaustului. El are un frate, Pavel Forman, cu 12 ani mai mare, un pictor ceh care a vrut să devină în tinerețe producător de teatru și mai târziu, după invazia din 1968, a emigrat în Australia. Prin tatăl său biologic, el este frate vitreg cu matematicianul Joseph J. Kohn. După război, Forman a studiat la școala de elită Regele George din orașul balnear Poděbrady, unde i-a avut drept colegi pe Václav Havel, frații
Miloš Forman () [Corola-website/Science/311523_a_312852]
-
nou, de data aceasta pentru discursuri împotriva regimului comunist. A fost judecat, a primit o condamnare la opt ani cu executare și a fost trimis în lagărul de la Stoenești. După cinci ani a fost eliberat la presiunile Occidentului și a emigrat în Israel. A trăit o perioadă în SUA, după care s-a stabilit cu familia în Germania, la München, unde a lucrat între 1966 și 1990 la postul Europa Liberă și a prezentat emisiunile „Tinerama” și „Cvartet duminical”. După angajarea
Max Bănuș () [Corola-website/Science/311538_a_312867]
-
la „Le Monde”. În 1947 a fost trimis în țară pentru a face un reportaj în regiunile bântuite de secetă. A fost pentru ultima oară când a venit în România. În 1950 a părăsit Parisul, plecând la Geneva, de unde a emigrat în Australia și a înființat un birou de „Public Relations”, clientul cel mai important fiind Industria aerospațială franceză, pentru care a lucrat 22 de ani. După ieșirea la pensie, în 1974, s-a ocupat de reeditarea unora din cărțile sale
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
Afacerilor Interne Nr 16010/1960 i s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Rubla (azi Valea Călmățuiului din județul Brăila) pe o durată de un an. După eliberare și-a continuat studiile, absolvind Facultatea de Medicină. Ulterior a reușit să emigreze stabilindu-se în Franța.
Mihail Victor Serdaru () [Corola-website/Science/311599_a_312928]
-
discurs și, ca ziarist, era interesat să-l citească. Baranowski l-a lăsat să ia documentul acasă pentru a-l citi. Grayevsky, care era evreu, și care călătorise recent în Israel să-și viziteze tatăl bolnav, s-a hotărât să emigreze. După ce a citit discursul, l-a dus la Ambasada Israelului și l-a înmânat lui Yaakov Barmor care îl ajutase pe Grayevsky să meargă în Israel să-și vadă tatăl. Barmor era un reprezentant al Shin Bet; el a fotografiat
Despre cultul personalității și consecințele sale () [Corola-website/Science/311593_a_312922]
-
interpretare consistentă și o atenție deosebită la detaliile stilistice și dinamice. Este și un respectat dirijor de orchestră. Perahia s-a născut în orașul New York în familia lui David și Flora Perahia, evrei sefarzi vorbitori de limba ladino care au emigrat din Salonic (Grecia) în SUA în anii 1930. A început să cânte la pian de la vârsta de patru ani dar s-a apucat serios de studiu doar la cinciprezece ani. La șaptesprezece ani a intrat la Mannes College, unde a
Murray Perahia () [Corola-website/Science/311747_a_313076]
-
clandestin frontiera în Basarabia, depunând la sosirea la Hotin jurământ de credință Rusiei și fiind repartizați în diferite localități (în special în cele pustiite de epidemii), unde erau împroprietăriți . Ca urmare a situației economice precare, unii săteni au început să emigreze în Canada la sfârșitul anilor '80 ai secolului al XIX-lea; în preajma anului 1913, cel puțin 983 persoane părăsiseră satul. Majoritatea emigranților s-au stabilit în provincia Alberta și au fondat acolo un sat cu același nume, Boian. În perioada
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
anul 1564 s-a inaugurat zidul cel nou. Zvonul despre rennoirea comunității din Tiberias a găsit ecou în colectivitățile evreilor din lume și a fost interpretată că o prevestire a venirii lui Messia. Numeroase comunități s-au pregătit de a emigra în Palestina și au făcut donații pentru centrul evreiesc din Tiberias. Dona Gracia și Don Yossef au preconizat dezvoltarea la Tiberias a industriei mătasei și a lânii, dar nu au izbutit să-și împlinească planurile.Dona Gracia a murit la
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
afecțiuni cu răspuns minim la medicația alopată.Un promotor activ al homeopatiei ca metodă alternativă de tratament a fost L.I.Nitscanski care a audiat cursurile unor homeopați cum ar fi D.Popov, Lipnițchi, Vithoulkas,Keler, etc.În 1997 L.I.Nitscanski emigrează in Philadelphia SUA unde continuă să activeze în calitate de homeopat. Tratamentul homeopat este aplicat de către S.Beleakovskaia ,L.Izverschi, C.Grigoriță, M.Suharschi, L.Vapneș,etc absolvenți ai cursurilor de homeopatie organizate în 1990 la Moscova și la București. În anii
Homeopatia în Republica Moldova () [Corola-website/Science/311029_a_312358]
-
de război în primele două guverne formate de David Ben Gurion (1949-1951). Ada Maimon a beneficiat de o educație tradițională evreiască. În tinerețe, s-a alăturat unei asociații sioniste asociate cu mișcarea social-democrată “Ha’Poel Hatzair”. În anul 1912, a emigrat în Palestina, unde a lucrat ca profesoară în mai multe orașe din provincia aflată sub protectorat britanic. În anul 1914, ea a înființat o școală evreiască de fete la Tzfat (Safed). În paralel cu activitatea didactică, s-a implicat și
Ada Maimon () [Corola-website/Science/311040_a_312369]
-
evreiești "heder", a urmat școala elementară și apoi a invatat meșteșugul aurăriei. S-a alăturat de tânăr mișcării de tineret socialist sionist „Poaley Tzion”(Muncitorii Sionului) -C.S din România și a ajuns în conducerea ei. În anul 1925 a emigrat împreună cu familia sa în Palestina,aflată pe atunci sub regimul mandatului britanic. A lucrat mai întâi circa trei ani că funcționar în cadrul fondului Kapai al mișcării mondiale Poaley Tzion Zion”, apoi a fost vreme de doi ani membru al kibuțului
Zeev Sherf () [Corola-website/Science/311039_a_312368]
-
între anii 1938-1940, împreună cu Berl Milgrom, la editarea gazetelor de limbă idiș ale mișcării sioniste din Basarabia: "Țait Fragn" (Chișinău) și "Undser Veg" (Drumul nostru, Chișinău). După anexarea Basarabiei de către URSS în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (26 iunie 1940), Yitzhak Coren a emigrat în Palestina (aflată pe atunci sub mandat britanic), împreună cu fratele său mai mic, Sunea. Părinții săi au murit în ghetoul evreiesc din Chișinău în timpul celui de-al doilea război mondial. Ajuns acolo, a lucrat ca director al Departamentului de Informare
Yitzhak Coren () [Corola-website/Science/311037_a_312366]
-
1963, a fost reprimit la Facultatea de Filologie, la intervenția făcută de Traian Stoica, șeful secției culturale a revistei "Flacăra". Până în anul 1964, a mai colaborat în presă folosind pseudonimele de Teșu Milcoveanu și Al. Nichita. În anul 1964, a emigrat în Israel, unde a lucrat 12 ani la Biblioteca Universității din Tel-Aviv. În această calitate, a tipărit cărți și a fost redactor-șef al unor publicații în limba română. Până în anul 1989, el și-a satisfăcut stagiul obligatoriu în serviciul
Teșu Solomovici () [Corola-website/Science/311189_a_312518]