4,450 matches
-
Chiar dacă a susținut faptul că este alcătuită din corpusculi, presupune și faptul că aceștia se propagă într-un mediu special, "eter", producând unde, a căror viteză este mai mare decât a corpusculilor: Se presupune că există un oarecare mediu de eter, care are în multe privințe aceeași structură ca și aerul, dar este mult mai rarefiat, mai fin și mai elastic." Marele matematician Leonhard Euler (1707 - 1783) susține, în "Noua teorie a culorii și luminii" (1746), că lumina are o natură
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
mult mai rarefiat, mai fin și mai elastic." Marele matematician Leonhard Euler (1707 - 1783) susține, în "Noua teorie a culorii și luminii" (1746), că lumina are o natură ondulatorie: Lumina nu este altceva decât o agitație sau o vibrație a eterului. Ea se propagă mult mai repede decât sunetul, deoarece eterul are o densitate mult mai mică și o elasticitate mult mai mare decât aerul". Experimentul lui Young din 1802 privind interferența pune în evidență caracterul ondulator al luminii. În 1816
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
Leonhard Euler (1707 - 1783) susține, în "Noua teorie a culorii și luminii" (1746), că lumina are o natură ondulatorie: Lumina nu este altceva decât o agitație sau o vibrație a eterului. Ea se propagă mult mai repede decât sunetul, deoarece eterul are o densitate mult mai mică și o elasticitate mult mai mare decât aerul". Experimentul lui Young din 1802 privind interferența pune în evidență caracterul ondulator al luminii. În 1816, Jean Augustin Fresnel (1788 - 1827) expune concluziile studiilor privind difracția
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
de referință staționar, datează de pe vremea lui Galileo Galilei, și a fost inclus în fizica newtoniană. Însă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, existența undelor electromagnetice a condus unii fizicieni să sugereze că universul este umplut cu o substanță numită "eter", care ar acționa ca mediu de propagare al acestor unde. Se credea că eterul constituie un sistem de referință absolut față de care se pot măsura vitezele. Cu alte cuvinte, eterul era singurul lucru fix și nemișcat din univers. Se presupunea
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
fizica newtoniană. Însă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, existența undelor electromagnetice a condus unii fizicieni să sugereze că universul este umplut cu o substanță numită "eter", care ar acționa ca mediu de propagare al acestor unde. Se credea că eterul constituie un sistem de referință absolut față de care se pot măsura vitezele. Cu alte cuvinte, eterul era singurul lucru fix și nemișcat din univers. Se presupunea că eterul are niște proprietăți extraordinare: era destul de elastic pentru a suporta unde electromagetice
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
să sugereze că universul este umplut cu o substanță numită "eter", care ar acționa ca mediu de propagare al acestor unde. Se credea că eterul constituie un sistem de referință absolut față de care se pot măsura vitezele. Cu alte cuvinte, eterul era singurul lucru fix și nemișcat din univers. Se presupunea că eterul are niște proprietăți extraordinare: era destul de elastic pentru a suporta unde electromagetice, iar aceste unde puteau interacționa cu materia, dar același eter nu opunea rezistență corpurilor care treceau
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
ar acționa ca mediu de propagare al acestor unde. Se credea că eterul constituie un sistem de referință absolut față de care se pot măsura vitezele. Cu alte cuvinte, eterul era singurul lucru fix și nemișcat din univers. Se presupunea că eterul are niște proprietăți extraordinare: era destul de elastic pentru a suporta unde electromagetice, iar aceste unde puteau interacționa cu materia, dar același eter nu opunea rezistență corpurilor care treceau prin el. Rezultatele diferitelor experimente, în special experiența Michelson-Morley, au indicat că
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
pot măsura vitezele. Cu alte cuvinte, eterul era singurul lucru fix și nemișcat din univers. Se presupunea că eterul are niște proprietăți extraordinare: era destul de elastic pentru a suporta unde electromagetice, iar aceste unde puteau interacționa cu materia, dar același eter nu opunea rezistență corpurilor care treceau prin el. Rezultatele diferitelor experimente, în special experiența Michelson-Morley, au indicat că Pământul este mereu în repaus în raport cu eterul — ceva dificil de explicat, deoarece Pământul era pe orbită în jurul Soarelui. Soluția elegantă dată de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
elastic pentru a suporta unde electromagetice, iar aceste unde puteau interacționa cu materia, dar același eter nu opunea rezistență corpurilor care treceau prin el. Rezultatele diferitelor experimente, în special experiența Michelson-Morley, au indicat că Pământul este mereu în repaus în raport cu eterul — ceva dificil de explicat, deoarece Pământul era pe orbită în jurul Soarelui. Soluția elegantă dată de Einstein avea să elimine noțiunea de eter și de stare de repaus absolută. Relativitatea restrânsă este formulată de așa natură încât să nu presupună că
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
prin el. Rezultatele diferitelor experimente, în special experiența Michelson-Morley, au indicat că Pământul este mereu în repaus în raport cu eterul — ceva dificil de explicat, deoarece Pământul era pe orbită în jurul Soarelui. Soluția elegantă dată de Einstein avea să elimine noțiunea de eter și de stare de repaus absolută. Relativitatea restrânsă este formulată de așa natură încât să nu presupună că vreun sistem de referință este special; în schimb, în relativitate, orice sistem de referință în mișcare uniformă va respecta aceleași legi ale
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
cu ajutorul unui demodulator, amplificate și transformate din nou în unde sonore, de un difuzor. În realizarea unei transmisii radio intervin două tipuri de echipamente: echipament de emisie și echipament de recepție. Echipamentul de emisie are rolul de a emite în eter informația utilă. Acesta, preia informația de voce sau altă sursă, printr-un microfon, o aplică unui amplificator pentru ai amplifica semnalul, iar apoi semnalul este direcționat către un modulator. Aici are loc un amestec al semnalului util, cu un semnal
Radio () [Corola-website/Science/297247_a_298576]
-
cosmice); (e) regnurile fabuloase; (f) cadrul astral (astrele fiind, în concepția mitologică, nu corpuri cerești ci ,luminători" dependenți de voința patronală a anumitor zei, locuințe divine, iar uneori chiar formele vizibile de întruchipare a zeilor); g) elementele (apa, focul, aerul, eterul). Miturile cosmografice includ întregul cadru divin, adică pe zei și locuințele lor universale : (a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, întrucât zeii inșiși se autocreează sau sunt creați; (b) panteonul (sau totalitatea); (c) lumile coexistente (de obicei trei
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
și cu majoritatea solvenților organici. Este insolubil în sulfura de carbon. Acidul acetic are un coeficient de partiție mai mare în solvenți polari nemiscibili care conțin apă decât în apă, din această cauză se poate extrage din soluții apoase în eter sau acetat de etil. La rândul său, acidul acetic este un bun solvent utilizat frecvent la dizolvarea rășinilor și a uleiurilor esențiale. Acidul acetic joacă un rol esențial în industria chimică organică. Este utilizat atât ca solvent, deși este puternic
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
butil, acetatul de izobutil și acetatul de propil. Aceștia sunt produși, de obicei, printr-o reacție catalizată din acid acetic acid și alcoolul corespunzător. De altfel, majoritatea esterilor de acetat sunt produși din acetaldehidă prin reacția Tișcenco. În plus, unii eteri de acetat se folosesc ca solvenți pentru nitroceluloză, lacuri și vopsele acrilice, decapanți și baițuri pentru lemn. Primii glicol-monoeteri (diol-monoeteri) au fost produși pornind de la oxid de etilenă sau de la oxid de propilenă și alcool, care sunt apoi esterificați cu
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
apoi esterificați cu acid acetic. Cei trei produși principali de reacție sunt acetatul de etilen-glicol-monoetil-eter (EEA), acetatul de etilen-glicol-monobutil-eter (EBA) și acetatul de propilen-glicol-monometil-eter (PMA). Această întrebuințare consumă în jur de 15%-20 % din acidul acetic mondial. Unii dintre acești eteri acetat, de exemplu EEA, s-au dovedit a fi nocivi pentru reproducerea umană. Produsul condensării a două molecule de acid acetic este anhidrida acetică. Producerea la scară mondială a anhidridei acetice reprezintă o întrebuințare majoră care folosește aproximativ 25% până la
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
Oxidul de etilenă, denumit de asemenea și oxid de etenă sau oxiran, e un compus organic cu formula chimică CHO. E un eter ciclic. Oxidul de etilenă e un gaz inflamabil incolor la temperatura camerei, cu un miros ușor dulce; e cel mai simplu epoxid: un inel cu 3 membre constituind din un atom de oxigen și 2 de carbon. Oxidul de etilenă
Oxid de etilenă () [Corola-website/Science/332545_a_333874]
-
condensa între ele sau cu alte cicluri astfel încât moleculele alcaloizilor pot deveni de tip policiclic sau macrociclic. Datorită grefării pe nucleu a numeroase grupări funcționale, unii alcaloizi pot prezenta caracter fenolic (morfina), alții de tipul atropinei , reserpinei pot forma esteri, eteri (codeina) sau alcaloizi glicozidati (solanina din cartof). De obicei au activitate optică, fiind levogiri (cei mai des întâlniți și cu cea mai mare activitate farmacologică) sau dextrogiri, activitate imprimată de atomii de carbon ai acizilor cu care se esterifică: (acidul
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
sau absența oxigenului în structura lor , dar și de forma în care se găsesc. Alcaloizii oxigenați sunt cristalizați, incolori, cu excepția berberinei (colorată in galben) sanguinarinei (culoare roșie). Au gust puternic amar și sunt optic active. Sunt solubili în solvenți apolari (eter, benzen, cloroform), sunt insolubili sau parțial solubili in apă. Alcaloizii cuaternari și pseudoalcaloizii sînt solubili în apă și în alcool, insolubili în solvenți organici apolari. Alcaloizii sub formă de săruri sînt substanțe solide, cristalizate, fără miros, cu gust foarte amar
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
etc.)" "Tattva" în Yoga sau "mahabhuta" în Ayurveda, sunt două cuvinte sanscrite ce se traduc prin "elemente" sau "realitaăți", "panchatattva" sau "" însemnând cele 5 elemente fundamentale considerate a sta la baza creației în diferite cosmologii: pământul, apa, focul, aerul și eterul. Cele 5 componente ale ritualui tantric au fost asociate cu aceste cinci elemente fundamentale probabil și pentru a sugera importanța și plenitudinea acestui ritual al carui scop este și activarea și amplificarea acestor energii lăuntrice corespunzătoare elementelor. Fiecare astfel de
Maithuna () [Corola-website/Science/327974_a_329303]
-
() este denumirea unei familii de protocoale de rețele de calculatoare bazată pe transmisia cadrelor () și utilizată la implementarea rețelelor locale de tip LAN. Numele provine de la cuvântul englez "ether" (tradus: eter), despre care multă vreme s-a crezut că este mediul în care acționau și comunicau zeitățile. ""-ul se definește printr-un șir de standarde pentru cablare și semnalizare electrică aparținând primelor două niveluri din Modelul de Referință OSI - nivelul fizic
Ethernet () [Corola-website/Science/313701_a_315030]
-
se poate recolta o cantitate de 100 - 400 g de propolis, în funcție de regiune. Propolisul se prezintă ca o masă lipicioasă de culoare variabilă între verde, maro și negru, având miros aromat de rășini și balsamuri. Este solubil în alcool și eter și greu solubil în apă. Greutatea specifică este de 1,112 -1,136 g/cm³. Punctul de topire este situat între 70 - 120 °C. La temperatura de 37 °C se înmoaie, iar la temperaturi scăzute este casant. Propolisul este compus
Propolis () [Corola-website/Science/305452_a_306781]
-
electromagnetice, cu o viteză egală (în limita preciziei datelor experimentale din vremea aceea) cu viteza luminii. Concluzia inevitabilă era că lumina constă din unde electromagnetice: Natura fizică a mediului care servea drept suport material pentru propagarea undelor electromagnetice, denumit simbolic "eter luminifer", nu era precizată de teoria maxwelliană. Experimentul lui Michelson (1881), urmat de Experimentul Michelson-Morley (1887), care urmăreau să pună în evidență existența eterului, au dat rezultate negative. Ipoteza eterului a fost abandonată, câmpul electromagnetic a fost acceptat ca realitate
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
electromagnetice: Natura fizică a mediului care servea drept suport material pentru propagarea undelor electromagnetice, denumit simbolic "eter luminifer", nu era precizată de teoria maxwelliană. Experimentul lui Michelson (1881), urmat de Experimentul Michelson-Morley (1887), care urmăreau să pună în evidență existența eterului, au dat rezultate negative. Ipoteza eterului a fost abandonată, câmpul electromagnetic a fost acceptat ca realitate fizică primară, viteza luminii în vid a devenit o constantă fizică fundamentală. Electrodinamica maxwelliană a generat o perspectivă nouă asupra desfășurării fenomenelor fizice în
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
servea drept suport material pentru propagarea undelor electromagnetice, denumit simbolic "eter luminifer", nu era precizată de teoria maxwelliană. Experimentul lui Michelson (1881), urmat de Experimentul Michelson-Morley (1887), care urmăreau să pună în evidență existența eterului, au dat rezultate negative. Ipoteza eterului a fost abandonată, câmpul electromagnetic a fost acceptat ca realitate fizică primară, viteza luminii în vid a devenit o constantă fizică fundamentală. Electrodinamica maxwelliană a generat o perspectivă nouă asupra desfășurării fenomenelor fizice în spațiu și în timp; ea a
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
Apa oxigenată, denumită și "peroxid de hidrogen" sau "perhidrol" este un lichid incolor, cu punctul de fierbere 108 °C, cu punctul de topire/înghețare -33 °C, cu formula chimică HO. Se amestecă cu apa în orice proporție, este solubil în eter și alcool. Are constanta dielectrică mare, apropiată de a apei, fiind un bun dizolvant ionizabil față de săruri, în cazurile în care nu se manifestă ca oxidant. O soluție 35% poartă denumirea de "perhidrol". Fiind instabilă, se descompune spontan, rezultând apă
Apă oxigenată () [Corola-website/Science/321790_a_323119]