16,853 matches
-
o expresie a lui Arghezi, referitoare la scrisul poeziei. Spectatorii pot urmări, adesea în paralel, reacțiile unor personaje care se resping, și, în același timp, se caută, printr-o dispunere care angajează spațial, în decorul sugerînd stereotipii, coloritul și traiectoria etică a personajelor. Echilibrul concepției regizorale îi asigură spectacolului gravitate și sens uman generos tocmai prin desfășurarea atât de credibilă, concretă, a unui proces de involuție a umanului. Constantin Popa, de data asta ca interpret (Ilie), și Violeta Popescu (Mina) au
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
conform "principiilor de clasă", dar care, de fapt, în universul său interior, e un răzvrătit, lucid și moral fiind. Actualitatea mesajului este dată de faptul că, în oricare sistem ne-am afla, omul de înaltă ținută, atât intelectuală, cît și etică, este marginalizat, trimis "pe tușă", ignorat sau persiflat. E un Neînțeles. Tocmai pentru că societatea din care provine e grevată de minciună, ipocrizie, lașitate. Așa stînd lucrurile, nu-i rămîne decît să se închidă în carapacea sa, într-un univers artificial
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
echilibrul și așa precar al omului." Mioara Adina Avram (Monitorul, 17 iunie 2000) Părerea autorului " Mașina de vînt", nefiind nici publicată, nici jucată, e o piesă care, deocamdată, se sprijină pe opiniile lectorilor ocazionali și pe convingerile mele estetice și etice ceea ce o recomandă și pentru publicare, și pentru montarea scenică.* Regimul vroia un om nou, murdar, dar curat...! Adică omul avea voie să n-aibă voie, să n-aibă identitate, să fie surd, orb și mut, avea voie să se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
post-revoluționară, sentimentul de frustrare, deruta, inerția, opacitatea, incultura politică, mentalități sclerotice, spiritul de mafie al vechilor structuri, tehnologii învechite în toate zonele de activitate politice, economice, culturale nedreptatea marginalizării celor care au suferit în regimul comunist, îmbogățirea în afara oricăror norme etice sau legislative și, în sfîrșit, absența oricărei perspective de schimbare, adică ratarea a însăși revoluției; aceasta ar fi problematica piesei "Cavou bar". Întrebăriel care se zbat în acest discurs, pe care l-am vrut politic, militant, sînt grave, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cuvânt despre decepțiile sau deznădejdile profesorului. Chestiunea este trecută cu vederea, ca și cum n-ar exista, ca și cum În educație nu ar surveni și eșecuri, dureri, rateuri, trădări. Se merge pe o ipoteză supraoptimistă, sprijinită și pe un cortegiu de teorii psihogenetice, etice, ideologice etc., că educația nu aduce decât pozitivitate și confort, iar „binefăcătorul” (adică profesorul) este dator să afișeze numaidecât un aer tonifiant de „trezitor” al potențelor elevului, de salvator, de Învingător. Ipoteză cât se poate de falsă! Să venim cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
CITAT RETRAS!!! Cei mai mulți dintre semenii noștri nu percep timpul optim de acțiune și lucrurile cu adevărat importante la un moment dat. Dacă În legătură cu ceea ce este „bine” sau „rău” pare să fie mai ușor de făcut o alegere (avem diverse coduri etice și legislative la Îndemână), În legătură cu ceea ce trebuie realizat „Înainte” sau „după”, alegerile devin mai complicate. Ca element coordonator al acțiunilor umane, timpul este o formă de relație și instituire valorică. Între eu și lume, Între eu și un alt eu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și integrare valorică prin raportarea la cadrul general de cunoștințe, atitudini și conduite transmise de școală. Prin intermediul religiei ca disciplină de studiu, școala se centrează spre valori fundamentale deosebit de necesare pentru aureolarea și semnificarea responsabilă a altor valori (științifice, pragmatice, etice etc.). Valorile religioase sunt valori „de pornire”, reprezintă „infrastructura” ce poate condiționa adiționarea sau stocarea unor noi cunoștințe, deprinderi și atitudini. Acestea reprezintă stabilul, permanentul, absolutul din panoplia de valori. Din perspectiva valorilor religioase, se pot chestiona, discuta și amenda
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
serie de comportamente la nivel societal. Parohia poate rezolva multe probleme pe care statul le rezolvă mai greu sau deloc. Normativitatea religioasă are o sferă mult mai largă și un impact mult mai puternic (evident, În sens bun) decât codificarea etică a statului, care este abstractă, departe de individul particular și de nevoile lui sufletești. Norma religioasă este cu mult mai ușor de interiorizat și respectat decât cea livrată de stat. Asta și pentru că are o altă autoritate, cea de ordin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
clamează. Ele sunt instanțe modelatoare, iar pretențiile de ordin etic față de acestea sunt maximale, pe deplin justificate. E destul de grav, de pildă, faptul că activitatea didactică nu este reglementată de un cod deontologic. În alte țări, există astfel de cadre etice care reglementează aproape În amănunt multe dintre aspectele de acest gen. Ca preot și ca dascăl, trebuie să fii atent la reverberațiile morale ale propriilor gânduri și conduite. Cu cât acestea vor fi mai pozitive, cu atât și cele ale
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tinzând să sistematizeze „letopisețul metafizic” în trei cronici - cea a Firii, a Cugetului și a Exilului; în conformitate cu ele, „povestind în-ființarea omului ursit la gospodăria sa, recitând legenda întemeierii țării sau a descălecării în istorie a neamului”, demersul ajunge la „modelul etic românesc de a fi în lume”. Odată cu problema intrării în universal a conștiinței românești, A. lărgește considerabil unghiul de cuprindere analitică. Capitolele dezvoltă „prolegomenele”, discută specializat receptarea „perspectivelor” metafizice la Eminescu, Blaga sau Arghezi, cu atât mai mult cu cât
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
și H.H. Kelly (1978). Profesorul Tony Malim susține ideea unei abodări, în primul rând, didactice și face referire în lucrarea sa la metodele de cercetare utilizate în psihologia socială, cât și la sursele ideilor de cercetare reprezentative domeniului social. Problematica etică este, de asemenea, dezbătută și sunt prezentate experimente care au fost criticate pentru că au încălcat principii morale: experimentele lui Stanley Milgram asupra obedienței, experimentul lui Muzafer Sherif denumit „Peștera tâlharului”. Modalitatea în care individul se poate percepe pe sine, cât
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
este consacrat ca romancier. A mai colaborat la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Ramuri” ș.a. A îngrijit ediții și a semnat prefețe. Volumul de versuri Duhul pământului, în care realitatea este convertită în metaforă de extracție folclorică, dovedește vocația etică a scriitorului. Romanele lui A. au, de asemenea, un mesaj etic, iar moralitatea e tema lor centrală. Nu lipsește umorul acid și, uneori, ludic, dar nu fără tâlc (manifestat prin introducerea în partitura unor personaje a unor jocuri de cuvinte
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
Cronica”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Ramuri” ș.a. A îngrijit ediții și a semnat prefețe. Volumul de versuri Duhul pământului, în care realitatea este convertită în metaforă de extracție folclorică, dovedește vocația etică a scriitorului. Romanele lui A. au, de asemenea, un mesaj etic, iar moralitatea e tema lor centrală. Nu lipsește umorul acid și, uneori, ludic, dar nu fără tâlc (manifestat prin introducerea în partitura unor personaje a unor jocuri de cuvinte ori verbigerații hazliu versificate, cu înțeles ambiguu, dar, la o decriptare
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
absolutist în viziunile terestre și escatologice care îl posedă. Îndemnând socratic la cunoașterea de sine, el se ostenește prin „lucrarea cuvântului” să salveze sufletul celui care, lipsit de „coiful mântuirii” și de „pavăza credinței”, poate ajunge „vrăjmaș luiș”. Idealul său etic, dedus din experiența mirobolantă a personajelor biblice, se așază ca sub o „stea noao” sub raza unui umanism creștin, care este un sigiliu al epocii. Paradoxul ar fi că acest cărturar cu o imaginație spectaculoasă și terifiantă a răului, care
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
ed. 2, București, 1941, 245-246; Kalustian, Simple note, I, 179-183, II, passim, III, 156-160; Nicolae Iuga, Constantin Antoniade, „Opere”, ST, 1985, 9; Gh. Vlăduțescu, Un filosof minor, „Revista de filosofie”, 1986, 1; Ornea, Interpretări, 255-260; Ștefan Lemny, Carlyle și propensiunea etică în cultura română, în Cultură și societate, îngr. Al. Zub, București, 1991, 271-285; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 229-236. G.H.-T.
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
dator pentru mulțimea de informații despre marele dandy englez Barbey d’Aurevilly. Cu Despre dandysm... al acestuia din urmă și cu fragmentul dedicat dandy-ului de către Baudelaire (În Pictorul vieții moderne, 1863) sunt puse temeliile dandylogiei și se construitește eșafodajul etic și estetic al dandysmului. De atunci până azi, când motoarele de căutare ale celui mai modest internaut descoperă În rețeaua bibliotecilor din lume, numai În 2003, zeci și zeci de studii ori volume consacrate dandysmului, subiectul pare a fi istovit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aderă la valorile lumii care i-a născut. Dimpotrivă, le disprețuiesc ca fiind „de serie”, vulgare. Paul Morand le intuiește corect proiectul: „Dandy-i sunt acea fracțiune a tinerei burghezii care trăiește cu nostalgia aristocrației, refuzând să se supună normelor etice și regulilor burgheziei cuceritoare din secolul al XIX-lea”2. Baudelaire e mult mai tranșant, poate și pentru că vorbește oarecum despre el Însuși: „O mână de bărbați declasați, dezgustați, fără rost, dar având cu toții bogăția unei forțe Înnăscute, pot să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se sustrage unor asemenea limitări. Am făcut-o nu din exces de pedanterie, ci cu un temei didactic pe care paginile noastre și l-au asumat din primele rânduri. Se va vedea lesne cum ariile interferează, cum, de pildă, Între etic și estetic granițele sunt fragile, poroase, ca uneori să dispară cu totul; câmpurile se suprapun deseori, se condiționează reciproc, spre a se repercuta, ambele, asupra dandysmului Înțeles și ca strategie & tactică de seducție, dar și ca utopie. Ca doctrină a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
subiecții, de a-i face să fie mereu altfel. Principiile sale - În acest sens - pot fi numite cu o brutală directețe: unicitate, individualitate, narcisism, orgoliu, vanitate, singularitate, singurătate, contestare. Simpla parcurgere a termenilor ne sugerează În primul rând un program etic. Așa și este. Doar că, prin extensie, aceste principii morale Își pot cu ușurință anticipa consecințele În plan estetic. Să particularizăm. Un dandy autentic vrea să uimească fără Încetare, să deconcerteze, să contrarieze, fără a se lăsa vreodată uimit, surprins
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fundamentală. El vrea să placă displăcând, să deregleze stabilind noi reguli, să fie neconvențional adoptând o nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea sa, spune Camus. Iar una dintre consecințele acestei atitudini este damnarea la singurătate. „Totdeauna izolat, totdeauna În afara lumii.” Numai că singurătatea e, implicit, și o condamnare metaforică la moarte. Pentru că nu poate exista decât În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
grația, imprevizibilul stilului dandy, nu prin gesturi radicale: „Dandy-ul sfidează moravurile societății, nu sistemul politic, el contestă relațiile cuviincioase, câteva prejudecăți de bună conduită, nu relațiile care domină repartiția bogăției ș...ț. Dandy-ul se situează Într-un câmp etic și estetic, nu În cel politic”1. Care să fie Însă miza acestor negări, mai intense, mai estompate? Dacă nu răsturnarea unei ordini instituite (politic, social, economic), atunci ce? Tocmai pentru că se produce o deplasare de fond dinspre etic spre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar fi un „obiect tratat”, și nu un simplu obiect executat. Demonstrația lui Barthes are logica sa, chiar dacă ținta finală a unui ascet (oriental sau nu) este radical diferită de a dandy-ului: „Dandysmul nu e prin urmare doar o etică ș...ț, ci și o tehnică. Dandy-ul realizează fuziunea lor, dar se vede limpede că tehnica e garantul primeia, așa cum se Întâmplă În toate filosofiile ascetice (de tip hindus, de pildă), unde o conduită fizică devine suportul unui exercițiu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mare cultură și, după ani de zile, domnul Wainewright vorbea adesea cu multă dragoste despre el ca despre un filosof, un arheolog și un admirabil profesor care, dacă putea preț pe aspectul intelectual al educației, nu uita importanța unei pregătiri etice timpurii. Sub Îndrumarea domnului Burney s-a dezvoltat pentru Întâia oară talentul său artistic și domnul Hazlitt ne spune că blocul de schițe pe care-l folosea la școală mai există Încă și vădește un mare talent și o simțire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o Încercare de a dobândi totul, totalitatea, invocând strategic piedicile puse În cale de practica excesivă a umilinței față de artă, dublată de practicarea agresivă a unui ton peremptoriu, mai potrivit unei dizertații aulice decât unui text ce vorbește despre moliciunea etică a ființei umane, o moliciune Întrecută doar de slăbiciunea acesteia față de propriile inconsistențe. Portretul lui Dorian Gray confirmă plăcerea enormă a lui Wilde de a povesti. (Jurnalul fraților Goncourt ș1956, p. 1005ț vorbește despre „cet individu au sexe douteux, au
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
burgheze. Exacerbarea individualității, prezentă În decadentism, e o marcă a neputinței de dezindividualizare; „decadentul” Își este „trup și hrană sieși”, se autodevorează sufocat de o lume Închisă, care nu e altceva decât propria sa răsfrângere. Transcenderea vieții prin artă Înlocuiește eticul cu esteticul. Frumosul rămâne o formă sensibilă percepută cu insațietate prin simțuri. Devenit principiu suprem, frumosul favorizează, ca În Moartea lui Tizian a lui Hofmannsthal, o evaziune din contingent: „Ale frumuseții necuprinse porți/ Prilejuri pentru-o magică scăpare...”. Totodată, el
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]