3,855 matches
-
Instituții indispensabile societății democratice datorită impactului socio-politic, a numărului de angajați și voluntari, dar și datorită fondurilor pe care le gestionează, organizațiile neguvernamentaleONG-urile, sunt astăzi considerate cel de-al treilea sector al economiei. Istoric, ONG-urile au o traiectorie evolutivă explozivă și foarte dinamică. Din acest motiv este greu de comensurat statistic numărul și dimensiunea lor la nivel de glob. Sintagma organizație neguvernamentală este pentru prima dată folosită în Articolul 71 din Capitolul 10 al Cartei Națiunilor Unite (1945) în
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
ocupa la un moment dat numai de un anumit număr de probleme, și misiunile și obiectivele acțiunilor voluntare ale ONG-urilor s-au supus priorităților și urgențelor problematicii sociale. În acest sens, D. C. Korten (1990)6 distinge trei "generații" evolutive ale sectorului neguvernamental: În prima fază, ONG-urile erau orientate către ajutorare și caritate, oferind servicii nemijlocite către beneficiari (ex. distribuirea de hrană, de adăposturi, de servicii de îngrijire etc). În cea de-a doua fază, ONG-urile au propus
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
o lume nouă, "world wilde web", cu un "stil de lucru web și un stil de viață web", ne explică Bill Gate31. Era informațională este unanim apreciată ca fiind paradigma care a impulsionat societatea să sară pe o altă orbită evolutivă. Dacă până în secolul al XX-lea lumea se mai balansa încă între industrie și agricultură, informatizarea a poziționat societatea în lumea cyberspace. Aceasta este o lume sui generis, cu noi modele de cunoaștere, de gândire și acțiune, cu noi instituții
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
deși individul își păstrează funcțiile sociale, dacă nu vede conexiunile și nu face legăturile cu și între "dot"-uri, nu vede lumea și nu trăiește în acestă lume, ci există doar. Această stare de fapt pare a evidenția un model evolutiv uman, care emerge de la natural la artificial, de la concret la din ce în ce mai virtual. Prima "natură" construită de om este cea artificial-societală, ultima, de până acum, este cea virtual-societală, în care intangibilul prevalează tangibilul. Acest demers nu ar fi atât de îngrijorător
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
economică a fost inițiată de progresul tehnologic, fără precedent în istoria omenirii, de economia de scară și continuată de emergența economiei bazată pe cunoaștere. Nu neapărat în această ordine și nici separate, ci mai degrabă ca aspecte ale aceluiași continuum evolutiv. Capitolul care urmează avansează câteva idei despre legătura dintre cercetarea științifică, tehnologie și sustenabilitate, în general. Știința a fost definită de dicționare ca fiind sfera de activitate umană a cărei principală funcție constă în dobândirea și sistematizarea teoretică a cunoștințelor
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
petrolul deversat în Golful Mexic a fost propusă Congresului American de actorul Kevin Coster, iar Congresul a considerat-o acceptabilă. Referitor la scopul și rolul social al științei în postmodernism, menționabil este și punctul de vedere al lui Jean-François Lyotard. Evolutiv, spune Lyotard (1979)71, societatea a experimentat două tipuri de cunoaștere: cunoașterea narativă și cunoașterea științifică. Ceea ce devine problematic în statutul cunoașterii postmoderne este procesul de legitimitate. Legitimitate recunoscută are doar cunoașterea științifică sau cunoașterea care urmează modelul repetabilității experimentului
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Primul volum, intitulat În căutarea personajului, urmărește să configureze o istorie a genului în literatura română, de la origini până la cel de-al doilea război mondial. Deși materia este dispusă în funcție de texte și nu de paradigme, criticul descoperă totuși două linii evolutive: romanul construit „pe dimensiune mitologică” (Viața la țară, Creanga de aur, Frații Jderi, Baltagul, Mara, Arhanghelii, Ion, Adela, Rusoaica, Maitreyi, Cartea nunții ș.a.) și romanul construit în jurul unui personaj puternic individualizat (Ciocoii vechi și noi, Tănase Scatiu, Ultima noapte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
corectă a cavităților. În caz de leziuni carioase, care interesează mai mulți dinți, se indică asanarea prealabilă a întregii cavități bucale pentru a reduce incidența apariției cariilor în zona marginală a coroanelor. -Tratamente endodontale incorecte, cu sau fără procese periapicale evolutive. Se indică refacerea tratamentului endodontal sau completarea cu tehnici chirurgicale ajutătoare. -Distrucții coronare mari, care interesează mai mult de jumătate din coroana dintelui, care pot fi tratate prin onlay M.O.D. sau substituție coronară. -Dinți înclinați cu mai mult
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
nu într-o singură variantă, ci în vreo zece (niciun conflict din lume n-a fost mai bine documentat, cartografiat și arhivat). OCHA (Office for the Coordination of Humanitarian Affairs), depinzând de ONU, are o evidență la zi, cu hărți evolutive precise, a teritoriilor aflate în dispută, cu fotografii, recensăminte, grafice etc. Consultarea lor necesită cam o oră, dar permite economisirea eternelor declarații de bune intenții. Ce arată această secvență? Că bazele fizice, economice și umane ale unui "stat palestinian viabil
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1 ca să realizeze ideea de doi, și eu voi spune că în ce privește limbajul nu sunt de făcut obiecții la argumentația domnului Darwin și că omul a ieșit sau poate fi scos din vreun animal inferior”. Prin despicarea unității genetice și evolutive a formei și sensului limbii, Max Müller se vede pus în situația de a explica cum s-a putut ca niște sunete naturale să ajungă a denumi sensuri generale. „Interjecțiile, afirma el, și sunetele imitative sunt singurul material posibil prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ideatică cu care au fost înconjurate, ele nu-și pot afla altundeva originea decât în interjecții și în sunete imitative. Privind limbile indoeuropene ca rezultat al gramaticalizării formulei aglutinante, iar pe aceasta ca rezultat al depășirii stadiului silabic, Bréal percepe evolutiv și unitar constituirea limbii, fapt remarcat cu entuziasm în 1876 de André Lefèvre: „Retrăgând originea limbajului dincolo de întreaga perioadă vecină cu istoria, dincolo de toată observația directă, Bréal s-a conformat invincibilei de acum înainte teorii a formării lente. Despuind de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
parte a teritoriului Sciției și respingerea de către el a acestui nume pentru țara sa înseamnă pe de o parte refuzul de a-i accepta pe autohtoni ca parte constitutivă a poporului român, iar pe de altă parte lipsa perspectivei istorice evolutive asupra limbilor și popoarelor: popoarele și limbile lor nu se constituie prin evoluție, ele vin de undeva gata făcute. În gândirea istorică tradițională predomină substituirea unor popoarelimbi prin alte popoare-limbi. În cronica slavilor de răsărit citim: „După mult timp [de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
erau încă stabiliți în regiunile dunărene. De fapt nu se cunoaște nimic pozitiv despre episcopatul său. Este curios de notat că istoricii ecleziastici și repertoriile științelor religioase ignoră total rolul pe care textele slave îl atribuie Sfântului Andronic.” Neînțelegerea caracterului evolutiv al fenomenelor etnolingvistice a creat impresia incompatibilității dintre latini și traci, dintre latini + traci și români, dintre traci și slavi, dintre populațiile atestate în antichitate și grupările etnice de la ieșirea din evul mediu. Această neînțelegere rezultă din următorul text al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
băștinașilor”. Această explicație ar avea-o cuvintele stejar, pădure, eleșteu, cărare, grăiesc, privesc, nemeresc (DM, p. 365). De observat însă că elementele autohtone, deși sunt cele mai vechi, nu sunt luate ca parte constitutivă a unei limbi noi. În lipsa imaginii evolutive a limbii, Cantemir grupează elementele dacice la un loc cu celelalte elemente care au deteriorat latina: „Romanii (Romanos), spune el, au primit nu puține cuvinte de-ale dacilor, precum și mai târziu de-ale slavilor, polonilor, ungurilor și grecilor (așa cum se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întruchipează aspectul sonor împreună cu structura gramaticală, cele două alcătuind, împreună cu alte componente ale structurii psihice, un tot indestructibil: „viața fiecărei limbi se fundamentează pe poziția lăuntrică a poporului față de arta întrupării gândului în sunet” (p. 270). Pe fondul interpretării aparent evolutive și sociale a fenomenului lingvistic, savantul german definește trecerea de la latină la limbile romanice ca pe un proces în care acestea din urmă și-au schimbat formele, menținându-și intactă forma. Imunitatea acesteia s-ar explica prin faptul că „odată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este că italienii, francezii și spaniolii au fost supuși patriarhului de la Roma, cu limba latină”. Ideea că latina populară a fost și este încă prin română o limbă vie nu are susținere în eșafodajul istoric structurat de Maior. Lipsește perceperea evolutivă a limbii și continua reînnoire a ei în procesul de comunicare. Cum ne putem imagina că o limbă nescrisă, care ulterior se va numi latină, a parcurs o perioadă de peste trei milenii suportând doar influența lexicală a popoarelor italice pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în antichitate fondul vechi nelatin de cuvinte al limbii române, fond care vădește faptul că întreaga limbă română, inclusiv aparențele latine ale acesteia, este o creație nouă, indestructibil îmbinată cu constituirea etniei române. Aflat însă departe de înțelegerea socială și evolutivă a limbii și respingând substratul tracic pe motiv că gințile barbare din Dacia s-au stins fără a lăsa urme lingvistice, el condensează tot trecutul limbii române în perioada italică a latinei populare. În felul acesta a fost blocată căutarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
române. În continuitatea ideii sângelui S. Pușcariu aduce necesitatea reconstituirii „epocii străromâne” în manieră proprie. Raportându-se la principiile care îi orientează gândirea, el își propune să aplice „metoda întrebuințată de romaniști, când din limbile romanice actuale reconstruiesc, după legile evolutive ale fiecărei limbi, formele latinei vulgare, sau cea întrebuințată de indoeuropeniști, când din limbile indoeuropene extrag arhetipul care stă la baza lor”. Căzut irecuperabil în eroarea fatală a lingvisticii tradiționale, el susține că situația cercetătorului istoriei limbii române „e însă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
În totală discordanță cu imaginea scheletului de limbă improvizat de neogramatici, se afirmă, nu fără temei, că limba română este una dintre cele mai bogate limbi (vii) din Europa. Ruptă de continuitatea globală a materialului lingvistic, de procesul social și evolutiv al colectivităților umane, teoria neogramatică nu permite ieșirea din schema care rezultă din aplicarea ei. Limitele acestei scheme nu permit mai mult decât încercări de a scoate un cuvânt sau un grup de cuvinte dintr-o clasă de împrumuturi pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
stadiul aglutinant, iar pe acesta din urmă a luat naștere formula indoeuropeană a limbii, formulă preponderent morfematică și paradigmatică. Rezultă că istoria limbii române angajează evoluția globală a limbii de la stadiul silabic la stadiile aglutinant și morfematic, ceea ce implică viziunea evolutivă asupra istoriei. 6. Stadiul indoeuropean al limbii s-a constituit în Asia Mică și s-a răspândit în est până în Himalaia și pe fluviul Indus. În vest, acest stadiu, datorat uzului intensiv al limbajului și creației orale mereu actualizate ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la latina clasică, atestată în scris, și uneori chiar la latina medievală, ca la un reper palpabil al sorginții limbii române, apelare corelată cu respingerea substratului, care ar fi neidentificabil, a blocat de la început și blochează și în prezent perceperea evolutivă a limbii ca produs al societății umane și al progresului cunoașterii. Rectificarea ce s-a făcut, în limitele științei tradiționale, prin introducerea sintagmei „latina dunăreană” sau „populară”, pentru a sugera ideea unei limbi latine vii vorbite de coloniștii romani, nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neofit va avea voie să grăiască numai după încheierea suferinței inițiatice, ca semn al penitenței totale. Denumită „interdicția lăudăroșeniei” de către V. I. Propp, tăcerea celui ce a fost în lumea arhetipală protejează taina la care se ajunge în urma unui proces evolutiv. Semnificativ este și numărul entităților din sacru. Zmeii sunt 9, iar tâlharii 12. Spre deosebire de pitici, specifici mitologiei nordice, zmeii au o simbolistică malefică, ei reprezintă dușmanul periodic al creației. Tâlharii pot fi o replică a lor în contingent, atacurile conduse
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Atenționarea vizuală cu rol educativ incubă dorința explorării, accentuată de conjunctivul cu valoare de imperativ. A fi dus de păcate într-un loc pentru ispășirea lor se traduce în plan ritual într-un act fatidic, menit să închidă un cerc evolutiv, să răscumpere fapte ale profanului pentru a se integra în sacru. Iată de ce împăratul muribund se adresează fiului în acești termeni, subliniind totodată că spațiul infernal aparține unei ființe hibrid, de la marginea creației, monstrul inițiator care declanșează suferința necesară evoluției
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
finalității acestei comunicări cu sacrul: recolta minunată. Cele două culori apar alternativ în definirea distanțelor, ca dovadă a echivalenței lor magice. Diferența ține de opoziția dintre procesul îndelungat al pârguirii și imaginea desăvârșirii sugerată de coacere. Celălalt moment al liniei evolutive ține de epuizarea fertilității și pericolul creează necesitatea ritualului mântuitor. Eroului i se cere o fertilitate hiperbolică smulsă sacrului (el trebuie să obțină recolte pe mare, pe munți, stânci...), pentru că acesta amenință lumea ciclic cu sterilitate. „Recolta simbolizează Creația, manifestarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în evoluția sa. În al doilea rând, odată cu momentul 1896-1897, când Alexandru Lapedatu pleacă la București pentru a și desăvârși studiile, unde obține licența în Istorie și Geografie cu calificativul “Magna cum laude”, procesul formării sale intră într-o fază evolutivă, căreia i se datorează, credem noi, amprenta finală asupra caracterului și concepțiilor. Contactul cu ,,triada critică”, cu membrii comitetului național-studențesc, cu intelectualii români ardeleni ce se manifestau în diferite cercuri și reuniuni culturale și naționale denotă interesul său pentru cunoașterea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]