2,638 matches
-
falsifica faptele pentru a etala o anumită doctrină. În acest context învățământul nu este doar tendențios, ci și mincinos. Profesorul îndoctrinator inventează fapte, fabrică mărturii și martori. În îndoctrinare se utilizează rar minciuna evidentă, ușor de demascat, ci mai degrabă exagerarea sau omisiunea. Aceste ipostaze ale îndoctrinării prezente în domeniul învățământului, sunt departe de a crea un cadru favorabil dezvoltării autonomiei elevului. Profesorul îndoctrinator ce consideră un „reprezentant“ al societății, al poporului, al culturii, al adevărului și exercită o putere pe
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
să facă față provocărilor unei lumi în permanentă schimbare. Iubit sau urât, adorat sau detestat, aprobat sau dezaprobat, profesorul are misiunea de a completa sau de a desăvârși formarea viitorilor cetățeni adulți. În acest context nu ni se pare o exagerare afirmația că școala în sine contribuie în mică măsură la construirea autonomiei elevului; responsabilitatea primă îi revine profesorului. „De caracteristicile și de calitatea dialogului pe care acesta îl stabilește în raportul de muncă școlară cu elevii săi, de caracteristicile climatului
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
forțat într-un poem prin necesitatea de a ne supune acestei reguli, de ce este nevoie ca la deschiderea teatrului, să facem observația că răsare soarele, că este amiaza în actul al treilea, și că apune la sfârșitul ultimului? Este o exagerare ce nu face decât să deranjeze; este destul dacă se stabilește posibilitatea lucrului în timpul în care este cuprins, și să-l putem găsi cu ușurință, dacă vrem să-i acordăm atenție, fără să ne preocupe mintea fără voie. În însuși
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un geniu comparabil celui al lui Shakespeare, îl consideră un barbar. Marmontel îi face elogiul în articolul Comedia din Enciclopedia din 1753: "Un popor care făcea odinioară paradă în moravurile sale de o gravitate superbă, și în sentimente de o exagerare romanescă, a trebuit să servească drept model unor intrigi pline de incidente și de caractere hiperbolice. Așa este teatrul spaniol. (...) Dar nici aceste exagerări forțate, nicio licență de imaginație care violează toate regulile, niciun rafinament al glumei deseori pueril nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care făcea odinioară paradă în moravurile sale de o gravitate superbă, și în sentimente de o exagerare romanescă, a trebuit să servească drept model unor intrigi pline de incidente și de caractere hiperbolice. Așa este teatrul spaniol. (...) Dar nici aceste exagerări forțate, nicio licență de imaginație care violează toate regulile, niciun rafinament al glumei deseori pueril nu au putut determina să i se refuze lui Lope de Vega unul din primele locuri printre poeții comici moderni. El alipește într-adevăr celei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar, dacă se va desfășura într-o singură casă; este suficient să nu treci de la Napoli la Castilia, cum obișnuiau să o facă spaniolii fără să-și pună niciun fel de probleme; de altfel, ei încep să-și corecteze această exagerare, să fie mai scrupuloși în privința distanțelor și a duratei. De unde trag concluzia că, în cazul în care comedia poate să se desfășoare fără conflicte și fără neconcordanțe într-un loc unic, să o facă; însă dacă trebuie, pentru a obține
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atunci, majoritatea tinerilor. "Pentru această generație, scrie el în Le Moniteur universel din 21 iunie 1867, Hernani a fost ceea ce a fost Cidul pentru contemporanii lui Corneille. Tot ceea ce era tânăr, cutezător, îndrăgostit, poetic i-a primit suflul. Aceste frumoase exagerări eroice și castiliene, această superbă emfază spaniolă, acest limbaj atât de mândru și atât de trufaș în familiaritatea lui, aceste imagini de o ciudățenie uluitoare, ne trimiteau ca într-un extaz și ne amețeau cu poezia lor îmbătătoare. Farmecul mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fals, după părerea lui Zola, în drama romantică, în care acțiunea este adesea complicată, protagoniștii puțin credibili, atât prin eroismul comportamentului lor care frizează extravaganța, cât și prin grandilocvența discursului lor. Pretinsul adevăr al romanticilor este o continuă și monstruoasă exagerare a realului, scrie Zola în Naturalismul în teatru, o fantezie care dă în exces. Cu siguranță, dacă tragedia este de o altă falsitate, asta nu înseamnă că ea este falsă mai mult. Între personajele în peplu care se plimbă cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au pornit de tot atât de jos. Atunci de ce atâtea nazuri, cu acest cuvânt de lacheu? de ce să plângi în hohote? de ce să te otrăvești? Stranie inconsecvență: nu are nimic dintr-un lacheu și moare pentru că este un lacheu. Ajungem aici la exagerarea făcută pentru un cuvânt, la mizeria poveștilor inventate; s-a spus adesea că o primă minciună cere o serie întreagă de minciuni, și nimic nu este mai adevărat în literatură; dacă părăsim terenul cel solid al realului, ne pomenim aruncați
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
astăzi, reflectă un complex polivalent, biologic, psihosocial și social. Ori, nu putem nega o relativă stabilitate a primei componente a acestui complex, a fondului biologic primar. Acest substrat ancestral, care a constituit În decursul secolului al XX-lea sursa multor exagerări interpretative, mai ales al psihanalizei, rămâne totuși, În cea ce are el esențial, un implicat al patogeniei psihiatrice. (3) Interesează, În acest sens, următoarea afirmație a lui Xenopol: „Faptele omenești sunt de două soiuri: acele ce se referă la inteligență
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
alți boieri) o falsă ascendență armeană sau chiar evreiască. A scris lucruri neplăcute și despre familia Arghiropol 8. Afirmațiile lui Sion erau lipsite de fond. Ca pamfletar politic el era obligat să exagereze. După intrarea lui Iorga pe scena politică, exagerările lui Sion au fost preluate de adversarii săi în cea mai josnică manieră 9. Aceștia l-au numit "albanezul Galeongiul", "evreul" etc. Respectîndu-și regula de a nu lăsa nici un atac fără răspuns, Iorga a deschis proceduri legale împotriva cîtorva dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comuniștilor, a Sovietelor, a "rakovskiștilor" sau a "rakovskismului"41, dar rareori îl vedem pe Iorga punînd socialismul la zid. Iată un pasaj dintr-un articol scris în 1920. Deși sînt multe lucruri bune în socialismul lui Marx, există și multe exagerări. Există diverse feluri de socialism. Există cel al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, care a ajuns la noi acum vreo 30 de ani odată cu Carol Mayer și cu broșurile lui Kropotkin "Revista socială". El declară că a învățat de la acesta dragostea caldă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
57. Sarcina Misiunii Militare Franceze era crearea unei armate noi, cu sprijinul generalilor Alexandru Averescu și Constantin Prezan de la Marele Stat Major Român. Dar, așa cum spune Iorga, "crearea unui nou spirit" a căzut pe umerii altora; iar partea leului, fără exagerare, i-a revenit lui Iorga 58. De Paști, Iorga și-a propovăduit credința. Într-un editorial, Două cuvinte despre Paști, el explica: "Paștele este sărbătoarea învierii, iar noi o păstrăm în viețile noastre în măsura în care Atotputernicul a lăsat-o moștenire... națiunilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
integrității, ale constituționalismului, democrației și ale speranței poporului român într-un viitor mai bun, singurul alt simbol public al României, Regele Carol II, va face tot posibilul în deceniul 1930-1940 să creeze impresia exact opusă. Poate că nu este nici o exagerare în a afirma că regele Carol a fost cel mai corupt cap încoronat din Europa secolului al XX-lea. Nici un alt rege nu a abuzat cu atîta lipsă de scrupule de devotamentul sincer al poporului său cum a făcut-o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rege și dinastie. Erau analizate cu grijă suișurile și coborîșurile lui Iorga pe scena politică, relațiile lui schimbătoare cu dr. Lupu, Vaida, Goga, Maniu și Argetoianu, nefiind uitate nici capricioasele lui relații cu A. C. Cuza. Cernăianu a citat chiar și exagerările pamfletiste ale lui Constantin Sion din lucrarea acestuia, Arhondologia Moldovei, ca să întineze imaginea familiei Iorga 28. Iorga a replicat acestui pamflet ca de obicei, dîndu-l în judecată pe autorul lui pentru defăimare și calomnie. Ziarul vienez "Welt am Montag" afirma
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pp. 190-193, spunînd că din 1 000 de asemenea zvonuri, 999 sînt false...". Iar Sir Reginald Hoare, ambasadorul britanic, spunea: "Dacă la fiecare jumătate de oră s-ar lansa un zvon, unul dintre acestea are toate șansele să ducă la exagerări" 41 Supt trei regi, p. 330 42 Șeicaru, op. cit., pp. 49-71 43 Supt trei regi, p. 341 44 Op. cit., p. 339 și O viață de om... 45 Memorii, vol. II, p. 332 46 Supt trei regi, pp. 371-372 47 Supt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
orașul divizat. După cum Îi explica Kennedy prim-ministrului britanic Macmillan la 22 octombrie 1962: „Nu trebuie să-ți mai explic legătura dintre Berlin și această manevră secretă și periculoasă a lui Hrușciov”. Însă Kennedy luase prea În serios propaganda și exagerările sovietice recente și concepea relațiile ruso-americane mai ales În funcție de chestiunea Berlinului. De unde importanța exagerată acordată crizei cubaneze - la 19 octombrie, Kennedy Își informa consilierii cei mai apropiați: „Nu cred că avem de ales... nu e vorba numai de Cuba, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colului uterin și reținerea unor părți din corpul fetusului (membre, cap). 2.1.3.Clasificarea distociilor În funcție de originea lor distociile pot fi de origine maternală, fetală sau mixtă. Distociile de origine maternală: tulburări în dinamica uterină insuficiența forțelor de contracție, exagerarea forțelor de contracție, angustia pelvină,dobândită sau congenitală, anomalii topografice ale tractusului genital: -ventroversiunea uterină, retroversiunea uterină, lateroversiunea uterină, -anomalii ale cervixului: cervix dublu, brida cervicală, spasmul cervical, indurația cervixului anomalii vulvo-vaginale: strictura vulvei sau a vaginului, atrofia vulvo-vaginală, tumori
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
la părerea că studiul literaturii orale face parte integrantă din știința literară, deoarece nu poate fi separat de studiul operelor scrise și deoarece a existat și mai există încă o interacțiune continuă între literatura orală și scrisă. Fără a susține exagerările unor folcloriști ca Hans Naumann *3 care consideră că majoritatea literaturii orale mai târzii ar reprezenta gesunkenes Kulturgut, putem recunoaște că literatura scrisă a claselor superioare a afectat profund literatura orală. Pe de altă parte, trebuie să admitem originea populară
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
civilizațiile rurale ale Europei răsăritene până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce Europa apuseană depășise iluminismul și așa mai departe, în general, importanța barierelor lingvistice a fost în mod cu totul nejustificat exagerată în cursul secolului al XIX-lea. Această exagerare s-a datorat asociației foarte strânse dintre naționalismul romantic (mai ales lingvistic) și apariția istoriei literare moderne, organizate. Ea continuă astăzi prin influența practică pe care o are identificarea virtuală, mai ales oi Statele Unite, a predării literaturii si a predării
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ca și Eminescu, declarat sub influența acestuia, a văzut viața ca vis"276. De asemenea, un bronz al lui Paciurea, intitulat " Masca geniului", relevă ponderea pe care o conferă sensibilitatea simbolistă abordării temei geniului. Fruntea acestuia apare deformată spre monstruos, exagerarea circumscrisă expresionist are în vedere reprezentarea capacității cognitiv-vizionare a geniului. Sculptorul alege să ilustreze printr-o licență anatomică faptul că gândirea poetului ca geniu iese din sfera performanțelor obișnuite. Părul ia aspectul flamboiant al romanticilor, așa cum se poate vedea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gustul burghez", adulterat, conformist, fetișizant, lipsit de discernământ. Mai mult decât atât, Kimon Loghi se află în cercul restrâns al celor doisprezece membri fondatori ai "Tinerimii artistice", fusese, la München, elevul lui Franz von Stück, pictor apreciat de Arghezi, fără exagerare însă. Ceea ce devenea principalul atu al artistului, și acesta nu ezita să-l folosească -, era calitatea sa de "colorist", foarte multe dintre reflecțiile critice anterioare oprindu-se la această evidență. Arghezi insistă însă asupra incapacității pictorului de a transmite o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe pânză, 2000x 1250, inventar 915006), expus în atelierul artistei, în casa Storck. Bărbatul stă așezat și desfășoară cu gesturi hieratice un papirus. Felul Ceciliei-Cuțescu Storck de a picta vegetația are ceva din tușa "naivă" a lui Rousseau Vameșul, prin exagerarea vegetalului în raport cu corpul uman, urmărind în același timp o simetrie decorativă. Vegetația, ficușii uriași care apar ca un laitmotiv în pictura ei, preiau parcă o parte din carnalitatea, din senzualitatea corpului uman. Artista își încarcă personajele de numinos, fapt subliniat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
literatură comparată, tematologia (studiul temelor literare) este o ramură, o subdiviziune a domeniului. Ea vizează circulația acestora În literaturile popoarelor, cu particularitățile lor distincte.O primă dimensiune tematică a literaturii din toate timpurile o constituie substanța mitologică. Nu este nici o exagerare dacă se afirmă că literatura s-a născut din mit, o poveste „despre ființe supranaturale, eroi sau evenimente petrecute În timpuri arhaice.” Cele cinci mituri care străbat literatura română de la Începuturi, chiar dacă azi ele sunt de domeniul fanteziei unora, și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cele trei surse de inspirație ale operelor literare: istoria națională, folclorul românesc și natura patriei. De asemenea, poporanismul și sămănătorismul, apărute la Începutul secolului al XX-lea, au Încercat să protejeze valorile tradiției românești, Însă au provocat reacții adverse, prin exagerarea ideei de autohtonism, idealizand realitatea. Scriitorii aparținând acestor ideologii au păstrat un devotament exagerat pentru trecut. O alta formă, mult mai nuanțată, a tradiționalismului, a fost „Gândirismul”, curent apărut În paginile revistei „Gândirea” În anul 1921 la Cluj. Teoreticianul gândirismului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]