3,167 matches
-
de-al doilea, David Gans, a asimilat lucrările predecesorilor săi sefarzi 53. Acest corpus de natură istoriografică reprezintă una dintre reacțiile la suferințele cauzate de cataclismul expulzării. Dacă unele dintre aceste opere conțin accente mesianice la înălțimea deznădejdii provocate de expulzare și de multiplele ei repercusiuni, stârnind teama unui eventual abandon al lui Dumnezeu, care ar însemna sfârșitul poporului evreu, un cronicar ca Solomon Ibn Verga abordează fără patimă nenorocirea și supraviețuirea evreilor. El elaborează Sceptrul lui Iudazzz lucrare publicată prima
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
El elaborează Sceptrul lui Iudazzz lucrare publicată prima dată după moartea sa, de către fiul său, la Adrianopol, în Turcia, în 1554, ca pe o antologie istorică și un studiu sociologic precoce al chestiunii evreiești. Dar, deși cercetează cauzele naturale ale expulzării, cauze legate de viața pe pământ a oamenilor, el nu concepe totuși istoria de suferință dintr-un punct de vedere strict secular. Panorama lui retrasează istoria generală a nenorocirilor evreiești și a celor legate de expulzare, ocupându-se mai îndeaproape
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cercetează cauzele naturale ale expulzării, cauze legate de viața pe pământ a oamenilor, el nu concepe totuși istoria de suferință dintr-un punct de vedere strict secular. Panorama lui retrasează istoria generală a nenorocirilor evreiești și a celor legate de expulzare, ocupându-se mai îndeaproape de perioada de după pierderea independenței evreiești, în special de Evul Mediu. Inchiziția ocupă, de asemenea, un loc în acest lanț neîntrerupt al suferințelor poporului lui Israel în exil. Autorul își începe cronica printr-o expunere sumbră
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
comunitate la alta. S-au scris și altele, parțiale sau punctuale, despre evenimente contemporane, însă acestea nu aveau vocația de a deveni opere veritabile. Acest tip de producție, mai curent în lumea sefardă decât în cea așkenază, cel puțin după expulzare, plasa oare discursul suferinței într-un registru într-adevăr mai distanțat, mai puțin emoțional, mai ales că fusese rareori liturgizat, în contrast cu uzul care prevalase în sfera așkenază? Fapt este că, atunci când, în secolul al XIX-lea, începe să se elaboreze
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
influențat considerabil noul centru al iudaismului mondial care avea să apară în Europa de Est. Prin tonalitatea lui mesianică, hasidismul, care se naște și se dezvoltă în zona așkenază în secolul al XIII-lea, amintește de curentele apărute în lumea sefardă după expulzare, care mizau pe speranță. Legendele apocrife care circulă despre fondatorul hasidismului, Baal Shem Tov, îi atribuie acestuia știința și puterea unui Isaac Luria Ashkenazi, maestrul misticismului evreiesc care trăise și își transmisese învățătura în Țara Sfântă. De asemenea, comunitățile hasidice
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
că se editează și reeditează cronicile medievale deja existente, dar se acordă cel mai mare interes și literaturii liturgice legate de persecuțiile asupra evreilor și se redă viață acelui simulacru de istoriografie generat în secolul al XVI-lea de ruptura expulzării din Spania. În jurul suferinței și al memoriei ei tradiționale, în continuitate cu un trecut în care această memorie era fixată în spirite și mereu reîmprospătată, se modelează noua conștiință istorică evreiască. Istoria modernă a evreilor se scrie astfel cu lacrimi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în valul de publicări ale surselor care însoțea atunci producerea în Europa, de către savanții așkenazi, a unei istorii evreiești moderne, care ținea, pe de altă parte, de un evident demers identitar. Istoria suferințelor evreiești scrisă de exilații sefarzi, în care expulzarea din Spania își găsește și ea locul, își face astfel intrarea în memoria modernă a suferințelor evreiești. Sunt astfel legate cele două fețe ale iudaismului, sefardă și așkenază, și moștenirea lor comună, suferința. În secolul al XIX-lea, se scrie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și de dogma împărțirii lumii între victimele evreiești și ceilalți. Ca pentru a le da dreptate celor care atribuiau antisemitismul perenității evreilor și a iudaismului. Era deci posibil să fii evreu în mod pozitiv? Nu spunea deja Spinoza, în lumina expulzării lor din Spania, că evreii supraviețuiseră în mare parte datorită urii creștinilor? Mai târziu, nu se temeau oare promotorii evrei ai emancipării, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, că egalitatea între evrei și creștini avea să ducă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și își găsise refugiu pe un pământ a cărui amintire îl însoțise de-a lungul exilului său. Asistăm aici la o nouă refulare a originilor. Noua cucerire amintea, desigur, de prima, cea din războiul de independență, care se soldase cu expulzarea masivă a palestinienilor. Dar, de data aceasta, trebuia să fie administrate populațiile din teritoriile ocupate, populații care nu le părăsiseră și care, prin simpla lor prezență, le aminteau cuceritorilor de drepturile pe care le aveau asupra lor. Se introducea astfel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
frecvente la el în cadrul mișcărilor politico-ideologice, fără ca totuși să se facă o prezentare coerentă a subiectului. Dacă această catastrofă evreiască este recunoscută într-o primă fază de liderii arabi și palestinieni, după războiul de independență din 1948, înfrângerea palestiniană și expulzarea care urmează, palestinienii, considerându-se ei înșiși victime ale sionismului, resping victimitatea inamicului. Odată cu consolidarea OEP începând din anii 1970, începe să se elaboreze o prezentare a genocidului în publicațiile subvenționate de această organizație, prezentare în care se cristalizează denunțarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de sioniști pe colaborarea între muftiul Ierusalimului Hajj Amin al-Husayni și naziști 17. În fapt, această contra-imagine anunță paralelismul construirii reprezentărilor despre Holocaust și tragedia palestiniană Nakba. Cuvântul însuși, care evocă traumatismul major al fondării statului Israel, al exproprierii și expulzării masive a palestinienilor, înseamnă pur și simplu "catastrofă", coincizând cu una dintre primele denumiri ale genocidului evreiesc. Desigur, diferențele dintre cele două evenimente sunt substanțiale, dar utilizarea lor politică nu va ține cont de ele. Terminologia și discursul Shoah-ului au
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
conflictului israeliano-palestinian, resentimentul celor dintâi față de ei. Dar evreii maghrebieni care trăiesc în vecinătatea arabilor au ei înșiși resentimente, nu doar din cauza traumatismului plecării din Africa de Nord, ci și fiindcă își proiectează propria experiență, pe care o interpretează azi ca o "expulzare", asupra a ceea se întâmplă în Orientul Mijlociu între israelieni și palestinieni, considerând că în Israel coreligionarii lor sunt amenințați cu aceeași soartă. De altfel, același tip de proiecție se constată și în Israel, unde evreii orientali au transformat, în noua
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
avea decât să-și amintească. De această eliberare depind, în parte, normalizarea evreilor și cea a relațiilor dintre statul Israel și vecinii lui. În starea actuală de fapt, nu putem vedea aici decât o utopie. Cine și-ar aminti de expulzarea evreilor din Spania, cel mai mare traumatism al sfârșitului de Ev Mediu, dacă istoria n-ar fi prezentă pentru a o aminti? Nu e vorba de a intra aici în comparații scabroase între evenimente. Contextul, desfășurarea, consecințele, natura și amploarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
e vorba de a intra aici în comparații scabroase între evenimente. Contextul, desfășurarea, consecințele, natura și amploarea agitației sau deznădejdii pe care le provoacă printre contemporani, totul deosebește o catastrofă de cealaltă. O certitudine totuși: nu rămâne nimic din "memoria" expulzării evreilor din Spania în 1492, nicio datorie de memorie nu era capabilă să garanteze perenitatea amintirii ei, și istoriei i-a revenit să facă acest lucru. Nu mă gândesc aici la acea istorie a specialiștilor făcută pentru specialiști, menită transmiterii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
socoti mai prudent să se pună sub protecția celor puternici. Această poziție nu comportă însă numai avantaje, de vreme ce în trecut i-a transformat în ținte privilegiate ale nemulțumirii celor care se opuneau suveranilor, totul terminându-se de cele mai multe ori cu expulzări. Fiind cei mai fragili susținători ai puterii centrale, ei erau atacați primii. În prezent, resentimentul minorităților se îndreaptă uneori către ei în diverse moduri: suspiciune, agresivitate, jigniri, chiar antisemitism declarat. La care se adaugă repercusiunile conflictului israeliano-palestinian pe scena occidentală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care le-au generat, ci o literatură de sine stătătoare, căreia valoarea artistică intrinsecă îi asigură succesul și supraviețuirea. Din totalitatea scrierilor lui Soljenițîn, este supusă analizei opera literară publicată între 1962 (anul debutului) și 1974 (când s-a petrecut expulzarea scriitorului din URSS). Monumentalul roman în zece volume Roata Roșie, realizat în perioada de exil, rămâne în afara acestei discuții, deoarece nu reprezintă un "document artistic" al Gulagului, având ca temă Revoluția din 1917 și fiind un rezultat al documentării din
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a constituit obiectul atenției comentatorilor în câteva etape, generate de contextul politic din URSS. În patria scriitorului, la scurt timp după entuziasmul receptării nuvelei de debut, a urmat o perioadă de restricții, care a culminat cu exilarea lui Soljenițîn. Anul expulzării scriitorului a marcat, în schimb, o receptare entuziastă la nivel mondial. După câțiva ani, interesul general pentru opera scriitorului s-a mai diminuat, însă au apărut importante monografii consacrate acestuia (una dintre ele aparține lui Georges Nivat, cel mai consecvent
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
atât mai mult cu cât în 1973 apare în Franța primul volum din Arhipelagul GULAG, scriere pe care autoritățile sovietice o consideră un pamflet politic. La 7 ianuarie 1974, în cadrul unei ședințe organizate de biroul politic al PCUS se decide expulzarea scriitorului. Totul se petrece foarte repede: Soljenițîn este arestat pe 1 februarie 1974, este închis la Lubianka, condamnat pentru trădare și expulzat. El ajunge mai întâi în Germania (unde este găzduit de Heinrich Böll), apoi merge în Elveția, dar se
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
În calitate de opozant al regimului, el a experimentat tratamentul psihiatric ca metodă de reprimare. Efortul său a constat în a demonstra existența evidentă a noului sistem sovietic de opresiune și consecințele lui catastrofale. Destinul spectaculos al lui Bukovski a culminat cu expulzarea din URSS, sub forma unui schimb cu un comunist chilian. 109 Ceea ce spune Marius Oprea despre Bukovski i se potrivește și lui Soljenițîn: "Curajul pur și simplu nu este de ajuns și nu duce nicăieri dacă nu e însoțit de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a supraveghea ansamblul și pentru a asigura unitatea, însărcinații cu misiuni direct pe lîngă Sfîntul Pavel, în afara ierarhiei (cabinetele ministeriale au o organigramă de acest tip), primesc misiuni temporare, sînt "episcopi in partibus" avant la lettre. Ei pot să pronunțe expulzări împotriva celor care se abat de la regulă, rebeli sau pervertiți, supranumiți hereticon. După moartea Sfîntului Pavel, misionarii se fixează, și ierarhia teritorială va asimila ierarhia itinerantă. Episcopii care ocupă un scaun rămîn deținătorii autorității apostolice. Ei au o jurisdicție limitată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Directoratului și supraviețuiește 40 de ani prietenului său. Exact timpul de a consemna și tipări istoria trăită împreună: în 1837 apare lucrarea Conspirația pentru Egalitatea numită a lui Babeuf apărută la Bruxelles, acolo unde Marx se refugiază în 1845 după expulzarea din Paris de către Guizot. Același Bruxelles, în care Marx își găsește primul apostol în persoana arhivarului Gigot. De la Restaurație, exilul Bruxelles funcționează ca o placă turnantă. Babouvistul Buonarroti îi întîlnește aici pe mai vechii convenționiști Barère și Vadier. Acești proscriși
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
întocmai cu forma și conținutul lor în toate punctele care nu fac excepție de la derogările prevăzute prin prezentul act; se interzice tuturor tipografilor, librarilor, negustorilor orice contravenție, urmînd ca aceasta să se pedepsească în conformitate cu cele prevăzute aici. Adică: lanțuri, galere, expulzarea de pe teritoriul aflat sub jurisdicția Parlamentului și, în caz de recidivă, din întregul Regat, chiar pe viață (Art. II, III, IV, V). Text în vigoare pînă la căderea Vechiului Regim. În 1739, o decizie a curții închidea toate tipografiile în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
erau evrei sau evrei convertiți; data scrisorile sale cu numere evreiești și folosea litere evreiești; circa 1/3 din membrii echipajelor sale erau evrei sau evrei convertiți. În acest context se menționează că Edictul regal din 31 martie 1492, de expulzare a evreilor din Spania, avea termen final 31 iulie 1492, Columb plecând în prima călătorie la 3 august 1492, după recrutarea ca marinari a unor evrei pasibili de a fi expulzați! De reținut că data plecării mai coincide și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
noi mai mult alergând. Iertați-mă copii; am întârziat puțin până s-a copt pâinea. Iat-o! Și a ridicat pâinea rumenă și aburindă sus de tot, cu ambele palme desfăcute, așa cum procedează moașele mai vechi în meserie, când după expulzarea fătului din fosta locuință, așezându-l pe un scutecel purtând urmele evidente ale suferințelor lehuzei îl prezintă pe nou-născutul apărut pe lume ca pe o victorie zdrobitoare a vieții asupra morții. Oamenii din moară priveau la omul cu pâinea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puterea spirituală și cea temporară. Regimurile temporare trebuie să se transforme din seniorii în societăți civile. Și o astfel de schimbare dezirabilă este acum începutul de după o mie de ani de lupte. Întreaga societate europeană ia parte la această renaștere. Expulzarea de la guvernare a domniilor necivilizate care amenință pacea lumii este lucrarea pregătită de Providență prin luptele intestine ale omenirii, care au fost purtate sub aparența formală a conflictelor vechi de secole dintre puterea laică și cea ecleziastică și continuă să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]