3,053 matches
-
epifanii sau încarnări ale lui Dionysos. Toate celelalte experiențe - forța fizică excepțională, invulnerabilitatea la foc și la arme, "minunile" (apa, vinul, laptele, țâșnitul din pământ), "familiaritatea" cu șerpii și micile animale sălbatice - Devin posibile prin enthousiasmos, prin identificarea cu zeul. Extazul dionysiac înseamnă înainte de toate depășirea condiției umane, descoperirea eliberării totale, dobândirea unei libertăți și a unei spontaneități inaccesibile oamenilor. Că printre aceste libertăți a figurat și eliberarea de interdicții, de reguli și de convenții de ordin etic și social, acest
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
țărani cât și elitele intelectuale, pe politicieni și pe contemplativi, pe orgiastici și pe asceți. Beția, erotismul, fertilitatea universală, dar și experiențele de neuitat provocate prin venirea periodică a morților, sau prin mania, prin scufundarea în inconștiența animală ori prin extazul unui enthusiasmos - toate aceste spaime și revelații țâșnesc dintr-o singură sursă: prezența zeului. Modul său de a fi 24 Cf. "problema" atribuită lui Aristotel (Didot, AristotellV, 331,15), discutată, după Salomon Reinach. De Moulinier, op. Cit., p. 51. În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
paradoxală a vieții și a morții. De aceea Dionysos constituie un tip de divinitate rădica] diferită de a olympienilor. Era el mai aproape de oameni decât ceilalți zei? În orice caz, omul se putea apropia de el, ajungea să-1 încorporeze, și extazul rezultând din mania demonstra că putea fi depășită condiția umană. Aceste ritualuri erau susceptibile de dezvoltări neașteptate. Ditirambul, tragedia, drama satirică sunt, într-un mod mai mult sau mai puțin direct, creații dionysiace. Este pasionant de urmărit transformarea unui rit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este îndatorat tradițiilor dionysiace. JMai mult decât oricare alt olympian, acest zeu tânăr n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe eshatologice. J 27 Ditirambul, "cântec menit, cu prilejul sacrificării unei victime, să producă extazul colectiv, cu ajutorul unor mișcări ritmice, precum și aclamații și țipete rituale, a pututexact în epoca (secolele VI1-VI) în care se dezvoltă în lumea greacă marele lirism coral - să evolueze în gen literar, prin importanța crescută a părților cântate de către exarchon, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
suna stins în adâncuri/ oprirea sevelor să mai urce prin iluzii lin". Numai că exclamațiile au exact rolul de a pune sub semnul întrebării sensibilitatea romantică pe care ar putea s-o sugereze restul textului: Spre asfințit era luat de extaze și romantic./ - Niciodată, ah, niciodată n-am văzut atâta infinit!/ Călătorii din corabie scoteau mâinile pe ferestre/ și constelațiile curgeau violete de parcă se topea întregul zenit". Pe lângă senzația de lichefiere a universului, dincolo de proiectarea unei lumini ciudate asupra tabloului, referința
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima jumătate a secolului al XIX-lea extazul este cel de rigoare, dând naștere mitului Parizienei. Jumătatea a doua, mai realistă și severă în aprecieri, procedează la o demitizare, legată de scoaterea în evidență a părților întunecate, nu în sensul de misterioase, ci în sensul lor infernal și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a pierdut sensul religios al ieșirii din realitate, mărginindu-se la expedientele mundane, care mai ostoiesc grijile și care te ajută să treci peste presiuni și obligații. Fumatul, alături de alcool, vine tot din scenariul șamanic unde inhalarea de ierburi genera extaz (ek-stasis, însemnând, în grecește, "ieșirea din sine") și e foarte bine că azi e stigmatizat și scos din spațiul public. Trebuie totuși să recunosc aici și dreptul inalienabil al fiecăruia de a alege singur, și să salut faptul că legiuitorul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de mine în pivnițele casei lui Mămăligă - unde funcționase decenii la rând "cenaclul din Neuilly" și centrul de distribuție a cărților românilor din exil - și din care Profesorul nu mai avea, de ani buni, niciun exemplar. Cum să explici astăzi extazul meu că, la prima ieșire din țară, stăteam la Paris și eram invitat, grație lui Al. Zub, la o bursă de o lună la Freiburg. Cu bani. Cu toate condițiile asigurate. Ca un om normal. Ba chiar întâlnindu-mă la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și sarcasm sau cu un hohot de plâns cu greu reținut în gât, tumori, maligne sau benigne, ale lumii în care trăim. Dă seamă, cu o excelentă privire critică, atât de frumusețea uitată a lumii, de nesfârșita iubire maternă, de extazul lecturii sau de omenia unor semeni, cât și, în egală măsură, de urâțenia aspră, iritantă a societății contemporane și a oamenilor care îi otrăvesc viața, urâțenie pe care o cauterizează exemplar cu fierul înroșit al verbului și cu ploaia acidă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
macro și microuniversul; - transmigrarea sufletelor;condiția geniului și a artei; - călătoria cosmică; - Îngerul și demonul; - zburătorul;natura și dragostea; - luna, codrul, floarea albastră, lacul, lumea siderală, muzica sferelor, dublul, nebunia, speranța, visul (după cum a afirmat G. Călinescu) Dispoziții lăuntrice: - exaltarea; extazul; visul; duioșia; luciditatea; satira; revolta; sarcasmul. Eminescu poate fi socotit și un precursor al poeziei moderne alături de Ch. Baudelaire, P. Verlaine, A. Rimmbaud, Al. Macedonski, G. Bacovia, L. Blaga. Alte teme și motive romantice eminesciene: facerea și desfacerea; luna; lumile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din trei silabe „Îmi pare” are darul să sugereze o atmosferă ipotetică. Totul se petrece ca Într-un vis, trăirea este visată, visul este o vrajă sub puterea căruia poetul se lasă Învins „cu aripi moi”. Atmosfera este statică, de extaz. Termenii abstracți se materializează. Cuvintele se Încarcă mereu cu alte semnificații. De aici se desprinde proiecția expresionistă blagiană, de sorginte germană. În concepția lui Blaga, cuvântul are rolul de a sugera relațiile „cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul”. O versificație
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pierdut și regăsit paradisuri, rând pe rând, unul după altul. Nu unul, ci mai multe, înșiruite ca mărgelele pe ață. Tot la Navagio am învățat că fantasmele trebuie înfruntate nu cu spaimă și inhibiție, și nici în vreo stare extremă, extaz sau oroare. Ci cu blândețe și curaj. Doar astfel, ele, fantasmele, pot fi îmblânzite și atinse măcar parțial. Firește, Navagio este un loc desăvârșit și din altă pricină: există aici un soi de libertate lăuntrică explodată vaporos și cu tandrețe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
am decoperit o profundă afinitate, care n-are nici o legătură cu faptul că ne născusem amândoi în România și vorbeam amândoi românește. Nu nostalgia României ne apropia. Rămâne totuși foarte surprinzător că noi ne-am ocupat adesea de aceleași probleme. Extazul, de pildă. Eu am terminat doctoratul în ’76, el nu putea ști nimic despre asta, dar a început tot în ’76 să scrie despre psychanodia și extaz. Psychanodia m-a interesat și pe mine, i-am citit cartea în ultimul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Rămâne totuși foarte surprinzător că noi ne-am ocupat adesea de aceleași probleme. Extazul, de pildă. Eu am terminat doctoratul în ’76, el nu putea ști nimic despre asta, dar a început tot în ’76 să scrie despre psychanodia și extaz. Psychanodia m-a interesat și pe mine, i-am citit cartea în ultimul moment, pentru ce scriam despre tehnicile mistice în ’85-’86. El a avut flirtul cu iudaismul și cu Cabala în 1970. Deci am avut un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sculam și gata! Nu era între noi nici un fel de distanță. Nici politețe formală sau așa ceva. Cred că marea noastră afinitate de gândire provenea din vederile noastre comune sau foarte apropiate cu privire la ce este important în religie, ca de pildă extazul. Era ceva mult mai important, mult mai adânc decât faptul că amândoi suntem din Moldova - deși și acest element e important. Grație părerilor noastre comune asupra unor probleme de bază din religie, îmi era mai ușor să vorbesc cu el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
eu scriam despre Golem, el se interesa de magie exact atunci. Mai mult: pe mine mă interesau Golemul și Renașterea, tocmai scriam capitolul respectiv. A fost un fel de coincidență, să spunem, că am început amândoi să ne ocupăm de extaz în același timp. Pot să înțeleg cum am ajuns eu la magie, pentru că în manuscrisele despre Cabala extatică am găsit și material magic, dar nu am avut timp să cercetez chestiunea în anii ’70; puțin mai târziu, am avut însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
să cercetez chestiunea în anii ’70; puțin mai târziu, am avut însă ocazia s-o fac. Apoi am intrat în magia Renașterii. De fapt, întâlnirea noastră profundă se datorează interesului comun pentru magia Renașterii. Aceste două aspecte centrale ale religiei, extazul și magia, au fost punctele noastre cu adevărat comune. Desigur, el nu a putut să citească ce am scris eu în ebraică și nu a fost publicat în engleză decât 13 ani mai târziu; desigur, nici eu n-am putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sunt așa de mulți cercetători care au în centrul atenției tocmai aceste două subiecte. Pur și simplu, statistic vorbind, nu prea sunt. Nu cunosc pe nimeni la Ierusalim sau în tot Israelul care să se ocupe atât de mult de extaz și magie - în afară de mine. Și nici în străinătate nu erau prea mulți. Asta mi se pare o coincidență care trebuie să aibă un fel de explicație. Dar nu înțeleg explicația! Mă gândesc adesea la posibilele elemente și experiențe comune. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care trăiau în România știau în perioada aceea că Paisie XE "Paisie" Velicicovschi sau alți isihaști avuseseră vreo legătură serioasă cu Moldova. M.I.: Așa este. În teza mea de doctorat, din 1976, sunt câteva pasaje în care fac paralele între extazul cabalistic și isihasm. Dar aduc exemplul rus de la începutul secolului XX, nu mi-am imaginat că trebuie să caut ceva ce pot citi în română. Mai târziu, nu știu când, pe la începutul anilor ’90, când am început să citesc tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
am văzut pentru prima dată, în uniforma lui albă, că văd un fel de înger războinic, un spirit al credinței sprijinit de sabia sa. Plutea în jurul lui ceva mistic. Femeilor care la trecerea sa se prăbușeau în reverențe pline de extaz, le lua delicat mâinile și, cu un gest fervent, le apropia de inima sa. Vineri, 23 aprilie Mașinile noastre s-au încrucișat, cu toată viteza, noi ne îndreptam spre Posada, el cu regina Elisabeta 42, spre București. 24 aprilie Plecarea
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și apoi de "asumare"). Într-o viziune de tip fenomenologic, conștiința de sine efectuează o reîntoarcere acaparată, o desprindere care, întregind, generează schimbare prin ieșirea din fluxul continuu, din principiul de persistență, care trebuie întrerupt. Această reîntoarcere este definitoriu contrară extazelor mistice sau structurii tipice a oricărui gen de inspirație, întrucât operațiile ei se realizează în deplină lumină a cunoașterii și prezență exactă și nu presupun un ferment creator a cărui acumulare difuză este hărăzită unei irumperi scânteietoare și, în mare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o face. Momentele de acțiune reprezintă cea mai mare concentrare de care dispune viața sufletească; în ele se realizează cea mai intimă grupare a tuturor forțelor psihice într-o singură direcție. În momentul deciziei, concentrarea se poate amplifica pînă la extaz. Nici o mirare că după aceea nu mai înțelegem zelul, însuflețirea, ardoarea sau forța pe care le-am dovedit în astfel de clipe. Ne poate cuprinde amețeala cînd ne amintim de ceea ce, în momentul trăirii sau al înfăptuirii, nu ne-a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
iar Strindberg mai face o dată jurământul. „Nu este așa, emfatici mysogini - în teorie, că trebuința fiziologică se substituie cu succes complexelor relațiuni de-amor?... O singură privire de femee și am vedea reînviind și în pustiul deziluziei poezia dulce a extazului, farmecul admirației până la delir... nu este așa, triști apostoli ai mysoginiei?“ Poate că așa o fi fost. Dar un lucru mai trebuie spus: în timp ce consemna despre această reconvertire la feminism, gazetarul nu bănuia că veșnicia jurămintelor lui August pentru răpitoarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Ce să spun? Căci nici dac-aș fi Dimitrie Anghel n-aș birui să descriu sutele de culori și miresme care țâșneau din mii de zambile, narcise, lalele, camelii, trandafiri, azalee, cireși japonezi, pansele, sălcii, leandri. Cum să dau glas extazului? M-am așezat ca năucă pe-o bancă lângă lacul cu nuferi, am închis ochii să țin minte pururi tabloul, i-am deschis ca să fiu sigură că nu-i vis și ce credeți c-am început să fac? Asta a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
muncă și trai. Un lucru care Încă nu este dizolvat, cred. Ce făcea Knorr când era mic? Cum s-a apucat de artă? Pe la 13 ani am citit o carte care a fost importantă pentru Începuturile mele, numită Agonie și extaz, a lui Irving Stone. Era vorba despre viața lui Michelangelo. Adevărul pe care el l-a urmărit m-a entuziasmat. Nu mă gândeam să fac artă pentru că era ceva ce nu Înțelegeam, dar am simțit că pentru mine arta este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]