3,430 matches
-
timp trei săptămâni!" Am mai stat, apoi am declanșat operațiunea. Ne împărțeam, luam un taxi și mergeam și le vindeam. Și am făcut o listă, cum eram noi uaseceriști organizați, și s-au adunat vreo două-trei mii de dolari. Era fabulos! Am hotărât să mai stăm o zi să vedem dacă nu se prind organizatorii. La un moment dat, au venit o tipă cu un tip din organizare să ne întrebe civilizat dacă nu cumva în sacoșa noastră n-am găsit
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pace și prosperitate a durat peste șaptezeci de ani. Dinastia Han domnea asupra unui teritoriu care măsura 4652 km de la est la vest și 6684 km de la nord la sud, populat de 6o milioane de locuitori și dispunea de bogății fabuloase. În relațiile cu popoarele nomade, cu presupușii strămoși ai hunilor Xiongnu și Nan Yue a fost adoptată o politică fermă, prin campanii militare îndepărtându-le de regiunile de graniță a Chinei sau le-au supus puterii centrale, în timp ce regiunile locuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sau..., de ce nu, chiar Constantinopolul. În anul 1000 Constantinopolul avea peste un milion de locuitori în timp ce Roma și Parisul, abia aveau 40.000 de suflete. Era capitala lumii, ca știință, cultură, tehnologie de vîrf etc. Toate drumurile mergeau spre acest fabulos oraș. Cruciații au jefuit sălbatic acest formidabil simbol al progresului vremurilor acelea. Barbari și lacomi, cruciații au topit miraculoasele opere din aur și au transportat lingouri în țările lor. Ca prin minune, unele capodopere au fost transportate intacte și așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
va rămîne Om! Iar dacă n-am dreptate, voi suferi și mai mult. Un prieten de neuitat De mai mult timp mă îngrozesc informațiile din Algeria. Algeria, dragostea mea! O țară frumoasă, cu orașe frumoase, cu terenuri fertile, cu bogății fabuloase, cu oameni minunați. Acolo mi-am petrecut ani frumoși din tinerețe, acolo am lăsat urme, prietenii și regrete. Dedic aceste rînduri micuțului meu prieten, care plîngea la plecarea mea definitivă în România. Avea vreo zece ani. Ochii vioi îți ghiceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sate minuscule, prăvălite haotic, își tîrau existența de secole. Dintr-un perete drept ca un zid monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi de apă care se prăvălea fabulos în prăpastie. De pe unde se aduna atîta apă în măruntaiele muntelui nu știu, dar ciudatul șuvoi crea o imagine de coșmar. Nu pot privi decît o fracțiune de secundă, dar mi-ajunge pentru o zi. Mă învîrt în cerc, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eram aproape obsedat de o curiozitate ciudată în a cunoaște mai multe despre preoții babalawo, despre obiceiuri și credințe aduse din Africa și transmise pînă în zilele noastre. Doar prin acest preot aș putea să intru în tainele unei credințe fabuloase. După un timp apare cel pe care îl caut, un negru uscat ca o prună afumată, cu părul grizonat și neras de vreo două săptămîni. Asta dacă părul i-ar crește în ritmul părului meu de pe față. Omul este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îndreptățiri de sine, iubirea de sine nerușinată, disprețul față de tot ce nu e „eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la rândul lui, obârșie a unei noi circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație, să-ți oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși, vârtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros, pornind de pe oricare din trep tele lor. Dinaintea acestei epidemii, o singură consolare: așa cum un viciu adoptat le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
parcă a încremenit la momentul aflării diagnosticului și ulterior am avut senzația, copil fiind, că începe să-și comprime valențele; a urmat un an de zbucium, de suferință, pe care bunica o ascundea permanent printr-o artă a disimulării absolut fabuloase. A suferit mult, dar de fiecare dată în tăcere și mare demnitate. Boala a recidivat, a pierdut un membru superior ce-i fusese amputat, iar cel de-al doilea era puternic afectat. Cu toate acestea avea puterea de a mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Pandrea, Topor, Turgün, Vasile, Ungureanu, Urgün. La română nu mai aveam același sentiment, acolo domnul profesor le apăsa așa de tare și într-atât de lingvistic, încât „ne mai lipseau steagurile pe națiuni”. Doamna Moise avea o prezență de spirit fabuloasă și deseori ne întreba: - Dragii mei, ajutați-mă vă rog la evaluare, ce facem, rămânem în Europa, intrăm în Asia ? Eram atât de toleranți, conciliam ușor, pesemne datorită educației primite, încât răspunsul nostru venea imediat și direct: - Tovarășa profesoară, și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Nu ieșisem încă din lumea legendelor grecești. Erau atât de înfrățite cu pământul acelei țări încât parcă ne urmăreau și ne însoțeau până la ieșirea de pe teritoriul lor. Fuseseră prezente la Skiathos, la Meteora și în toate discuțiile noastre. Nu numai fabulosul ne încântase, ci și frumusețile locului în care ne petrecuserăm cele șapte zile. Veneam dintr-o lume în altă lume care nu arăta cum mi-o închipuisem cu imaginația mea mai mult sau mai puțin bogată, dar o lume mult
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
intrat în mit. Ipoteștii sunt, priviți din acest unghi, un spațiu sacru. Comun la toate ramurile poporului român, spațiul sacru este [...] moșia satului și vatra satului; moșia străbună și satul-matcă de pe moșie 1. Spațiul ipoteștean a devenit sacru prin copilăria fabuloasă a poetului, dar mai ales prin recrearea lui în universul imagistic eminescian. Illo tempore, Ipoteștii au purtat în plămada lor interioară rezonanță de șopot, iar Eminescu a descoperit și redimensionat această rezonanță. În structura ei particulară moșia satului, deși adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
printr-o fâșie lungă de pământ. Așadar, Mihai a venit de la oraș, nimerind, chiar în centrul micului univers, aspect deloc neglijabil. Copilul a fost deopotrivă un privilegiat al satului, ca fiu al conului Ghiorghieș, căminarul, dar și unul al universului fabulos al marginilor pline de mister. În felul acesta, lumea a început să se învârtă în jurul său, iar el, marcat și uluit, a străbătut-o cu nesaț. La rândul ei, lumea aceasta l-a ars pe dinlăuntru ca un foc (dureros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele12. Nu încape nici o îndoială că întru devenirea ființei rolul fundamental îl au componentele lumii cu care intrăm în comunicare/comuniune, începând cu fabulosul univers al copilăriei starea cea mai deschisă spre lumea-nchipuirii, dar și spre cea reală. (Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite/ Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;/ Una-i lumea-nchipuirii cu-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al copilăriei e satul, pe atât de adevărat e că și satul la rândul lui își găsește suprema înflorire în sufletul copilului 40. Satul ipoteștean sat structural romantic, uitat odinioară de lume, la marginea țării a devenit sacru prin copilăria fabuloasă a poetului și prin recrearea lui în universul imagistic eminescian. Îndrăgim Ipoteștii, în bună măsură, sub vraja/sugestia poeziilor eminesciene de care suntem involuntar marcați. Rezonanța de șopot din numele lor ne trimite la misterul labirintului paradisiac din amintirile poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
muzicală etc.). Important este faptul că aproape tot ceea ce s-a întâmplat și a existat în universul real al vârstei dintâi a creatorului nu se pierde; devine substanță creatoare, de la primele imagini până la cele condensate ale maturității sale artistice. Experiența fabuloasă a copilăriei se încifrează în senzații și imagini care se retopesc, după o alchimie necunoscută, în noul univers al creației. Acest univers recreativ își are, așadar, inevitabil, rădăcini în grădina copilăriei, așa cum stă în bobul de rouă chipul întregului Univers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rându-i, în codru trece și cântă doina dragă 147. Codrul acesta miraculos este în fond un ecou al vieții copilului, amintirea imaginarelor bătălii cu broaștele în ochiul de pădure 148, ocrotit de atâta imensitate verde și fremătândă. O imensitate fabuloasă, niciodată retrăită în tot restul vieții. În raiul copilăriei, codrul nu îi oferă copilului spațiu ideal de joacă doar în ochiul de pădure, ci și la poalele sale: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
durere 292. La fel se întâmplă și în proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, când amestecul dintre schimbarea numelui foarte cunoscut Iorgu, fratele mai mare al poetului, cu trăsăturile lui Ilie, în care se contopesc propriile năzbâtii ale copilăriei fabuloase ipoteștene, devin caracteristici ale personajului transfigurat al prozei; există în acest pasaj, de pildă, o țigancă slujnică: Iorgu era încă în epoca pantalonilor cu basma, un copil frumos și plăcut. Cu ochii albaștri ai mâni-sa și cu părul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tipărită a bucoavnelor poate fi aflat miezul unei alte cărți. Fiindcă puține-s cele scrise și nesfârșit numărul celor ne-născute. Sumedenie de istorii se rotesc agale și maiestuos dincolo de granița și puterea simțurilor noastre robite cotidianului, alcătuind un sistem fabulos în care gravitația-liant se înfiripează din încercarea de a redescoperi viețile și lumea celor ce au fost. Nesfârșit e universul cărților nescrise, nepermis de multă viață arde și se mistuie fără a-și înregistra trecerea în fila tipărită. Coșbuc spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în paginile cărțuliei voiau să lase impresia că realitatea românească îi este de-a dreptul familiară. Iată-l, în exercițiul funcțiunii: "Hotelul Athénée este imposibil de locuit din pricina căldurii absolut sufocante: hotelului i-a fost repartizată, prin plan, o cantitate fabuloasă de păcură și, pentru respectarea întocmai a planului, centrala termică este obligată să consume întreaga cotă. Bieții turiști străini, nevoiți să doarmă cu ferestrele deschise, fac, adeseori, pneumonie..." (Asta s-ar fi petrecut taman în vremea când românii rebegiți erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tip universitar-academic, doldora de note și alte trimiteri, clădită pe o bibliografie copleșitoare și (mai ales!) pe parcurgerea cu creionul în mână a mai tuturor foilor și foițelor ieșite din tiparnițe după 1989. După examinarea unei cantități de-a dreptul fabuloase de "material probator", autorul concluzionează ritos: "cu trecerea timpului, intelectualii publici au devenit din ce în ce mai publici și din ce în ce mai puțin intelectuali, adică, mai puțin înclinați să pună la îndoială judecățile emise de alții." In ansamblul ei, cartea nu-i altceva decât cronica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
istorie a revistei "Tribuna", ilustrând "incrementa atque decrementa" (apropo de opera lui Cantemir) unei publicații având evidentă similitudine și chiar simetrie cu destinul revistei ieșene "Cronica". Erau, într-o vreme, singurele săptămânale din provincie, porniseră la drum cu un tiraj fabulos, s-au înființat, ambele, ca gest pur politic, depășindu-și repede condiția, au fost conduse, la început, de activiști recoltați de la județenele de partid, au dominat, ani în șir, viața culturală a Transilvaniei și, respectiv, Moldovei, lansând sumedenie de nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se amestecă nepermis de mult politicul (într-o cercetare revendicată de la a-tot-puternicia esteticului!), ajungându-se la plonjări regretabile într-un banal inventat: "După ce confisca cu justificări obscure "Cel mai iubit dintre pământeni" milițianul satului vindea cartea la oraș, pe sume fabuloase". Hai să fim serioși! Când au fost confiscate cărțile lui Preda, unde, cum?... Una peste alta, "Iluziile literaturii române" e-o carte care te pune pe gânduri nu atât prin demolarea ierarhiilor și contestarea dură a valorilor consacrate, cât prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de calitate, lucrului bine făcut și dădea salarii foarte bune, atât lucrătorilor de rând, cât și specialiștilor din întreprinderile sale. Ca și Krupp a fondat și a comandat o imensă fortăreață de armament. Ca și Krupp a strâns o avere fabuloasă din vinderea armelor de război. Dar a fost, totodată, o personalitate mult mai complexă, mai complicată, superioară, mai presus decât orice membru al dinastiei Krupp. Și i-a depășit pe toți laolaltă. În ce sens? În mai multe, chiar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
că se complăcea să fie considerată o victimă a mea: victima marelui seducător care s-a căsătorit cu o femeie nobilă și bogată ca să poată trăi mai bine într-un status rei publicae felicissimus. Călătorie în Geția (5) Călătoria e fabuloasă. Zi și noapte traversăm râuri și râulețe, dormim în codrul cel mai adânc, mereu ascunși de vederea dușmanilor, care pot fi romani, bastarni, sarmați sau alte neamuri ce dau năvală pe aceste meleaguri. Cunosc un peisaj atât de diferit, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
celebrează cel mai bine plăcerea de a bea, prin intermediul picturii, al interioarelor din hanuri și cabarete, prin banchetele și reuniunile ofițerilor arcași ai regelui de o zi, le roi boit147. Însă aceștia expun cel mai bine ochilor noștri lacomi banchete fabuloase în care artistul își exploatează întregul talent, jucându-se cu luminile pentru a reda în mod spectaculos transparența vinului, a sticlei sau a cristalului de printre obiecte de aur sclipitoare și fructe apetisante. Din secolul al XVIII-lea, vom alege
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]