4,972 matches
-
cu cine vrea ea, Însă fiica ei e armeancă și ar trebui crescută ca atare. Apoi s-a aplecat În față și, cu un zâmbet, i-a spus fetei ei celei mari: — Vrei să-mi dai mie jumătatea aia din farfuria ta? Diabet, ne-diabet, cum ar putea cineva refuza o bucată de burma? CAPITOLUL PATRU Alune prăjite Asya Kazanci nu reușea să-și dea seama ce anume Îi făcea pe unii oameni să țină atât de mult la aniversările zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecea degetele prin păr. N-a mai spus nimic, părând mult mai interesată să-ți mănânce felia de tort decât să se certe cu fiică-sa. Însă zâmbetul ei era de-ajuns ca s-o enerveze pe Asya. A Împins farfuria cât colo, a tras scaunul și s-a ridicat. În seara aceea, la nouă și un sfert, În livingul unui konak din Istanbul, odinioară elegant și opulent, Însă acum de mult demodat și dărăpănat, Asya Kazanci baleta pe un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmând-o În living. Suntem atât de mândri de tine, scumpo. — Suntem Într-adevăr mândri de ea, Însă ar putea să se comporte ca o fată de vârsta ei. Mătușa Varsenig a ridicat din umeri În timp ce așeza pe masă ultima farfurie de porțelan, apoi a venit și a Îmbrățișat-o. — Fetele de vârsta ta se Îngrjesc de obicei să arate mai bine, să știi. Nu că ai avea nevoie de asta, bineînțeles, Însă dacă tot citești Într-una, unde ai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush s-a Încruntat. Nu pot să put a usturoi În seara asta. — Nici o problemă. Dacă te speli pe dinți și mesteci o gumă de mentă n-o să se mai simtă nici un miros. Vorbise mătușa Zarouhi care venea cu o farfurie de musaqqa frumos garnisită cu pătrunjel și felii de lămâie. A pus farfuria pe masă și a desfăcut larg brațele ca să-și Îmbrățișeze nepoata. Armanoush a Îmbrățișat-o și ea Întrebându-se Între timp ce căuta ea acolo...? Însă Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nici o problemă. Dacă te speli pe dinți și mesteci o gumă de mentă n-o să se mai simtă nici un miros. Vorbise mătușa Zarouhi care venea cu o farfurie de musaqqa frumos garnisită cu pătrunjel și felii de lămâie. A pus farfuria pe masă și a desfăcut larg brațele ca să-și Îmbrățișeze nepoata. Armanoush a Îmbrățișat-o și ea Întrebându-se Între timp ce căuta ea acolo...? Însă Începuse să se lumineze. Ce „coincidență“ bine plănuită era faptul că Întreaga familie Tchakhmakhchian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o lăsa să se odihnească prea mult, Își spunea familia ei; Îi Îngăduia doar somnul acela sporadic, de pisică. Armanoush a Închis ușa și a lăsat-o să doarmă. Când s-a Întors În living masa era gata. Puseseră o farfurie și pentru ea. Se Întreba cum se puteau oare aștepta ca ea să mănânce dacă ieșea În oraș În mai puțin de o oră, Însă a preferat să nu Întrebe. Să fii rațional În familia asta era o greșeală. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de adâncă În ochi, Încât a făcut-o pe Armanoush să se Întrebe dacă nu cumva era vorba despre ceva mult mai vital decât un castron de manti. — Nu pot, mătușă, a răsuflat cu greutate Armanoush. Mi-ai umplut deja farfuria cu khadayif. Lasă-mă să-l termin pe ăsta, e mai mult decât destul. — Păi, nu voiai să miroși a carne și a usturoi, s-a amestecat În discuție mătușa Surpun cu o nuanță ștrengărească În glas. Așa că te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sun de pe mobilul doamnei Grinnell, a recunoscut Rose. Sigur, n-aș fi fost nevoită să-mi dau atâta osteneală dacă aveai grijă să-mi răspunzi. Armanoush a clipit fără nici o expresie, uitându-se la chelner care punea În fața ei o farfurie cu mâncare cu aspect bizar, ceva alcătuit din nuanțe de roșu, bej și alb. În mijlocul sosului care semăna cu niște tușe groase de penel se odihneau trei bucăți sferice de ton roșu crud și un gălbenuș de ou de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la repezeală o scuză și promițându-i că o va suna de Îndată ce avea să ajungă acasă, Armanoush a Închis mobilul. A aruncat o privire furișă spre Matt ca să vadă dacă Îl deranjase telefonul ăla, Însă observând că acesta cerceta Încă farfuria, a horărât să nu-și facă griji. Farfuria lui Matt era dreptunghiulară, nu rotundă, iar mâncarea de pe ea era Împărțită În două zone separate de o linie perfect dreaptă de sos cu smântână și muștar. Ceea ce Îl izbise nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o va suna de Îndată ce avea să ajungă acasă, Armanoush a Închis mobilul. A aruncat o privire furișă spre Matt ca să vadă dacă Îl deranjase telefonul ăla, Însă observând că acesta cerceta Încă farfuria, a horărât să nu-și facă griji. Farfuria lui Matt era dreptunghiulară, nu rotundă, iar mâncarea de pe ea era Împărțită În două zone separate de o linie perfect dreaptă de sos cu smântână și muștar. Ceea ce Îl izbise nu era neapărat design-ul sau culorile, cât perfecțiunea aranjamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al lui Armanoush avea la bază o pictură de Francesco Boretti intitulată Târfa Oarbă. Cel al lui Matt era inspirat de una din picturile lui Mark Rothko, intitulată pe bună dreptate Fără Titlu. Cei doi erau atât de absorbiți de farfuriile lor, Încât nici unul nu l-a auzit pe chelner când i-a Întrebat dacă totul era În regulă. Restul serii a fost drăguț, Însă nu mai mult de-atât. Mâncarea s-a dovedit a fi delicioasă și s-au obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a bâlbâit Matt, ca și cum ar fi fost Împovărat de un adevăr neplăcut pe care era pe cale să-l mărturisească. Miroși nemaipomenit... E ceva neobișnuit și exotic... Ca... — Ca ce? a Întrebat Armanoush pălind pe când i se ivea În minte imaginea farfuriei aburinde cu manti. Matt Hassinger a cuprins-o cu brațul și a șoptit: — Fisticul... Da, miroși Întocmai ca fisticul. La unsprezece și un sfert, Armanoush a pescuit un mănunchi de chei ca să deschidă nenumăratele lacăte de la ușa bunicii Shushan, temându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu dea peste Întreaga familie În living, vorbind despre politică, bând ceai și mâncând fructe, așteptând-o să se Întoarcă. Însă Înăuntru era Întuneric și pustiu. Tatăl și bunica ei se culcaseră, iar toți ceilalți plecaseră. Pe masă era o farfurie cu două mere și două portocale, curățate cu grijă și, după toate aparențele, lăsate acolo ca ea să le mănânce. Armanoush a luat un măr care se Înnegrise deja pe dinafară. Își simțea inima grea. În liniștea stranie a acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-un accident de mașină pe coasta egeeană, a remarcat mătușa Feride. Incapabilă să stabilească un contact vizual cu cineva, ochii ei au desenat cercuri nervoase În jurul mesei până când s-au oprit asupra unei măsline negre care se odihnea pe farfuria ei. De fiecare dată când mătușa Feride le transmitea vești Înspăimântătoare, luate din pagina a treia a tabloidelor turcești, se lăsa o liniște apăsătoare. Și de data asta s-a Întâmplat la fel. În tăcerea care a urmat bunica Gülsüm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cei douăzeci și patru de ani de când lucra În Învățământ o făcuseră să fie grozavă la a da răspunsuri și la fel de Îngrozitoare la pusul Întrebărilor, nu a Îndrăznit să pună nici una; Petite -Ma s-a oprit din ronțăitul feliei de sucuk din farfurie; mătușa Feride a Încercat să se gândească la alte accidente despre care citise, Însă, În locul altor vești macabre, și-a amintit de sombrero-ul de un albastru strălucitor pe care nevasta americancă a lui Mustafa Îl purta Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
timp nimeni n-a observat că Petite-Ma se ridicase de la masă și se apropiase de pianul la care nu se mai cântase de ani de zile. Din când În când foloseau tăbliei pianului Închis ca pe un bufet pentru farfuriile și tăvile care nu mai aveau loc pe masă. — E minunat că aveți amândouă aceeași vârstă, și-a Încheiat mătușa Banu monologul. O să vă Împrieteniți. Asya s-a holbat la mătușa Banu cu interes reînnoit, Întrebându-se dacă va Înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu siguranță nu avea nevoie de toate astea și de tot... ...rahatul ăla. Cu ochii Încă la ecran, Însă recăpătându-și acum În Întregime pofta de mâncare, Asya și-a Împins scaunul În față și a Început să-și umple farfuria. A luat o bucată mare de kaburga și a Început să mănânce. Când a ridicat capul, a Întâlnit privirea pătrunzătoare a maică-sii și s-a uitat imediat În altă parte. După cină Armanoush s-a retras În camera fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scuturat din cap, a Încruntat din sprâncene și apoi a fluturat spre ea arătătorul zâmbind - un gest pe care Armanoush l-a interpretat astfel: „Înveți mult. Să nu te obosești prea tare“. După aceea, mătușa Banu a Întins spre ea farfuria pe care o ținea În mână și s-a prefăcut că mănâncă, ambele gesturi fiind prea evidente pentru a avea nevoie de vreo traducere. A zâmbit, a mângâiat-o pe umăr pe Armanoush, a pus farfuria lângă laptop și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Întins spre ea farfuria pe care o ținea În mână și s-a prefăcut că mănâncă, ambele gesturi fiind prea evidente pentru a avea nevoie de vreo traducere. A zâmbit, a mângâiat-o pe umăr pe Armanoush, a pus farfuria lângă laptop și apoi a plecat, Închizând ușor ușa În urma ei. Pe farfurie erau două portocale curățate și feliate. Aprinzând din nou ecranul, Armanoush a mușcat dintr-o felie de portocală, gândindu-se ce să-i răspundă lui Baron Baghdassarian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a prefăcut că mănâncă, ambele gesturi fiind prea evidente pentru a avea nevoie de vreo traducere. A zâmbit, a mângâiat-o pe umăr pe Armanoush, a pus farfuria lângă laptop și apoi a plecat, Închizând ușor ușa În urma ei. Pe farfurie erau două portocale curățate și feliate. Aprinzând din nou ecranul, Armanoush a mușcat dintr-o felie de portocală, gândindu-se ce să-i răspundă lui Baron Baghdassarian. CAPITOLUL ZECE Migdale În cea de-a cincea zi a șederii ei acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Lucrul care-o interesa era cofeina, nu soarta. După ce Armanoush și-a terminat cafeaua, farfurioara a fost așezată deasupra ceștii, ținută strâns și rotită astfel Încât să descrie trei cercuri orizontale; apoi ceașca a fost Întoarsă cu fundul În sus deasupra farfuriei, iar zațul lăsat să se scurgă Încet, alcătuind tot felul de desene. După aproape douăzeci de minute, când fundul ceștii s-a răcit, aceasta a fost Întoarsă și mătușa Banu a Început să citească desenele, rotindu-și privirea În sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya pe când Sultan al Cincilea Îi sărea În poală. — Nu văd calculatoare În zațul de cafea, a protestat mătușa Banu. Nu-i plăcea să Încorporeze tehnologia În universul său spiritual. Mătușa Banu a făcut o pauză solemnă, a Întors puțin farfuria și apoi a făcut o altă pauză. Acum chipul ei părea tulburat. — Văd o fată de vârsta ta. Are un păr cârlionțat și negru, negru de tot... și sâni mari... — Mulțumesc, mătușă, am priceput mesajul, i-a trântit Asya replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nehotărâre fugară a trecut peste chipul ei când l-a refuzat pe omul de zăpadă cel urât și a apucat femeia de zăpadă cea urâtă și cu ea a presărat prea multă sare pe ultimele guri de ouă jumări din farfuria ei. Tot restul micului dejun Asya a rămas distantă și rezervată. Privind-o dintr-o parte, mătușa Banu s-a ridicat după un timp În picioare și a Întrebat cu un glas Înecat de compasiune: — Ce-ar fi să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de oțel pentru ca trupul să nu se umfle. Două monede mari de argint Înnegrit Îi erau așezate pe pleoape ca acestea să nu se ridice. În gură Îi turnaseră câteva linguri de apă sfințită de la Mecca. Lângă cap, pe o farfurie de aramă, ardeau câteva bucăți de santal. Deși ferestrele nu erau deschise, nici măcar ușor Întredeschise, fumul din Încăpere se Înviora la fiecare câteva minute, de parcă ar fi fost purtat de o briză impreceptibilă, care se strecura Înăuntru de undeva, din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ani, În timpul proiecție lui Kim - cel mai frumos film, gîndise el pe atunci - fusese entuziasmat de secvența În care un fachir reconstituie doar prin forța privirii o vază spartă În mii de cioburi. Luase cu el În cameră castronașe și farfurii și le spărsese fără să facă zgomot, dar, spre marea lui dezamăgire, castronașele și farfuriile rămăseseră tot cioburi În ciuda privirilor supărate pe care le ațintea asupra lor. La doisprezece ani, reușise să-l Întîlnească pe Sabu care, după ce cunoscuse celebritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]