2,714 matches
-
un simplu nex de informare, un alt ecran "conservat" într-o multitudine de terminale media. Astfel, distincția public privat pare a fi abolită, ambele fiind înlocuite și absorbite de către spațiul media. Seducția, dacă mai există, este doar operațională, transformată în fascinația perpetuă a modei, a publicității sau a televiziunii. Concepția lui Baudrillard privitoare la acest stadiu este foarte apropiată de aceea teoretizată de Gilles Lipovetsky în special în L'ère du vide, unde constată că seducția postmodernă este "hi-fi" și "a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
devenit un domeniu autonom care se referă la sine, conduce la ideea că orice text conține în sine însuși posibilitatea autoabsorbției sale și a tuturor sensurilor posibile pentru a se livra unui joc al aparențelor pure, deci al seducției. Această fascinație declarată de transformare a limbajului în ritual este, de fapt, dorința de convertire a acestuia în seducție, căci "aceasta este seducția, până la urmă, posibilitatea de a te juca cu semnele, nu cu un sens universal al lor, ci cu semnele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sensului și a subiectului în "extazul comunicării". Ideea de sens devine discutabilă, din moment ce nu mai există granițe stabile în care să se situeze, distanța dintre simulare și obiect, reprezentare și realitate fiind inexistentă. În ceea ce privește seducția, ea este doar operațională, creând fascinația și transparența imaginilor media. Subiectul, la rândul său, este redus la statutul de terminal într-o rețea de comunicare (această viziune cibernetică i-a fost, de asemenea, aspru criticată). Cartografierea schimbărilor, viteza pe care o imprimă scrierilor sale, critica asociată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
despre aceeași problematică a Americii și modernității cu Philippe Petit, Baudrillard mărturisește că intenția lucrării nu a fost aceea de a realiza o comparație istorică sau culturală între Europa și America; dimpotrivă, aceasta s-a născut dintr-un soi de fascinație pentru o altă lume și pentru capacitatea ei de a transfigura banalitatea. Perspectiva americană a reprezentat distanța necesară observării destinului european, dincolo de metafizica sa, destin pe care Baudrillard îl așază sub semnul unei "fatalități a modernității noastre, și căreia noi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critic, ajungând cu relatarea către anul 1259. Amintind de pontificatul lui Honoriu al III-lea, cronicarul dă dovadă de cunoașterea Regulii franciscane. Chiar mai mult, punând alături cele două ordine mendicante, a Minorilor și a Predicatorilor, autorul scoate în evidență fascinația lor irezistibilă asupra tinerilor, nobili și intelectuali, și drept urmare, răspândirea fulminantă a celor două instituții, mai ales în mediul urban. Fragment din Chronicon Normanniae o Annales Normannici, în MGH, Scriptores, XXVI, p. 514; cf. TM, 20 21. A ajuns în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu situația de a rezolva probleme, nu expui soluția „Wright”1" „Nu ne-am putut abține de la gândul că multe dintre necazurile lor puteau fi evitate și că altele puteau fi depășite dacă se luau măsurile potrivite.” Wilbur Wright, inventator Fascinația mea legată de frații Wright s-a materializat În adoua carte pe care am scris-o, The Wright Way: 7 Problem-Solving Principles from the Wright Brothers That Can Make Your Business Soar. Cartea analizează În detaliu tehnicile folosite de frații
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
valeurs mêlées, la fin glorieuse de l’opération logique, l’obscéne de la bêtise et l’exploration du oui nietzschéen!”* O figură, așadar, a tautologiei și a neputinței limbajului de a exprima totul. O neputință ce exprimă, totuși, o stare de fascinație, un refuz care sacralizează obiectul. Alecsandri n-are această sacră reținere În fața obiectului adorabil. El găsește cuvintele, numai că ele se repetă și nu părăsesc aproape niciodată sfera abstracțiunii. Cuvintele dematerializează imaginea. Ființa „albă și serafică” plutește Într-o indeterminare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe gînduri cîte-un an!”... Întorcîndu-ne la lirica obișnuită, observăm că punctul maxim al eresului alecsandrian este beția drăgăstoasă: „În beția drăgăstoasă Ochișorii-ți strălucesc, Obrajeii-ți ruminesc, Crinișorii-ți Înfloresc De mă-mbăt și mă uimesc...” Uimire Înseamnă, de bună seamă, fascinație. A privi este dorința cea mai mare a Îndrăgostitului („Stai, ah! stai să te privesc”), a netezi părul Îngerului este o voluptate nesperată, a sfîrși pe sînul fecioresc este un gînd aproape mistic. Alecsandri vorbește, Într-un loc, de caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
literară stricto sensu (ceea ce am urmărit, de altfel, și în capitolele anterioare, pentru a evidenția, pas cu pas, geneza formei literare). 2.1. Eminescu și mutația valorilor estetice Încă din primii ani ai carierei sale, Lovinescu încerca să-și explice fascinația pe care lirismul eminescian o exercita asupra a generații întregi de cititori, fără a-și pierde forța de impact psihologic. Pe tânărul critic îl impresionau nu "ideile", nu "filosofia" lui Eminescu (această "filosofie" i se părea chiar un pic învechită
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exprime caracteristicile cele mai reprezentative ale spiritualității românești, ale "psiheei" colective, într-o formă artistică exemplară, racordată la cerințele artei și sensibilității moderne. Dar cum opera, tot Lovinescu zicea, nu-i decât expresia nemijlocită a unei personalități, explicația puterii de fascinație a versului eminescian trebuia căutată, nici nu-i de mirare, tot în "sufletul" poetului, ale cărui resorturi inconștiente, dictate de predispozițiile psihice ale rasei (moldovenismul temperamental), vor genera niște configurații estetice aparte, determinate (mai exact: puse în evidență) de voința
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sine, biografia poetului cumulând, cum s-a spus, atât "datele concrete ale unei personalități umane", cât și "statutul exemplar (deci abstract) al datelor minimale incluse în figura tânărului geniu"109. Transformarea personajului istoric într-un "arhetip" cu mare putere de fascinație s-ar fi datorat (crede Mihai Zamfir) existenței câtorva "date minimale" pe care se articulează mitul (ca narațiune exemplară), și anume: 1. viața scurtă, thanatofilia; 2. finalul vieții întunecat de nebunie, adică de "pierderea facultății primordiale a creatorului inteligența"; 3
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exemplară), și anume: 1. viața scurtă, thanatofilia; 2. finalul vieții întunecat de nebunie, adică de "pierderea facultății primordiale a creatorului inteligența"; 3. "imaginea fizică angelică"; 4. "universalitatea și proteismul preocupărilor", în acord cu idealul renascentist al lui uomo universale; 5. fascinația pentru ocultism și ezoterism, adică pentru "construcțiile universale totalizante"; 6. lipsa de succes în timpul vieții, compensată de idolatria postumă; și, în fine, 7. "o iubire extraordinară leagă pe tânărul geniu de o femeie ce se transformă într-o componentă activă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
personajului negativ; triumful temporar al răului; salvarea/fuga pe muchie de cuțit; căutarea; legământul tăcerii; termenele-limită inexorabile (moira din tragedie); recunoașterea erorii de către cei ce joacă rolul judecătorilor; apărarea publică a virtuții; figura copilului/generosului ca purtători ai puterilor providențiale; fascinația răului, ce derivă din faptul că amenințarea e personalizată, palpabilă etc. (vezi Peter Brooks, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, Yale University Press, New Haven & London, 1976, pp. 15 ș.u.). 44 Justin Neuman, "Considerații
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Moraru, „Ritualuri intime”, FLC, 1978, 50; Ioan Adam, Ritualul confesiunii, T, 1979, 4; Laurențiu Ulici, Sentimentul locului, CNT, 1979, 32; Mircea Popa, Patosul militant al poeziei, TR, 1979, 39; Șerban Cioculescu, „Îngândurat ca pietrele munților”, FLC, 1979, 45; Zaharia Sângeorzan, Fascinația originilor, RL, 1979, 50; Lit. rom. cont., I, 590-594; Nicolae Ciobanu, „Îngândurat ca pietrele munților”, LCF, 1981, 9; Martin, Paranteze, 98-105; Paul Dugneanu, „Pentru eterna vatră românească”, LCF, 1983, 4; Cândroveanu, Printre poeți, 154-157; Victor Rusu, „Fabule cu sau fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
demonizarea unui om. Se întorc apoi din Siria și din taberele de antrenament Al-Qaida pentru a omorâ oameni nevinovați din Europa și chiar din propria lor țară. Procurorul musulman din Marea Britanie Nazir Afzal, relatat de ziarul The Guardian, vede în fascinația adolescenților englezi față de Statul Islamic continuarea la zi a mișcărilor contestatare din America anilor '60 ai secolului trecut. Mai exact, dacă în cuprinsul mișcării Flower Power idolii adolescenților de ieri erau, printre alții, membrii trupei Beatles, astăzi ei sunt cei
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
una din reacțiile cele mai tipice ale românului, de cel puțin patru decenii încoace, față de Europa. Ea este privită ca un loc privilegiat al abundenței, în primul rând alimentare, inimaginabil în țară. și cum ar putea fi el condamnat pentru fascinația vitrinelor pline și a enormelor supermarche-uri, când în România el făcea foame, stătea umilitor la cozi interminabile, trăia pe cartele și se culca în frig ? Fiindcă trebuia nu-i așa ? să se sacrifice pentru... edificarea industriei socialiste. În fața acestei realități
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
că: Orice nație care nu ia parte la muvimentul secolului, rămâne înapoiată. Acestui ideal european, definit în liniile sale generale și esențiale, îi corespunde o serie de reacțiuni nu mai puțin tipice întregului Iluminism românesc. peste tot același miraj, aceeași fascinație și forță de atracție, aceleași aspirații de integrare, solidarizare și emulare europeană, aceeași convingere fundamentală, principiu ideologic de bază al Iluminismului românesc: Ex Occidente Lux. Gest spiritual reflex, joc spontan de afinități, nostalgii sentimentale, satisfacții complexe foarte personalizate și totodată
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
1967; * „Literatura română între 1900-1918“, Iași 1970; * „Hortensia Papadat-Bengescu“, București 1973; * „Personalitatea literaturii române“, Iași 1973 (versiune franceză 1985, versiune engleză 1981, ed. revăzută și adăugită, 1997); * „Ecran interior“, versuri, Iași 1975; * „Între Ulysse și Don Quijote“, Iași 1978; * „Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originale“, București 1981; * „Propilee. Cărți și destine“, Iași 1984; * „Nisipul“, roman, București 1989; * „Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale“, Iași 1990; * „Amfiteatru cu poeți“, Iași 1995 (ed. II revăzută, 2001); * „Caietele privitorului tăcut“, memorii, Iași 2001; * „Perspective“, studii
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
găunos (Revolta). Cuvintele nobile ale poeziei trec, la el, într-un regim al opresiei și deformării (Cuvinte vii). Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din perspectiva imposibilei comunicări cu divinul, aproape și de fascinația cu care artiștii expresioniști au insistat asupra decăderii omului, în poezia lui, viii ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
neliniștile unor creații încă nenăscute. A-l întâlni înseamnă a părăsi preț de o vreme contextul imediat al realității și a pătrunde, împreună cu el, într-o sferă privilegiată, în care tot ce contează e valoare, inspirație, frumos, teatru, poezie. Ce fascinație! Alexa Visarion transformă orice discuție într-o întâlnire de gând și emoție, presărată cu povești despre Ingmar Bergman, Aura Buzescu, Richard Schechner, Tudor Vianu, Aureliu Manea... Personal, după ce mereu prea devreme închei o astfel de întâlnire cu el, mă simt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au avut prilejul de a asista la acest mare eveniment teatral. Și, datorită lui, fiecare dintre noi a devenit mai "talentat". (Robert W. Corrigan) Un spectacol de o înaltă clasă a interpretării... Un exercițiu de măiestrie și strălucire... (Richard Schechner) Fascinație scenică, surprinzătoare construcție regizorală, așa cum nu am mai văzut niciodată la UWM. (Jean G. Mileham) 1986 PUNCT... ȘI DE LA CAPĂT Casa de Filme PATRU Camelia Maxim și Mircea Diaconu ... Dincolo însă de formula de comunicare, de regulă realist-parabolică (mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
până la limită în strădania de a realiza comunicarea cea mai densă, mai concentrată, este rezultatul numeroaselor experiențe de punere în scenă și interviuri în străinătate? m-am întrebat și l-am întrebat. Căutam explicații, ca să ies din neobișnuita stare de fascinație în care pe neașteptate mă pomenisem. Regizorul mă ajuta cu bunăvoință, într-o conversație, de data asta, prin contrast, aproape frivolă: da, așa i se întâmplă când vrea să se concentreze, dacă s-ar lăsa întrerupt ar pierde firul, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
situez în afara evenimentelor, ci în înțelegerea lor pentru om și lume. Nu m-a interesat coordonarea lor spre putere. Pentru mine puterea reprezintă un obiect de studiu, de meditație și nu o tentație privind participarea la ea. Recunosc, există o fascinație fantastică a puterii, o atractivitate care zgândăre și pe cei mai sceptici. Bineînțeles că această intrare în marea arenă care pulsează de vitalitate și necunoscut capătă la un moment dat o aură artistică. Politicienii sunt însă actori ai unui timp
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Harris și Dylan Bennet Klebold) au ucis cu arme automate, în cantina școlii, la o oră de vârf, 12 colegi, un profesor și au rănit alți 24 elevi, după care s-au sinucis. Autorii abominabilei crime în serie aveau o fascinație maladivă față de Hitler, așa se explică de ce ziua tragediei nu a fost una anodină, deoarece reprezenta împlinirea a 110 ani de la nașterea temutului lider nazist. înfățișarea și stilul lor vestimentar era nonconformist și șocant (dominat de culoarea neagră). De asemenea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
permanent de sub cască. Privirea însă... Da, de aici trebuie să înceapă depistarea enigmei. E o privire a cărei putere hipnotizează unanim. Pigmentul catifelat și totuși extrem de penetrant al irisului atacă și învăluie. Magnific! Și-atunci, ca să ne explicăm totuși inexplicabila fascinație contaminantă a vedetei, să concedem că: și zîmbetul vag nătîng, și dantura precară, și buzele provocator vulgare, și mersul needucat, și mîinile nerasate, și coafura de mahala, ei bine, tocmai aceste "carențe" au făcut din B.B. mitul care ne-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]