4,487 matches
-
poți să-ți amintești ce a spus Fielding pe alee după bătaie? A spus el ceva. Îți mai amintești ce? — Nu știu. Tu... câine nou uman. Cam așa ceva. Nu prea avea noimă. N-ar fi putut să fie câine inuman?... Fascinant. Cel mai pur transfer afectiv. O, blestematul de Iago. Ascultă-mă pe mine. Ești mai bun decât am crezut, totuși n-a fost vorba decât de o pură întâmplare, de noroc. Dacă câștigi, îți plătesc. Dacă e remiză, ai câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
si frumos, între prezent și trecut, între timp și netimp; suntem arhitectura tăieturilor imperfecte, trunchierea delicioasă a tuturor ingredientelor consacrate. Asemeni tuturor lucrurilor ce compun zilnicul, urâtul e condiția complexității, urâtul e ceea ce înrădăcinează umanul în real și îi confirmă fascinanta axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă organicul teluric de supremul celest. Organicul teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât lumii, cât și omului, poartă în sine esența morbidului, a mortului, a urâtului noroios
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
în vreun fel sau altul. Mai departe: nu există nici un motiv pentru care acele dimensiuni să opereze doar la scara noastră. Infinitatea se poate întinde de la cea mai mică microparticulă, de la cel mai mic subatom, până la întregul univers. Nu-i fascinant să îți imaginezi că noi toți am putea exista înăuntrul spațiilor câtorva particule subatomice dintr-un alt univers, unul nebănuit de vast? Vultur-în-Zbor se simți iritat. — Ar putea fi o treabă foarte interesantă, spuse el brusc, dar nu văd legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un vârtej? Mallit aruncă banul fără să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da. E un vârtej. Mallit privi în sus. — Nu se poate, zise. — Ba da, este! strigă Khallit. Vârtejul se apropia din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox, spuse Mallit. — Fascinant, spuse bănuitor Khallit. Apoi vârtejul îi cuprinse. Dat fiind faptul că erau niște simple concepte, produsele nu tocmai umane ale unei imaginații străine, forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se întoarseră la crâmpeiele de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
banul fără să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da. E un vârtej. Mallit privi în sus. — Nu se poate, zise. — Ba da, este! strigă Khallit. Vârtejul se apropia din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox, spuse Mallit. — Fascinant, spuse bănuitor Khallit. Apoi vârtejul îi cuprinse. Dat fiind faptul că erau niște simple concepte, produsele nu tocmai umane ale unei imaginații străine, forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prea mult sânge! Cotropitorii vor avea de înfruntat o răzbunare groaznică! Este ajunul, vă zic eu. Ajunul distrugerii! Irina îi șopti lui Vultur-în-Zbor: — Durează de câteva secole. Apoi continuă, un pic cam prea tare: — Mai alaltăieri am citit o poveste fascinantă. Vreți s-o ascultați? Elfrida spuse: — O, te rugăm. Irina își strânse buzele și-și împreună vârfurile degetelor de la ambele mâini, adoptând o poză de mare concentrare. — E mai degrabă o poveste serioasă, zise ea. Vorbește despre îngerul Morții. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Media, îl fixase atât de insistent. Iată de ce Iocasta îl urâse instinctiv. Trăia în spatele chipului unui alt om, culegând și avantajele și neajunsurile personalității lui. Iată de ce. — Văd că se explică, rosti Liv sec. Se întinse leneșă pe pat. — Ce fascinant e să urmărești adevărul lucrând în oameni! adăugă ea. — Adevărul, murmură Vultur-în-Zbor. — Și acum o să-ți spun adevărul despre mine. O să ți-l spun pentru că ești însetat de adevăr. Iată adevărul despre Liv: ea îl urăște pe Grimus. îl urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sufit în care treizeci de păsări pleacă să găsească simurgul pe muntele unde locuia. Când ajung în vârf, descoperă că ele însele sunt - sau mai degrabă au devenit - Simurg. Numele, vezi tu, înseamnă treizeci de păsări. Si, treizeci. Murg, păsări. Fascinant. Fascinant. Mitul muntelui Kâf. — Calf? a întrebat Nicholas Deggle. — Kâf, a rostit Grimus. Litera arabă K. Ar fi vorbit despre asta o veșnicie, dar Deggle l-a întrerupt brusc, amintindu-i de Trandafir. — A, da! a spus el. Trandafirul. Trandafirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care treizeci de păsări pleacă să găsească simurgul pe muntele unde locuia. Când ajung în vârf, descoperă că ele însele sunt - sau mai degrabă au devenit - Simurg. Numele, vezi tu, înseamnă treizeci de păsări. Si, treizeci. Murg, păsări. Fascinant. Fascinant. Mitul muntelui Kâf. — Calf? a întrebat Nicholas Deggle. — Kâf, a rostit Grimus. Litera arabă K. Ar fi vorbit despre asta o veșnicie, dar Deggle l-a întrerupt brusc, amintindu-i de Trandafir. — A, da! a spus el. Trandafirul. Trandafirul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e suficient de frică de mine încât să nu încerce să mă omoare singure. Aici aventurile tale nefericite din K au picat iar bine. K îmi este acum mai potrivnic decât oricând. Și așa ajungem la ucigașii mei. Un trio fascinant. Flann O’Toole este unul. Gândul de a juca rolul lui Napoleon, de a conduce o armată invadatoare, va fi pentru el unul irezistibil. Al doilea este Peckenpaw. Pentru el va fi o răzbunare a morții prietenului său și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Jones și Dolores. Trupul doamnei O’Toole zăcea între el și povârnișurile împădurite. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, stând cu spatele întors către mare. Mohorâtă mai mare e azi. — Ei, ei! se gândea gorful Koax. Un nou status quo fascinant. Vultur-în-Zbor și fata numită Media îi înlocuia pe Grimus și pe Prepelicar. Prepelicarul o înlocuiește pe Liv. Elfrida Gribb o înlocuiește pe Media. Virgil Jones s-a întors la poalele insulei. Și celelalte reordonări anterioare: Alexei Cerkasov și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tot de un bej murdar, iar vesta era mai degrabă din puf de mătase decât din catifea. Dar jacheta din stofă era neschimbată, un element de stabilitate într-o lume în mișcare. —Sam și cu mine am avut o discuție fascinantă, a spus Adrian, ceea ce mi s-a părut cam exagerat. Dar fu pus la pământ de exclamația lui Duggie în timp ce se grăbea înspre mine: Sam, draga mea! Picioarele lui Duggie erau puțin cam mici pentru corpul lui rotund și robust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ne simțim mult mai relaxați unul în compania celuilalt. Folosind cu viclenie trucul la care recursesem și eu mai devreme, Sebastian nu numai că mă întrebase despre mine, dar reușea să și pară interesat de răspunsuri. Abia dacă atinsesem subiectul fascinant când am realizat că cina se terminase, iar chelnerul ne spunea: — Pot să vă mai aduc ceva? — Doar nota, mulțumesc, a răspuns Sebastian. Când ni s-a adus nota, a pus alături un card de credit argintiu și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
diferență față de găinațul porumbeilor. Fascicole de lumini colorate străluceau de-a lungul balconului, dar principala sursă de lumină era o bucată de material agățată de cel de-al patrulea perete al camerei, pe care erau proiectate o serie de imagini fascinante și halucinante: forme geometrice nesfârșite în culori aprinse care se amestecau, spirale care se învârteau încercând să-și mănânce propria coadă, hrănindu-se amețitor una pe cealaltă într-o serie de mișcări neregulate a căror unică regulă era continua schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de ceva timp, și în absența mea îl redecoraseră atât de diferit încât, dacă nu ar fi fost la fel poziționate tejgheaua și scările, aș fi crezut că intru în alt loc, dar pe aceeași ușă, ca într-un episod fascinant din The Avengers. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu Emma Peel. Anul trecut fusese aranjat în culori pastel și fier forjat, cu un aer de spațiu pentru luat ceaiul în grădină. Acum, pereții erau stacojii și mesele negre, al căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pantaloni albi, o cămașă albă cu mânecile suflecate și ochelari de soare cu ramă aurie. Mi-a zâmbit. —Este supărată din cauza articolului de ieri din Herald, i-am spus neutru. — Oh, da, articolul. Nu crezi că a fost o lectură fascinantă? Foarte plăcută. Și atât de surprinzătoare. Se uita atent la mine. Bineînțeles că și o publicitate excelentă pentru tine. Mă surprinde că nu au luat legătura cu tine ca să-ți ceară vreo declarație. —Agentul meu nu le-a dat numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a și uitat că zboară, că-i doar fluture și că nu-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din care se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet mocirlos. Aveam un astfel de mare, fascinant fluture pe un timbru, acasă, între lucrurile păstrate cu avariție, precum comorile fără de preț. Marele meu fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o șmecherie de la imprimare, încât te făcea pe tine, privitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o groapă în alta, dintr-un sit arheologic în altul. Simțeam dacic în acei ani, chiar mai profund, pelasgic, cu bucăți de suflet part și trăiri îndepărtat himalayene, fiind la curent cu noile discuții care se purtau pe eternul și fascinantul drum al strămoșilor. Insuflat de acea viziune de la „Mureșul“, porneam adeseori spre biserica spovedaniei mele. Ca un făcut, mereu mă opream în câte o crâșmă, ivită ademenitor în calea mea, anume parcă spre a-mi încerca tăria hotărârii de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochii de pe silueta ei fremătătoare. Știu că Eftimiu mi-a vorbit ceva tot despre Moarte, era plictisit, poate chiar bolnav. Rostea rar cuvintele, parcă le mlădia voluptuos, cu r-uri parșive, insinuante, cu vocale răsunătoare, perverse și ele. Era ceva fascinant, oriental, în toată atmosfera salonului aceluia, dar eram atât de pierdut, încât nu reușesc să dau contur precis desenului de atunci. Știu că i-am povestit cum bibliotecara de la liceul nostru mă ascundea în dosul rafturilor cu cărți și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prezinte în lumina ei adevărată. „Din câte îmi amintesc“, spunea. „Abia acum, când răsfoiesc ziarele, îmi dau seama cât de multe am uitat. Parcă nici nu le-aș fi trăit.“ Există, nu o descopăr eu, această vrajă a memoriei uitate. Fascinantă în mreaja pe care ți-o întinde, dar periculoasă prin credința că tu ai ajuns să spui adevărul, doar tu. Majoritatea cărților de memorii publicate de foștii demnitari comuniști, câți au avut vanitatea să și le publice, păcătuiesc tocmai prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
texte ale Lumii, a cărui singură îndreptățire este aceea că pare adevărat. Textul acum mă izbăvește de minciunile umbrelor printre care trec, dăruindu-mi iluzoria sclipire a timpului în care am fost scris. Coborârea mea în text este doar această fascinantă chemare a unei lumini care abia acum începe a se învăpăia, incandescentă. A început, o simt cu toată viața mea, câtă mi-a mai rămas, Luminarea. 27tc "27" Aici, la intersecție, la stopul de la „Gambrinus“ m-a cules într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un anume ceas al înserării trecea pe Lipscani însuși Marele Cenzor cu ultima mea autobiografie în buzunar. Chiar el, Marele Cenzor, despre care discutasem cu Ester, cândva, în zăbava clipelor îmbrățișate, cu gândurile parcă plecate din noi în plutiri pe fascinantele aripi ale fluturelui dăruit de Ghidale. Urca Marele Cenzor în înserare, dinspre Splai. Un ins de fum și ceață, într-un costum verzuliu, în carouri, cu un fel de odgon atârnat de brațul stâng. Se oprea la Plăcintăria din dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i nici șase jumate și au și Început bumbăceala! Luați imediat tomberoanele și mergeți și le deșertați la groapă, hai!“ Obiectele inutile, de fapt fragmentele de obiecte care stau aruncate grămadă Într-un tomberon de gunoi, alcătuiesc adesea o imagine fascinantă și Grințu se gândește acum dacă și pe ecran respectiva imagine rămâne la fel pentru cel care privește din sală. Își amintește, ca un elev silitor, finalul din „Zabriskie Point“ de Antonioni. Momentul În care imaginația eroului face să explodeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
export se lucrează cu exigență. Îi conduse apoi într-o sală de expoziție, unde erau expuse tot felul de obiecte de o rară frumusețe, dar nimic n-o încântă pe Viviana mai mult decât șarpele, care o privea cu ochi fascinanți și coșulețul pictat cu mâna ei. După vizita la fabrica de sticlă, următoarea oprire a fost într-un parc, unde, grupați pe bănci, copiii și-au servit mâncarea pe care o aveau la pachet de acasă. În timp ce mânca veselă și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]