177,792 matches
-
ca un bot de iepuraș pe buzele lor, e, desigur, de o mie de ori mai bine să fii mort decît viu, cînd singurătatea urla în tine ca o cățea în lesa hingherului și nimeni nu te auzea, singura ta femeie nici măcar nu te mai schingiuia, te tăvălea prin noroi și-ți arăta crucea sub care vei putrezi, golind trupul tău de suflet ca pe o fîntînă seceta, vîntul buzelor ei să fluiere prin oasele tale ca printr-o orgă uitată
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
care-l vor biciui vînturile - nu sunt norii din cer ca norii de praf prin care m-am zbenguit pe cînd habar nu aveam cine sunt, prin cei de sus, îngerii, prin cei de jos, umerii încovoiați de singurătate, rochiile femeilor înflorind în creierul meu ca primăvara în lunci brîndușile, sînii lor doar pe pămînt, în cer zefirul, sec ca o măduvă de trestie, lumînărică aprinsă, mijlocul meu șerpuind pe pămînt, fitil ars în candelă, fum urcat la cer - o mie
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
dori ca pe o medalie de învingători, ascunsă apoi prin sipete suflete care zornăie ca niște zurgălăi cînd e nevoie de liniște - toată ziua vor răstigni scînduri pe trupul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit, de ce o mie de femei și nu una singură, de ce o mie de morți pe zi și nu una singură într-o viață, de ce diminețile scrijelit pe piele de o mie de cute cînd mă ridic mort din pat ca dintr-un mormînt în care
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
pe uluc nu mai curge făină, de ce mort toată viața și viu toată moartea, sîngele meu vorbind în vene de unul singur, cînd putea urla cum urlă cățeaua în urechile mele și acolo de fapt pot cînta pe rînd toate femeile într-una singură: ...visează cum stai singur și visezi că nu mai ești ...
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
Emil Brumaru în zori de zi fluturii-s cruzi. De-abia după amiaza, copți, îi pipăi, miroși și-i auzi Prin aer. Seara-s deja morți. Sub aripile fine-adormi, De-acum plăpumi subțiri îți sînt; Visezi femei cu sînii-n vînt, Genele-n nouri, ochi enormi. Te cațări către gura lor, Tu însuți fluture bătrîn, Mi-a zis Verlaine, mîngîietor, Și m-a-ndemnat să mai rămîn Măcar un an de clipe-n rouă, Ca s-o-mpărțim, fleți, pe
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9491_a_10816]
-
pace înflori și din moarte ochii dați pe spate și lungi ca vitele iubind pămîntul cu boturile arse Pe noi cei care ne-au dus în spate caii să ne ierte atît compunerii și descompunerii malului de unde ies capete de femei vinete: cuie în umbre picioare de mîndre pulpe delicate culcate pe uleiul cailor din spate culcate pe genunchiul unde a murit fiul cusut de pămînt cu o ață subțire și mînat de mame cu tălpile vii cuie pe unde calci
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
e o casă învechită dezvelită și cu iederă. Aici să aud focul sau frigul sau iarba cu glasul rece. Toamna cîinelui acoperit de frunze amuțind sub frunze. Să mă poată acoperi umbra unei vieți clătindu-se pe zid sub lună. Femei din cimitire grele cu umbrelă și cu părul înghețat femei nemișcate masive deasupra mea cînd dorm să le văd mișcînd buzele. Fiul Eu plec spre marea fără întoarcere spre aburul ce iese din ocean ca dintr-un bivol orb voi
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
aud focul sau frigul sau iarba cu glasul rece. Toamna cîinelui acoperit de frunze amuțind sub frunze. Să mă poată acoperi umbra unei vieți clătindu-se pe zid sub lună. Femei din cimitire grele cu umbrelă și cu părul înghețat femei nemișcate masive deasupra mea cînd dorm să le văd mișcînd buzele. Fiul Eu plec spre marea fără întoarcere spre aburul ce iese din ocean ca dintr-un bivol orb voi umbla prin haos cu ochii deschiși și dacă îmi voi
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
umbră pe coama rîpei și rîzi iată clopotul să bată clopotul și să despice aerul să bată clopotul și să despice pomii să bată clopotul și să audă cei de pe pămînt clopotul cu limba în valuri clopotul să bată lumînării Femeile Femeile triste fug noaptea din așternut și trec departe pe un cîmp cu caii De n-ar fi ploaia le-aș vedea fugind. De n-ar fi noaptea le-aș vedea umblînd triste pe poduri cu părul în ploaie desculțe
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
pe coama rîpei și rîzi iată clopotul să bată clopotul și să despice aerul să bată clopotul și să despice pomii să bată clopotul și să audă cei de pe pămînt clopotul cu limba în valuri clopotul să bată lumînării Femeile Femeile triste fug noaptea din așternut și trec departe pe un cîmp cu caii De n-ar fi ploaia le-aș vedea fugind. De n-ar fi noaptea le-aș vedea umblînd triste pe poduri cu părul în ploaie desculțe și
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
trec departe pe un cîmp cu caii De n-ar fi ploaia le-aș vedea fugind. De n-ar fi noaptea le-aș vedea umblînd triste pe poduri cu părul în ploaie desculțe și albe clătinîndu-se lîngă niște ziduri închipuite Femeile triste cu ochii mari alergînd pe cîmp implorînd în cămăși lungi de noapte obosite, albe în întuneric ca niște năluci oarbe căzînd în umbra cailor nechezînd Apoi spre ziuă dacă n-ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod zgribulite întorcîndu-se acasă pe furiș să nu le vadă nimeni. Gurile Păsări cu trupuri lungi și un lup încremenit în umbră simt corzile goale iar luptătorii în loc de săgeți în arcuri pun femei și în gest sublim întind corzile păsări cu trupuri lungi și un lup uitîndu-se în urmă Bătrînii El ar fi știut să mîngîie zeiasca față lumea sub rază și raza sub lume la pămînt strigau la pămînt îngenunchiați la pămînt
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
scânteietor peste aburul lumii trece un înger îți dorești o carte în formă de sferă Absențe în grădini se prelinge seceta din cuvinte mici insule galbene cu obrajii pudrați în devălmășie cu oarbele mele întoarceri frunzele se despică și cad femeia copacului alăptează prunci somnoroși cum invizibilul doare pacea înseninată pe lume coboară pe umerii mei prea grăbiți să se clatine prea lucizi o aripă de fluture îi mai poate răni August Uite că iar se aprind licuricii pe malul apei
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
gură se bea conținutul multinațional Se râgâie delicat CO2 ambalajul se-aruncă înapoi peste umăr în haznaua lumii Cu dragoste otrava își face efectul peste o sută de ani. Ai văzut n-ai văzut Cum luna se scaldă în catedrala femeilor Cum îmblânzirea în leu cum acrul în dulce Cum în rânjet adie mila cum lemnul picură lemn cum ungherele își alăptează nevrozele Cum bate pendula deși timp nu e cum de la florărie te cumpăr pe tine Cum fluturii bat covoarele
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
geam Întunericul de deasupra casei noastre întunericul de deasupra casei noastre se umple de lupi iubita mea se ascunde în gutuia de la geam frumusețea ei mă urmărește ca o pușcă-ncărcată și nici nu știu câtă lumină mai am Am vîzut numai femei uitate Am văzut numai femei uitate necăutate neașteptate nesărutate înșelate încurcate tulburate învolburate secate terminate implicate sfidate insultate torturate somate paralizate decapitate împușcate exterminate înghețate nerăzbunate și doar una singură răsărind strălucind înflorind Mi-au promis cî vor veni ăn
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
noastre întunericul de deasupra casei noastre se umple de lupi iubita mea se ascunde în gutuia de la geam frumusețea ei mă urmărește ca o pușcă-ncărcată și nici nu știu câtă lumină mai am Am vîzut numai femei uitate Am văzut numai femei uitate necăutate neașteptate nesărutate înșelate încurcate tulburate învolburate secate terminate implicate sfidate insultate torturate somate paralizate decapitate împușcate exterminate înghețate nerăzbunate și doar una singură răsărind strălucind înflorind Mi-au promis cî vor veni ăn dimineața aceea Mi-au promis
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
vene urmăm indici către Dumnezeu stăm îngenunchiați ne rugăm la regi împrăștiați cu scârțâit în tibule suntem carnagii din care sarea s-a adunat Dimineațî pe RUE 302 mor tânăr în sania în care mă legeni. articulații ca ochii de femeie peste care trecem încă o dată cu furie mai vreau o dată să împrejmuiesc gâtul tău de fier pieptul de animal de serpentine Chemistry between us "o gelozie pentru toate" mă simt alungat din matcă stau împreună cu refugiații. mucegai la încheietura brațelor în
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
Emil Brumaru Doamne, poate e-o greșeală Că-ți mai rup lumina albă Cu trupul murdar de boală În după-amiaza calpă, Amînat moale prin uliți De-o mireasmă de femeie. Roura, Doamne, îndură-ți Sufletul să mi-l încleie Într-un miez rotund de nalbă Ce petala-n rai și-o duce Fără chin și fără grabă, Să-ți rupă lumina dulce...
Rugăciune by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9702_a_11027]
-
motivată într-o proză preponderent lirică", inițiativă reluată în anii '60 de Marin Preda, autorul unui faimos articol îndreptat împotriva "făcătorilor de cuvinte". Despre numeroasele personaje inedite aduse de Eliade în proza românească (de ex. "tânărul european care descoperă Asia", "femeia cultă și concupiscentă", "tânărul cinic și ispititor", "adolescenta asiatică naivă și rafinată", "tinerii huligani care urăsc de-a valma, pe bătrâni și valorile vechi", "intelectualii tragici și revoltați" și alte încă zece-cincisprezece personaje inedite, câte inventariază Eugen Simion).Despre, în
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
geamăn într-un claustru al melancolicei abații În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
de îndoieli de iluzii pe puntea vaporului cu nume tristețe te bucuri de ceasul din urmă al zilei de întâiul din noaptea ce se năpustește asupră-ți cu vocea copiilor rămași nefecundați cu plânsul din zid al lapidaților cu suspinele femeilor părăsite într-un port îndepărtat pe fluviul lipsit de maluri visezi mulțimi regate mari și secte sesam al unei lumi ce nu revii hoarde de mâl oștiri de trestii triburi de branhii și stihii stoluri de păsări fremătânde vă-ndepărtați
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
o dai, îți jur că nu o beau toată astă-seară." (...) Marfa Stanilova apăru, ca de obicei, după cel de-al doilea păhăruț. "Car'va'zică e unșpe. Că greu mai trece vremea asta!" gândi Saproșkinov privind la tunica militărească a femeii. Era aceeași de ieri. Și de alaltăieri. Ce s-o mai lungim, era aceeași și de o zi înaintea zilei de alaltăieri. Dintotdeauna Marfa Stanilova avusese doar două tunici de-astea. Probabil le primise în dotare când se angajase sau
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
captivă unui singur punct din încăpere, de parcă s-ar fi uitat pe vizor. Ei bine, exact în dreptul vizorului se așezase Ludmila, iar ceea ce se vedea din ea era, bineînțeles, doar o parte, însă acea parte atât de bine ascunsă de femei, acel loc pe care adolescenții îl visează umplându-se de coșuri pe față, acea inimioară pe care bărbații o drăgălesc căutând-o pe sub fuste, prin pantalonii de doc sau de salopete, dându-i tot felul de nume de alint și
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
niciodată totul după ea, uneori nici măcar chiloții pe care îi freca cu ditamai codrul de săpun de casă direct pe dânsa, fără să se mai ostenească a-i da jos). Se ridică în capu' oaselor, tuși discret, dar cele două femei nu-l băgară în seamă. Atâta tot că Ludmila își trăsese un capot pe ea, era același capot cam vechi, cu flori mari, decolorate, cu care umbla prin casă de când locuiau împreună și care anunța fie că se pregătește să
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
-l îmbracă, la urmă, roua din Creanga de Aur din pădurea arhetipală îi țin de cald iarba neagră și bruma; sub timpul de sus nemișcat, visează fierarii din precise tărîmuri, visează mazurii și harmăsarii lor, tot pe sub miazănoapte. Shama Shamiema femeia de dincolo de rîu vine și se uită-n oglinzile apei, noaptea pe timp de pace, ziua pe vreme de război se despletește-ndelung în ochiuri ale apei se piaptănă sub luceafărul de dimineață asemeni unei sălcii îndrăgostită de apă își
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]