2,721 matches
-
teorie literară dacă se acceptă ca fapt ceea ce Baudrillard numește pierdere sau satelizare a realului, deoarece aceasta duce inclusiv la negarea distincției dintre suprafață și adâncime, distincție pe care se bazează toate interpretările literare, de la cea marxistă și până la cea feministă. A doua observație atrage atenția asupra posibilității înțelegerii retoricii postmoderne ca pe un platonism târziu, deoarece postmodernii îmbrățișează într-o anumită măsură "perspectiva mistică conform căreia ceea ce este în mod normal luat drept lume reală și solidă este, de fapt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Routledge & Kegan Paul, London, Melbourne and Henley, 1983, Barbara Johnson, The Critical Difference: Essays in the Contemporary Rhetoric and Reading, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1980. 65 Menționăm că tezele poststructuraliste au cunoscut o largă utilizare, fiind preluate în studiile feministe (vezi, de exemplu, Joan W. Scott, "Deconstructing equality-versus-difference: Or, the uses of poststructuralist theory for feminism", în Steven Seidman [ed.], The New Postmodern Turn. New Perspectives on Social Theory, Cambridge University Press, Cambridge, 1994, pp. 282-298) sau în cele care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interviuri, recenzii. Drumul parcurs de prozatoare a fost unul dintre cele mai neobișnuite și imprevizibile. A debutat în 1968 cu romanul Capriciu la plecarea fratelui iubit, revenind după numai un an cu Dulce Brigitte. Pentru a infirma existența unei literaturi „feministe”, C. își însușise, deliberat, un ton sec, neutru, constatativ, ce aspira la obiectivitatea maximă. Apariția în 1970 a romanului patetic intitulat Nu ucideți femeile marca însă o cotitură de 180 de grade în creația ei. „Feminismul”, brutal reprimat anterior, irumpe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
femeia casnică, consacrată aproape exclusiv maternității, protectoare față de întreaga familie, capabilă de a îndura cu un tenace stoicism umilințele, în măsură a-și asuma riscuri și a face permanente sacrificii este compatibilă cu femeia de succes în afaceri, liberă,independentă, feministă, mediatizată, fără prejudecățiși rețineri? Ipostazele fractalului ,,femeie ortodoxă,, și diferențele de gen sunt anulate sau potențate de creștinismul ortodox? Pe bună dreptate, Felicia Corduneanu evită răspunsurile tari, directe, fruste, elementare. Remarcă în mod absolut îndreptățit dominanța masculinității, a tradiției patriarhale
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
îngrijire corporală și de autocunoaștere, de terapii complementare; vezi Field, 2000). Acest fenomen distonează cu concepția tradițională a educației adulților ca iluminare, ca participare, mișcare socială și implicare comunitară (bisericile se golesc, întâlnirile sindicale se răresc și se micșorează, mișcările feministe sau cele ecologiste sunt mai puțin vizibile). Asistăm deci la un declin al valorilor colective, ceea ce este oarecum explicabil, în condițiile de incertitudine pe care le determină dinamica socială. Valorile promovate de mijloacele de comunicare în masă sunt, de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
obstaculare și relația dintre viața cotidiană a individului și sistem) pe care individul le poatevehicula, pentru a înțelege sursa puterii și a diferențierii și pentru a acționa asupra ei, fie în cadrul mișcărilor sociale emancipatoare (ecologistă, pentru pace, pentru autonomie locală, feministă etc.), fie în mișcările sindicale sau chiar la nivelul grupului-clasă (prin dialog și reflecții critice asupra situației în care se află și a modului în care o poate schimba, pentru a nu fi o victimă pasivă). „Abilitarea presupune ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
îngrijire corporală și de autocunoaștere, de terapii complementare; vezi Field, 2000). Acest fenomen distonează cu concepția tradițională a educației adulților ca iluminare, ca participare, mișcare socială și implicare comunitară (bisericile se golesc, întâlnirile sindicale se răresc și se micșorează, mișcările feministe sau cele ecologiste sunt mai puțin vizibile). Asistăm deci la un declin al valorilor colective, ceea ce este oarecum explicabil, în condițiile de incertitudine pe care le determină dinamica socială. Valorile promovate de mijloacele de comunicare în masă sunt, de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
obstaculare și relația dintre viața cotidiană a individului și sistem) pe care individul le poatevehicula, pentru a înțelege sursa puterii și a diferențierii și pentru a acționa asupra ei, fie în cadrul mișcărilor sociale emancipatoare (ecologistă, pentru pace, pentru autonomie locală, feministă etc.), fie în mișcările sindicale sau chiar la nivelul grupului-clasă (prin dialog și reflecții critice asupra situației în care se află și a modului în care o poate schimba, pentru a nu fi o victimă pasivă). „Abilitarea presupune ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Edițiile ulterioare au adus precizări și instrumente ajutătoare pentru recunoașterea sindromului și au stimulat cercetările în domeniu. Aceleași manifestări au fost identificate la victimele violurilor și ale abuzurilor sexuale. Violența domestică, impusă atenției publice și cercetătorilor, mai ales din perspectiva feministă, a căpătat noi dimensiuni de explorare și înțelegere a consecințelor din perspectiva traumei și a sindromului de stres posttraumatic. DSM-5, în curs de apariție în 2012, va menționa sindromul violenței domestice, de sine stătător. Astfel ia naștere un vast capitol
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în mare măsură, acest interes în creștere se datorează programului OMS de reducere a violenței, dar și statisticilor alarmante care prezintă familia ca pe un teritoriu cu risc major pentru sănătatea și chiar pentru viața membrilor săi. În special viziunile feministe, evidențiind victimizarea femeilor și a copiilor în situațiile de violență domestică, au lansat și au susținut ideea periculozității crescute a vieții familiei, pentru propriii membri, cei pe care ar trebui să-i protejeze. Vom încerca în continuare să reliefăm aspectele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
definiția lui Gelles (1979) poate conduce la injurii ale persoanei-țintă, ci în aceeași măsură, celelalte forme amintite de abuz și neglijare pot avea consecințe nefaste asupra existenței victimei (Killen, 2003). O definiție larg acceptată a violenței domestice, formulată din perspectivă feministă, utilă în intervenții și cercetare, este aceea a lui Stark și Flitcraft (1996): „Violența domestică este o amenințare cu sau provocarea unei suferințe, în trecut sau în prezent, în cadrul relației dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu sunt integrate, adesea sunt complementare. Cel mai frecvent, măsurile practice care se iau sunt ateoretice, încercând soluționarea de moment a situațiilor de violență în familie, în cadrul unui pragmatism centrat pe problemă și adesea dominat de criză. Dar perspectivele teoretice feministe, psihanalitice, sistemice, umaniste, ale învățării sociale sau cea a teoriei atașamentului aduc viziuni diferite și sugerează strategii de intervenție specifice, atât cu agresorul, cât și cu victima. Probabil că adesea eșecul ce se înregistrează în intervențiile pragmatice poate fi explicat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o importanță mai mică. O altă perspectivă sociologică asupra violenței domestice este aceea impusă de curentul feminist. Feminismul aduce în discuție diferențele de sex și de putere dintre partenerii de cuplu. Considerând că aceste inegalități stau la baza violenței domestice, feministele pledează pentru și promovează egalitatea între sexe sub aspectul educației și al veniturilor, ca factor protectiv major împotriva violenței domestice (Stark, Flitcraft, 1996; Anderson, 1997). Feminismul a impulsionat dezvoltarea serviciilor, a unor noi abordări, și a susținut și promovat noi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
corectă a tuturor celorlalte aspecte ale violenței domestice. El susține că adevăratele diferențe între manifestările violente în cuplu ale bărbatului și ale femeii țin de aspectele motivaționale și de severitatea consecințelor și mai puțin de frecvență. El afirma, contrazicând teoriile feministe, că în vreme ce ambii parteneri inițiază „o multitudine comparabilă de acte de violență”, bărbaților le-ar fi mai greu să recunoască situațiile în care sunt victime ale partenerei, cu atât mai mult cu cât e vorba despre o societate în care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
apreciem eforturile care se fac pe plan politic și administrativ pentru ameliorarea situației, dar și drumul lung pe care îl mai avem de parcurs. în domeniul violenței domestice, pe plan internațional, măsurile, legile și serviciile au fost impuse odată cu mișcarea feministă. Interesant este ca primele adăposturi pentru victime au fost create de către foste victime ale violenței domestice, femei care înțelegeau din perspectiva victimei, criza și riscurile generate de violență în familie. în ciuda adoptării și promovării Declarației Universale ale Drepturilor Omului de către
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un nou ciclu de transfer de politici, de la nivel ONU către UE, la care se adaugă presiunile politice venite din partea noilor țări nordice membre (Conferința Interguvernamentală de la Amsterdam, 1996), rețelele de lobby ale ONG-urilor, organizarea În rețele a grupurilor feministe europene și creșterea procentului femeilor europarlamentare (30% din europarlamentari) după extinderea din anii ’90. În 1997, Tratatul de la Amsterdam a confirmat importanța promovării egalității de gen și s-a angajat În ceea ce privește susținerea perspectivei integrate a egalității de gen În toate
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a politicilor de gen, nu doar prin mecanismele instituționale și birocratice de implementare a politicilor, adică dintr-o perspectivă organizațională, ci privit mai ales dintr-o perspectivă funcțională: capacitatea statului de a răspunde și de a funcționa În favoarea scopurilor mișcării feministe, preluând de pe agenda publică pe cea instituțională problemele ridicate de aceasta, sau feminismul de stat, concept utilizat mai ales de școala engleză de politici comparate și de rețelele academice internaționale grupate În jurul acesteia. Amy Mazur (2002, pp. 13-16) descrie trei
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Amy Mazur (2002, pp. 13-16) descrie trei perspective asupra statului În relație cu feminismul: 1. apariția acestora În cadrul statului În care ierarhiile de gen se reproduc În instituții, În comportamentul politic al actorilor și În conținuturile politicilor; 2. relațiile mișcărilor feministe cu statul, care poate fi prietenos sau nu față de acestea, deschizându-și sau nu agenda formală pentru problemele pe care acestea au reușit să le promoveze (de) pe agenda publică; 3. feminismul de stat, rezultatul a peste 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de către stat a problemelor (semnalate de feminismul celui de-al doilea val), fenomen specific democrațiilor vest-europene postindustriale (welfare states), ca o continuare firească a modului „prietenos” față de problemele politice ale femeilor. Structurile de stat și principalii actori ce promovează politici feministe Îndeplinesc, În fond, o funcție feministă (Mazur, 2002, pp. 2-3), echivalentă cu alte sectoare funcționale ale politicilor publice, cum ar fi afacerile, ocuparea sau agricultura; de aceea, politicile de gen s-ar putea constitui Într-un sector aparte, cuprinzând politicile
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
feminismul celui de-al doilea val), fenomen specific democrațiilor vest-europene postindustriale (welfare states), ca o continuare firească a modului „prietenos” față de problemele politice ale femeilor. Structurile de stat și principalii actori ce promovează politici feministe Îndeplinesc, În fond, o funcție feministă (Mazur, 2002, pp. 2-3), echivalentă cu alte sectoare funcționale ale politicilor publice, cum ar fi afacerile, ocuparea sau agricultura; de aceea, politicile de gen s-ar putea constitui Într-un sector aparte, cuprinzând politicile egalității de șanse, ale reprezentării politice
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
analizarea modului În care poate fi obținută aceasta la acțiunea propriu-zisă de schimbare), statul exercitându-și funcțiile prin intermediul aparatelor birocratice cel puțin pasive În raport cu genul și ale căror ierarhii decizionale sunt puternic masculinizate la vârf1. Organizațiile ierarhice nu pot fi feministe În același spațiu cultural În care feminismul luptă pentru deconstrucția ierarhiilor (Firestone, 1970; Ferguson, 1984). În ceea ce privește situația țărilor CEEC2 În procesul de aderare la Uniunea Europeană, feminismul de stat pune două probleme specifice. Prima se referă la fundamentul istoric al statului
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
la Uniunea Europeană, feminismul de stat pune două probleme specifice. Prima se referă la fundamentul istoric al statului postsocialist, cu tradiția unui fals feminism de stat socialist, În care politicile așa-zis „echitabile” În raport cu genul nu au fost rezultatul unor mișcări feministe, ci al unor decizii centralizate ale unui stat profund patriarhal (Miroiu, 2004, p. 237). A doua are În vedere Însuși procesul europenizării, În care are loc transferul de politici de gen din statele welfare Într-un spațiu public postsocialist. Statul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
pe conceptul de identitate normativă colectivă, care confunda voit identitatea de sex cu cea de gen, acordă drepturi formale femeilor, dar exclude identitatea de gen, ignorând feminismul politic al valului al doilea sau cel al politicilor valului al treilea. Politologii feminiști au teoretizat atât feminismul socialist, cât și pe cel marxist (M. Miroiu, 2004), marcând deosebirile dintre cele două doctrine: În timp ce prima are ca scop anularea inegalității sociale, a doua se fundamentează politic prin conceptul de revoluție proletară, având ca scop
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
scop anularea inegalității sociale, a doua se fundamentează politic prin conceptul de revoluție proletară, având ca scop reconfigurarea relațiilor de putere În sfera proprietății. Însă problema care se pune este dacă feminismul de stat socialist este o formă a doctrinelor feministe, socialiste sau marxiste, aplicate prin politici de stat, răspunsul dat de M. Miroiu (2004, p. 189) fiind, În acest sens, tranșant: „Dacă putem vorbi despre un feminism marxist, nu putem vorbi despre un feminism leninist, stalinist sau despre unul sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
aflat Încă Într-un moment de dificultate a sistemului 1), devine mediul politicilor de gen de tipul „stat al bunăstării” negociate cu UE În cadrul acquis-ului comunitar și formulate printr-un transfer de politici fără precedent. Transferul de politici anulează trăsătura „feministă” cu care acestea vin din țările unde au fost produsul mișcărilor feministe În cele trei „valuri” succesive; aceste politici nu reprezintă agenda feminismului autohton, ci pe cea a feminismului european, cu problemele specifice ale femeilor vestice, sau a celui din
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]