8,147 matches
-
dacă nu cumva Matthew nu era prea obosit pentru ceva atât de adevărat. Marțea următoare, la două după-amiaza, Matthew o sună pe drumul spre aeroport. Pleca la Paris. America pierduse, Europa câștigase. Auzindu-i vocea Își simți din nou sângele fierbându-i În vene. Dar, așa cum o obișnuise, nu-i promise nimic. — Kitty, vreau să ne revedem, să știi. Îl Întrebă debusolată: — Matthew, a fost ceva special sau a fost o aventură ca multe altele? El râse ușor. — Sigur că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ori, o să se plictisească și o să Înceapă să se gândească la tine. Și-o să-i fie dor de tine. Doar să nu-i spui niciodată cât de mult Îl iubești, zise ea. Bărbații americani nu sunt ca latinii, cărora le fierbe sângele În vene, pe ei Îi sperie pasiunea. Poți să-l faci să simtă cât de mult Îl iubești, dar să nu-i spui. Și o să se Întoarcă. Deja i-am spus, zise Kitty rușinată. Giulia se Încruntă. — Niciodată, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gheață murdară care acoperă solul, interminabila mare de plastic unde serele, croite după aceeași măsură, seamănă cu iceberguri împietrite, cu gigantice pietre de domino fără puncte. Înăuntrul lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se asfixiază de căldură, fierb în propria lor sudoare, leșină, sunt ca niște cârpe muiate și stoarse de mâini violente. Dacă nu sunt toate cuvintele la fel, pătimirea e aceeași. Azi furgoneta e goală, Cipriano Algor nu mai aparține clubului de vânzători din inatacabilul motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un lucru împărtășește totul. Marta își trecu rapid degetele peste obrajii uzi, Am avut un motiv, dar a fost o copilărie, mi-am imaginat sentimente care probabil nu există, și, dacă există, nu trebuie să mă bag unde nu-mi fierbe oala, Ce poveste mai e și asta, ce vrei să spui, întrebă Cipriano Algor, dar tonul vocii se schimbase, aluzia la niște nedefinite sentimente de a căror existență Marta ba se îndoia, ba credea în ele, îl tulburase, Mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așa cum el însuși, începând de astăzi și din experiență personală, va putea mărturisi. Să umpli jumătate de metru cub cu jăratec cere timp, mai ales dacă lemnul, cum se întâmplă, n-a fost complet uscat, ca dovadă i se văd fierbând ultimele seve la extremitatea opusă celei care arde. Ar fi interesant, dacă ar fi posibil, să te uiți înăuntru, să vezi dacă jăratecul a urcat până la păpuși, dar poți să-ți închipui cum e interiorul gropii, vibrant și strălucitor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai târziu, după aceea voi mă ajutați să încarc în furgonetă păpușile gata, și, cât timp le duc la Centru și mă întorc, stați și voi liniștiți, fără un tată și un socru care să se bage unde nu-i fierbe oala, Ăsta a fost acordul pe care l-ai făcut cu departamentul de achiziții, să livrezi păpușile mâine, întrebă Marçal, n-am rămas cu impresia asta, am crezut că le vom duce când vom merge cu toții, E mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
neliniștea, Bătea la ușa secretă, Nu e grav, se întâmplă de câteva ori pe zi, spuse Marçal, ușurat, Da, dar oamenii trebuie să învețe să nu fie curioși, să treacă mai departe, să nu-și bage nasul unde nu le fierbe oala, e o problemă de timp și de pricepere, Sau de forță, spuse Marçal, Forța, cu excepția unor cazuri extreme, nu mai e necesară, sigur că l-aș fi putut reține pentru interogatoriu, dar am preferat să-i dau sfaturi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a ales locul unde ar fi vrut să fie înmormântat și mi l-a comunicat în taină. În scurtă vreme s-a creat, pornind de aici, chiar un fel de psihoză. Mă iscodeau pe rând dacă discutasem proiectul cimitirului și fierbeau de nerăbdare să mă vadă apucându-mă de lucru. Mopsul mă împinsese astfel, fără să vrea, în atenția generală a azilului. Până și portarul s-a dovedit sensibil la eternitate. M-a luat într-o zi de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: „Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei”. (Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz, le fierbea sau le mânca crude.) El zâmbea jenat și închidea gura, dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită să se miște ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Constat că nici măcar nu sunt gelos. O observ ca pe o insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sunt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit violent și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aranjeze pijamaua și lucrurile de toaletă. — Ce e cu asta? m-a întrebat împingând de pe masă lampa mea cu spirt, ca să-și facă loc pentru un borcan de dulceață. — Ce să fie? O lampă cu spirt, nu se vede? Îmi fierb câte un ceai. Dar aveți voie s-o țineți aici? m-a chestionat el, de parcă venise în inspecție. Am simțit că văd negru și m-am stăpânit greu. — Sunt bolnav de stomac, i-am răspuns printre dinți. Am nevoie între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
influența ei a fost mare asupra mea. Marta mi-a dat ceva din calmul ei care o vreme m-a ajutat. Și tot datorită ei, m-am dus mai rar la mlaștină, unde mă atrăgea să joc rolul destinului când fierbea drojdia din mine. Nu-mi vorbea niciodată despre asta. Era un subiect pe care-l ocoleam amândoi, de parcă ne-am fi înțeles. Mă vedea plin de noroi, dar nu zicea nimic. Dacă era soare, ne așezam afară pe trepte. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca să mă încălzesc, mirat că individul cu mers de pisică lipsea din cameră și că se făcuse atât de frig; dar cum n-am reușit să scap de senzația neplăcută că dormeam pe un cearceaf rece, m-am sculat, am fiert puțin ceai pe care l-am băut fierbinte și mi-am aprins o țigară înainte de a mă duce la fereastră să privesc marea. Acesta era remediul la care apelam totdeauna când n-aveam liniște. Era de ajuns să urmăresc câtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aibă o legătură sub nasul bătrânilor. Nu pronunțase numele Laurei și, chipurile, îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă mai digerabil reproșul și s-a grăbit să plece ca să evite probabil o replică. Fierbeam. Drept ce se credea Moașa ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dacă nu mă observă, în loc să mă salveze mă vor da rechinilor”, mi-am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum nu se mai auzea nimic, nici un zgomot în afară de strigătele mele și de zgomotul mării care fierbea mai departe în jurul meu. Șalupa se îndepărtase și m-a cuprins deznădejdea. Vasăzică, nu mă auziseră. N-am apucat să-mi termin gândul și a trebuit să mă țin cu toate puterile de marginea bărcii ca să nu mă răstorn. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și mândră de mine. Când colo, ea m-a întrebat serioasă. — Tu nu ești zdravăn la minte? — N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să fiarbă. Dar Laura mi-a tăiat-o scurt. — Mie să nu-mi îndrugi basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era încuiată, și mi-a făcut semn s-o urmez. Am mers după ea, pe o cărare subțire, foarte subțire, până ce m-am pomenit pe țărm, între stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: „Ce faci? Îți bați joc de munca mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Iar mie mi-era scârbă de dinții ăia negri care sărutau un lucru așa de frumos și de blond, nu-mi mai amintesc nici măcar ce față avea, dar pentru mine ea era fecioară și prostituată, era eternul feminin. Și mult fierbeam În mine, ca să zic așa“. Adoptase din instinct un ton afectat ca să-și declare atitudinea ironică, conștient că se lăsase transportat de nostalgii nevinovate ale memoriei. „Mă Întrebam, și-i Întrebasem și pe alții, cum de putea acest Remo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un pocnet puternic la picioarele lui. Sau pe picioarele lui. Nu ar avea cum să rateze momentul. Ar intra În panică și s-ar lansa În cursa contra cronometru. Dar nu, nu Încă, Își spune Diavolul, lasă-l să mai fiarbă puțin. Lasă-l să-și Închipuie că ar putea să mă Înfrîngă. Nu are cum ca din acest conferențiar mobilizator Între două vîrste să iasă o creatură nouă și proaspătă, strălucind de spuma inocenței și a ironiei transcendente. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
recitării, Paulee privește amenințător spre Sherrill. Din nou, toată lumea rîde. Este o adunare de veterani. Au trecut Împreună prin mai multe recitări de meniuri decît fanii concursurilor de poezie; ca să parafrazăm, au auzit cele mai bune ingrediente ale generației lor fierte la ceaun la foc mic. Dar, mai important ca orice altceva, s-a comandat vinul. Wakefield, care este Încă un pic beat, dă pe gît un pahar dintr-un vin de trei sute de dolari sticla, iar creierul său Îi surîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Întregi și să le mutăm În Wyoming. În marele hol de la intrarea În Tribune Tower, Susan Îi atrage atenția lui Wakefield asupra unui motto gravat cu litere de aur. „Nu face planuri mărunte; nu au vraja de a face să fiarbă sîngele oamenilor.“ — În anii ’20, editorul ziarului Tribune a făcut apel la arhitecți să-i realizeze „cea mai frumoasă clădire de birouri din lume“, ca omagiu adus libertății de exprimare. A oferit un premiu de o sută de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
propriu, așa că au optat pentru un zgîrie-nori gotic. Susan cunoaște bine istoria orașului ei; În prezentarea ei se simte pasiune. Wakefield Își repetă În minte motto-ul lui Daniel Burnham și se simte emoționat de „vraja de a face să fiarbă sîngele oamenilor“. Este ceva tulburător În aceste cuvinte puse În legătură cu Susan; a trăit Înconjurată de oameni care credeau În vrăji care fac sîngele să fiarbă, tatăl ei și profesorul Telescu fiind exemple de marcă. Se Întreabă dacă Susan nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
motto-ul lui Daniel Burnham și se simte emoționat de „vraja de a face să fiarbă sîngele oamenilor“. Este ceva tulburător În aceste cuvinte puse În legătură cu Susan; a trăit Înconjurată de oameni care credeau În vrăji care fac sîngele să fiarbă, tatăl ei și profesorul Telescu fiind exemple de marcă. Se Întreabă dacă Susan nu se percepe ca pe o forță pacificatoare Între acești oameni. Iau un lift de marmură și alamă pînă la etajul 50, unde jurnalista, Jackie Lopez, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]