5,981 matches
-
REBUȘAPCĂ, Ioan (29.V.1935, Dărmănești, j. Suceava), comparatist, folclorist și traducător. Frecventează școala elementară în satul natal, liceul la Siret (1951-1955), devenind apoi student al secției de slavistică a Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1955-1960). După absolvire funcționează la Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universității bucureștene, parcurgând toate treptele didactice până la aceea de profesor universitar (1997). Urmează stagii de specializare în Ucraina (în 1969, la Lvov și Kiev) și în
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
profesor universitar (1997). Urmează stagii de specializare în Ucraina (în 1969, la Lvov și Kiev) și în Bulgaria (în 1976, la Universitatea din Sofia), iar în 1993 este visiting professor la Universitatea din Edmonton (Canada). Și-a susținut doctoratul în filologie în 1971, cu teza Poezia populară de urare și felicitare. Întâlnirea cu profesorul Mihai Pop i-a marcat decisiv destinul de cercetător, în anii următori R. ilustrându-se prin numeroase contribuții în domeniul folclorului și etnografiei, prin cercetări de comparatistică
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
Rebreanu, avocat. Clasele primare le urmează la Timișoara și la Lugoj, unde frecventează și liceul (1948-1952). Va fi un an student la Facultatea de Chimie Industrială din Timișoara, iar după efectuarea serviciului militar, în 1956, devine student al Facultății de Filologie, secția română, a Universității din București, urmând anii II-V la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde susține în 1961 examenul de stat. O vreme va fi profesor de limba și literatura română la liceul din comuna Sărmașu și la Școala
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
aparținând unei bunici. Urmează între 1956 și 1962 Școala Medie Mixtă din Salonta, apoi activează ca pedagog la școli profesionale în Dragalina (1962-1963) și Piatra Albă (1964-1965) și ca redactor la revista „Argeș” (1973-1974). Un timp student la Facultatea de Filologie, secția limbi slave, a Universității din București (1963-1964), își va lua licența la Facultatea de Filosofie a aceleiași universități (1972). În semn de solidaritate cu un fost coleg de facultate arestat pentru anticomunism, în 1978 intră în greva foamei. Situația
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
MORARU, Mihai (1.X.1946, Uivar, j. Timiș), istoric literar. Este fiul Olgăi Moraru (n. Bragaru) și al lui Petre Moraru, învățători refugiați din Basarabia. A urmat Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1960-1964) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie (1991) cu lucrarea O carte populară necunoscută. Viteazul și Moartea. Din 1969 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În anul universitar 1990-1991
MORARU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
Timiș), istoric literar. Este fiul Olgăi Moraru (n. Bragaru) și al lui Petre Moraru, învățători refugiați din Basarabia. A urmat Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1960-1964) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie (1991) cu lucrarea O carte populară necunoscută. Viteazul și Moartea. Din 1969 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În anul universitar 1990-1991 funcționează ca lector la Universitatea „Kliment Ohridski” din Sofia, iar ulterior
MORARU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
Oradea), prozatoare și traducătoare. Este fiica Paulei Morogan (n. Ivașcu), funcționară, și a lui Gheorghe Morogan, ofițer. A urmat școala primară și gimnaziul la Buzău, învățând apoi la Liceul Clasic din București, absolvit în 1956. Tot aici frecventează Facultatea de Filologie a Universității București, secția limbi clasice (1956-1960). Funcționează ca asistentă la Catedra de filologie clasică a Universității bucureștene. În 1970, desființându-i-se postul ca urmare a reducerii drastice a numărului de studenți, este transferată în învățământul mediu. M. a
MOROGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288252_a_289581]
-
Gheorghe Morogan, ofițer. A urmat școala primară și gimnaziul la Buzău, învățând apoi la Liceul Clasic din București, absolvit în 1956. Tot aici frecventează Facultatea de Filologie a Universității București, secția limbi clasice (1956-1960). Funcționează ca asistentă la Catedra de filologie clasică a Universității bucureștene. În 1970, desființându-i-se postul ca urmare a reducerii drastice a numărului de studenți, este transferată în învățământul mediu. M. a fost foarte apreciată atât de specialiști, cât și de învățăcei pentru solida pregătire lingvistică
MOROGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288252_a_289581]
-
MORARU, Cristian (12.IX.1960, București), critic, eseist și teoretician literar. Este fiul Silviei Moraru (n. Moțatu), educatoare, și al lui Spiru Moraru, inginer. Urmează cursurile Facultății de Filologie din București, pe care o va absolvi în 1984. În perioada studenției frecventează cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. Cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din București, M. primește câteva burse în Germania (este bursier Humboldt în 1992-1993
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
Morariu-Andreevici și fiul acestuia, Vasile Morariu (coleg și prieten cu Mihai Eminescu), Constantin Morariu și Leca Morariu. Învață mai întâi în Cernăuți, la Liceul Militar „Ștefan cel Mare”, continuând cursurile medii la Slatina, Deva și Petroșani. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, secția limba și literatura franceză (1954), după care devine redactor și redactor-șef (din 1969) al Editurii Meridiane, calitate în care a avut o contribuție esențială în lansarea și susținerea colecțiilor „Biblioteca de artă” și „Curente și
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
, Cornel (12.X.1943, Schitu, azi Pietrarii de Sus, j. Vâlcea), critic literar. Este fiul Iulianei (n. Nistor) și al lui Tudor Moraru, țărani. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea, absolvit în 1961, apoi cursurile Facultății de Filologie (1961-1966) și pe cele ale Facultății de Filosofie (1968-1974) la Universitatea din București. Între 1966 și 1979 funcționează ca profesor de limba română în Făgăraș, în 1979 devine redactor, iar în 1983 redactor-șef al revistei „Vatra”, stabilindu-se în
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
, Peter ( 7.VII.1946, Sibiu), critic literar, editor și traducător. Este fiul Bertei Motzan (n. Krauss) și al lui Bruno Walter Motzan, funcționari. A studiat la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1959-1964) și la Facultatea de Filologie, secția germană-română, a Universității din Cluj (1965-1970) și și-a susținut doctoratul în 1980 la Universitatea din București, cu teza Poezia de limba germană din România după 1945. Privire istorică și sistematică. Între 1970 și 1988 a fost asistent, apoi
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
din Cluj (1965-1970) și și-a susținut doctoratul în 1980 la Universitatea din București, cu teza Poezia de limba germană din România după 1945. Privire istorică și sistematică. Între 1970 și 1988 a fost asistent, apoi lector la Catedră de filologie germanica a Universității din Cluj. Stabilit în Germania în 1990, va fi Gastprofessor pentru literatură germană modernă la Universitatea din Marburg (1991), iar din 1992 cercetător al Institutului „Südostdeutsche Kulturwerk” din München (devenit din 2001 Institut für deutsche Kultur und
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
MOVILĂ, Sanda (pseudonim al Mariei Ionescu; 7.I.1900, Cerbu, j. Argeș - 13. IX.1970, București), poetă și prozatoare. Este fiica Mariei (n. Niculescu) și a lui Ion Ionescu, mic negustor. După ce își ia licența în filologie modernă, specialitatea limba franceză, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1924), devine funcționară în Ministerul Instrucțiunii Publice. A fost soția lui F. Aderca. Începe să scrie de timpuriu, iar la șaisprezece ani îi apare o poezie
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
lui Leon Mugur, ziarist. Își face studiile gimnaziale și liceale la Școala „Sf. Iosif” și la Colegiul „Sf. Sava” din București (1944-1954).Timp de doi ani le întrerupe, lucrând ca redactor de gazete, precum și la Radio. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1960) este profesor în județul Argeș și în capitală, între 1969 și 1973 e redactor-șef adjunct la revista „Argeș”, iar din 1973 funcționează ca lector la Editura Cartea Românească. Debutează cu versuri despre munca tineretului
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
Anei (n. Imbuzan) și al lui Ioan Moldovan, milițian, apoi șofer. Urmează școala generală și Liceul „Gh. Barițiu” (1967-1971) în Cluj, în acest timp frecventând cenaclul liceului, precum și cenaclul „Lucian Blaga” al elevilor clujeni. În timpul studenției (1972-1976) la Facultatea de Filologie, secția română-latină, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, este redactor, apoi secretar general de redacție la revista „Echinox” (1975-1976). După absolvirea facultății este profesor de română și latină în Maramureș, la Cavnic (1976-1979), la Baia Sprie (1979-1980), unde înființează cenaclul artistic
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Elena Niculiță-Voronca. Va pune accent pe identificarea celor mai semnificative zone și a celor mai autentice surse, precum și pe înregistrarea cât mai exactă a materialului cules, uneori inclusiv în latura lui muzicală, combătând însă și tendința de a „aservi” folclorul filologiei. Aceste principii vor fi totuși încălcate într-o măsură în cazul poveștilor din culegerea De la noi (ediția a treia, din 1920, a fost distinsă cu Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române). M. s-a apropiat de basmul popular așa cum procedase anterior
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
MUNTEANU, Cornel (9. IV. 1956, Cetatea de Baltă, j. Alba), critic și istoric literar. Este absolvent al Liceului „Horia, Cloșca și Crișan” din Abrud și licențiat în filologie română-franceză la Universitatea din Suceava (1982). Își susține doctoratul cu teza Pamfletul ca literatură la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1997) și este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare. În 1994 a fost detașat la
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
Universitatea din Suceava (1982). Își susține doctoratul cu teza Pamfletul ca literatură la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1997) și este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare. În 1994 a fost detașat la Catedra de filologie română a Universității „Eötvős Lorand” din Budapesta. A colaborat la „Steaua”, „Jurnalul literar”, „Tribuna”, „Poesis”, „Familia”, „Solstițiu” ș.a. A debutat editorial cu volumul Marin Preda. Fascinația iubirii, apărut în 1996. M. este autorul câtorva monografii dedicate unor prozatori români contemporani
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
MURGU, Elena (7.II.1932, Iara, j. Cluj), editoare și traducătoare. Este fiica Gheorghiței (n. Avram) și a lui Ioan Țoropoc, subofițer. Urmează Școala Normală de Fete nr. 2 din București (1953), absolvind apoi Facultatea de Filologie, secția limba și literatura italiană, a Universității din București (1958). A profesat ca redactor de editură, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, la Editura pentru Literatură și, în fine, la Editura Minerva. M. face parte din acel grup
MURGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288317_a_289646]
-
și al lui Loghin Mureșan, învățător. Învață la Liceul „Moise Nicoară” (1944-1948) și la Școala Normală „D. Țichindeal” din Arad (absolvită în 1952), urmează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1952-1954) și este student un an la Facultatea de Filologie a Universității din București. Devine redactor la „Gazeta literară” (1954-1957), la „Viața militară” (1958-1959), la Radiodifuziunea Română (1960-1962), referent literar la Centrala Cărții (1962-1963). În 1963 este transferat la Craiova, de unde în 1967 revine în capitală, ca redactor la publicații
MURESANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
Maramureș), poet și eseist. Este fiul Vioricăi (n. Oros) și al lui Victor Mureșan, țăran și cântăreț bisericesc. Urmează școala primară în satul natal și gimnaziul în Someș-Uileac (1963-1968), apoi Liceul Teoretic din Cehu Silvaniei. Este student al Facultății de Filologie, secția română-rusă, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1975-1979). Redactor la „Echinox”, frecventează cenaclul revistei și participă la festivaluri și concursuri studențești de creație literară. După licență predă limba și literatura română la mai multe școli generale rurale și la Liceul
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
MURGU, Mihai (13.III.1928, Hunedoara - 29.IV.1985, București), traducător și gazetar. Este fiul Oliviei (n. Tatu) și al lui Ioan Murgu, funcționar. Face liceul la Deva și Petroșani și urmează Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză, la Universitatea din București, absolvind în 1955. Lucrează ca ziarist la „Steagul roșu” din Petroșani (1948-1951), redactor-șef la publicațiile editate de Universitatea din București (1952-1954), redactor-șef adjunct la revistele „La Roumanie nouvelle” (1955-1958
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
de unde este îndepărtat după numai un an din motive dogmatice (scrisese un scurt scenariu după romanul Bietul Ioanide de G. Călinescu, carte brusc interzisă). Va urma Școala de Literatură „M. Eminescu” (1954-1955), după care va fi student la Facultatea de Filologie din Universitatea București, secția critică literară și proză (1955-1959). Lucrează ca redactor la „Contemporanul” (1959-1968), cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1960-1996), redactor-șef al „Revistei de istorie și teorie literară” (1974-1979). După 1990
MUNTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
MUNTEANU, Ștefan (18.IV.1920, Plaiul Cosminului-Cernăuți), stilistician și memorialist. Este fiul Mariei și al lui Gheorghe Munteanu, țărani. Urmează cursurile secundare la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți și obține licența în litere și filosofie la secția filologie clasică a Universității din Iași (1945). Lucrează ca profesor de limba română la licee din Rădăuți (1945-1946) și Alba Iulia (1946-1960). Din 1960 este, succesiv, lector, conferențiar și profesor la Catedra de istoria limbii române și de lingvistică generală a
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]