2,904 matches
-
neîntrerupte au fost în cele din urmă încununate de succes, Carol a trebuit să recurgă la fragmentarea teritoriilor saxone ale triburilor westfalice, estfalice și din Angria, încheind acorduri de pace pe rând, cu fiecare trib în parte. Saxonii au devastat fortăreața francă din Eresburg, iar conducătorul lor Widukind a refuzat să se prezinte la dieta din 777 convocată de Carol la Paderborn. El s-a retras în Nordalbingia, după care a condus mai multe răscoale împotriva ocupanților, care au fost drastic
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
Reinach. Castelul se află pe un deal cu vederea spre oraș. După finisarea sa, a servit în special ca sediu administrativ al ordinului și avea un rol defensiv împotriva atacurilor cavalerilor din Polonia și Lituania. Castelul din Malbork reprezintă o fortăreață în stil gotic cu volumul peste 250 000 m3. Este compusă dintr-un castel mic, un castel mediu și din castelul înalt. Prima denumire care a fost utilizată de către teutoni a fost Marienburg, sau Castelul Mariei. De la 14 septembrie 1309
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
forma tipică a cetăților cruciate teutone ("Ordensburg"). Ordinul l-a numit "Marienburg" („Castelul Mariei”). Orașul care s-a dezvoltat în jurul castelului a fost de asemenea denumit Marienburg (în prezent Malbork, din Voievodatul Pomerania, Polonia). Castelul este un exemplu unic de fortăreață medievală și, la terminarea sa în 1406, a devenit cel mare castel din cărămidă din lume. UNESCO a desemnat în decembrie 1997 „Castelul Ordinului Teutonic din Malbork” și Muzeul Castelului Malbork ca făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Este situat
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
1300, sub patronajul Comandantului Heinrich von Wilnowe. Castelul este localizat pe malul de sud-est a râului Nogat. A fost denumit Marienburg dupa Maria, patroana sfântă a Ordinului. Ordinul fusese creat în Acra (pe teritoriul Israelului din zilele noastre). Când ultima fortăreață a cruciaților a căzut în fața musulmanilor, Ordinul și-a mutat sediul la Veneția, înainte de a ajunge în Polonia. Malbork a devenit și mai important după ce Cavalerii Teutoni au cucerit Gdansk (Danzig) si Pomerania în 1308. Centrul administrativ al Ordinului a
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
noul împărat bizantin le oferă cantități enorme de aur, argint, mătase, precum și teritoriul situat între Stara Zagora, Sliven și Marea Neagra. Dar trei ani mai târziu, Iustinian se consideră destul de puternic pentru a recuceri teritoriile pierdute. Bătălia a avut loc lângă fortăreața Anchialus. Bizantinii și-au ridicat tabăra, inconștienți că armata bulgară se afla în apropriere. Tervel și cavaleria au zdrobit trupele periferice bizantine, în timp ce infanteria ataca tabăra. Hanul a capturat cai, arme și numeroși prizonieri. Împăratul bizantin, Iustinian al II-lea
Bătălia de la Anchialus (708) () [Corola-website/Science/327031_a_328360]
-
bătălie importantă a fost cea de la Gergovia, unde Vercingetorix l-a învins pe Cezar, provocându-i pierderi majore. Victoria însă l-a costat pe Vercingetorix viețile multor oameni, inclusiv mulți nobili. Din cauza pierderilor, s-a retras, mutându-se în altă fortăreața, Alesia. Vercingetorix a ajuns la Gergovia înaintea lui Cezar și și-a instalat tabăra acolo. Cezar observase că atacul frontal era prea riscant din cauza terenului muntos,așa că a hotărât o tactică de asediu,ordonând săparea unei tranșee duble cu intenția
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
ci și cu 8000 de călăreți și 240.000 de infanteriști. Au urmat mari festivități la sosisrea aeduilor.Dar din cauza lucrărilor de asediu ale lui Cezar forțele venite în ajutor nu au putut ajunge. Galii au ieșit din nou din fortăreața și s-au luptat câteva ore,pana cand Cezar și-a trimis cavaleria germanica. Cezar pregătise și capcane ascunse în iarbă. Bătălia se sfârșise la apusul soarelui.Galii au fost nevoiti sa faca acelasi lucru iarăși,dar fără niciun rezultat
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
a trimis cavaleria germanica. Cezar pregătise și capcane ascunse în iarbă. Bătălia se sfârșise la apusul soarelui.Galii au fost nevoiti sa faca acelasi lucru iarăși,dar fără niciun rezultat. Românii și galii se aflau la limita epuizarii.Galii din fortăreața erau disperați și erau infometati.Vercingetorix a fost nevoit să scoată femeile și copii din fortăreața implorând forțelor române să-i cruțe. Dar în afara fortaretii se află un zid român deja construit.Legiunile române le blocaseră drumurile de acces și
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
soarelui.Galii au fost nevoiti sa faca acelasi lucru iarăși,dar fără niciun rezultat. Românii și galii se aflau la limita epuizarii.Galii din fortăreața erau disperați și erau infometati.Vercingetorix a fost nevoit să scoată femeile și copii din fortăreața implorând forțelor române să-i cruțe. Dar în afara fortaretii se află un zid român deja construit.Legiunile române le blocaseră drumurile de acces și nu acceptau această condiție. Copii și femeile galilor,când s-au întors înapoi în fortăreața,galii
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
din fortăreața implorând forțelor române să-i cruțe. Dar în afara fortaretii se află un zid român deja construit.Legiunile române le blocaseră drumurile de acces și nu acceptau această condiție. Copii și femeile galilor,când s-au întors înapoi în fortăreața,galii le-au blocat accesul.Femeile și copii erau într-o situație disperată,devenind victime colaterale.Insa,în cele din urmă,Vercingetorix le-a permis să se întoarcă. Cezar însuși a condus un atac cu soldați odihniți,producând pierderi serioase
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
a ocupa Peliumul, învingându-i separat pe regele Glaukias, conducătorul tribului taulanti, și Cleitus. Cleitus deținea orașul, iar Glaukias în fruntea unei oști se îndreaptă spre oraș. Primul obiectiv al generalului macedonean a fost așezarea taberei. Regele Macedoniei începe asaltul fortăreței ilire, dar sosirea a doua zi a sprijinului lui Glaukias l-a obligat să se retragă și să renunțe la avansul câștigat în ziua precedentă. Forțat să se retragă și depășit numeric de barbari, Alexandru s-a aflat într-o
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
o familie de cavaleri și a servit ca reședință a seniorilor din Schwangau. În 1523, castelul a fost descris ca având ziduri prea subțiri pentru a fi utile în scopuri defensive. După stingerea familiei cavalerești în secolul al XVI-lea, fortăreața și-a schimbat de mai multe ori proprietarii și a fost distrusă de mai multe ori. Declinul cetății a continuat până când aceasta a ajuns în cele din urmă în stare de ruină, la începutul secolului al XIX-lea. În aprilie
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
Cetatea Brest (rusă: "Брестская крепость"; transliterare: "Brestskaia krepost") (2010) este un film de război regizat de Alexander Kott. Filmul prezintă apărarea sovietică a fortăreței Brest din iunie 1941 când a avut loc primul ordin nazist de retragere. Scenariul urmează evenimentele cât mai aproape de faptele istorice pe cât este posibil, de asemena Muzeul Fortăreței Brest a colaborat la scenariu. Deși Brest a fost în zona Belarusului
Cetatea Brest (film) () [Corola-website/Science/327237_a_328566]
-
film de război regizat de Alexander Kott. Filmul prezintă apărarea sovietică a fortăreței Brest din iunie 1941 când a avut loc primul ordin nazist de retragere. Scenariul urmează evenimentele cât mai aproape de faptele istorice pe cât este posibil, de asemena Muzeul Fortăreței Brest a colaborat la scenariu. Deși Brest a fost în zona Belarusului anexată de Polonia, filmul nu face nicio referire la invazia Poloniei din 1939 de către trupele aliate din Uniunea Sovietică și Germania nazistă în condițiile Pactului Molotov-Ribbentrop, și nicio
Cetatea Brest (film) () [Corola-website/Science/327237_a_328566]
-
000 de sodați. Mai înainte părăsirea Siciului, Hmelnițki l-a trimis pe Tugay-Bey cu aproximativ 500 de calăreți în misiune de patrulare, pentru asigurarea accesului în Sici a altro răzvrătiți. După ce a primit informații că armata poloneză se îndrepta spre fortăreața Kodak, Hmelnițki a decis să părăsească Siciul pe 22 aprilie cu principalele sale forțe (aproximativ 2.000 de cazaci), încercând să ajungă la Krylîv și Cihirin. În a doua decadă a lunii aprilie 1648, zvonurile despre revolta cazacilor s-au
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
-l caute la castelul din Blois, François și Colin fug de acolo. Ei se adăpostesc în grajdul unei biserici unde sunt găsiți de soldați și li se înscenează furtul unor obiecte bisericești. Cei doi sunt arestați și întemnițați în subsolul fortăreței din Meung-sur-Loire, din ordinul episcopului de Orléans, Thibault d’Aussigny (Silviu Stănculescu). Colin este spânzurat, iar François Villon este torturat cu sălbăticie câțiva ani pentru a se căi pentru faptele sale și a deveni slujitorul Bisericii. La 22 iulie 1461
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
în Bătălia de la Niekładź. De atunci, Boleslav a devastat Pomerania, a distrus cetățile, și a forțat mii de oameni să se reinstaleze în teritoriul polonez. Extinderea prințului a fost îndreptată spre Szczecin. Conducătorul polonez a realizat că Szczecin era o fortăreață puternică, bine păzită de bariera naturală a râului Oder cât și a fortificațiilor bine construite. Singur modalitatea de a se apropia de ziduri era prin apa înghețată a unei mlaștini. Profitând de elementele surpriză, Boleslav a lansat atacul exact din
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
căsătoriile celor două fiice ale sale cu doi dintre fii lui Conrad: cea mai mare, Gertrude a fost căsătorita cu Boleslav și cea de-a doua, Constance, cu Cazmir I de Kuyavia. În 1239, Henric al II-lea a pierdut fortăreața Santok, care a fost ocupată de Brandenburg după înfrângerea sa în Bătălia de la Lubusz. Părea că cele mai dificile vremuri pentru Henric luaseră sfârșit, însă cel mai rău abia acum avea să vină. În Orient, un nou adversar periculos și-
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
semnificativă a forțelor militare creștine în Iberia în urma cuceririi maure din această regiune, în 711. Acesta a fost purtată la Covadonga, cel mai probabil în vara anului 722. A asigurat independența Regatului de Asturia și, pe termen lung, supraviețuirea unei fortăreațe creștine în nordul Iberiei. Acesta a avut un rol iminent în revenirea regulilor creștine pe toată Peninsula Iberică, așa că lupta este în retrospectivă privită ca începutul Reconquistei. În conformitate cu texte scrise de Mozarabi în nordul Iberiei, în timpul secolului al IX-lea
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
cele din urmă, el a reușit să expulzeze un guvernator provincial numit Munuza de Asturia. El a făcut față unui număr de încercări de a restabili controlul musulman, și în curând a fondat Regatul de Asturia, care a devenit o fortăreață creștină împotriva continuării expansiunii musulmane. În primii ani, această rebeliune nu reprezenta o amenințare la adresa noilor stăpâni ai Spaniei, al cărui scaun de putere a fost stabilită la Cordoba. Prin urmare, a fost doar o reacție superficială minoră. Pelagius nu
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
era teroarea comercianților" și a "marilor proprietari sau responsabili de ferme extinse, cărora le ajungea un simplu bilet din partea lui Crocco cerând bani, arme sau cazare pentru a-i teroriza". În 7 aprilie a ocupat Lagopesole (transformând castelul într-o fortăreață, iar în ziua următoare Ripacandida, unde a învins garnizoana locală a Gărzii Naționale Italiană și l-a ucis pe Anastasia, cel care l-a denunțat pentru răpirea sa. În 10 aprilie jefuitorii intră în Venosa și o jefuiesc, alungând militarii
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
construcției este descoperită în aer liber, în timp ce o mică parte din aria posterioară a catedralei a devenit ulterior moschee, fiind resfințită de către Husam ad Din Muhammad , nepotul lui Salah ad Din, în anul 1187. Catedrala arăta pe vremuri ca o fortăreață. Unele detalii, ca de pildă,capitelurile gotice în formă de frunze de acantă au fost extrase și duse în 1897 la Muzeul Arheologic din Istanbul. În incinta vechii catedrale se mai pot vedea câteva statui din vremea cruciaților. În nava
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
a ismailismului șiit, care s-a dezvoltat din susținătorii lui Nizar. Acesta a fost executat într-o închisoare din Cairo iar la conducerea sectei sale a urmat misionarul Hasan-i Sabbah (1056-1124). Hassan era un conducător educat care și-a stabilit fortărețele pe vârfurile munților din Persia și Siria, principala fiind Alamut , din Munții Elburz, în apropierea Mării Caspice. A continuat lupta ismailiților împotriva abbsizilor suniți și s-a remarcat prin asasinarea lor. Atât Hassan cât și succesorii săi au susținut că
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
lucrările de transformare a cetății într-o adevărată cetate întărită. Zidurile de apărare au fost dublate în grosime pornind din interior. Noi spații au fost amenajate în încăperi și săli boltite. În 1541, otomanii conduși de Mustafa Pașa au atacat fortăreața. Mailat a căzut în cursă și a fost ținut prizonier în închisoarea din "Cetatea celor Șapte Turnuri" (Edikule), la Constantinopol, unde a murit 10 ani mai târziu. În 1599, Mihai Viteazul, a ocupat cetatea, a dăruit-o soției sale, Doamna
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]
-
punct defensiv, a fost modernizat de către austrieci, cu ziduri de apărare. A fost modificat interiorul castelului și unele clădiri dărâmate. În a doua parte a secolului al XIX-lea, austriecii au reproiectat zidurile de apărare, făcându-le o parte din fortăreață. Cu toate acestea, în 1905 împăratul Franz Joseph al Austriei a dat un ordin ca trupele austriece să plece din Wawel. Lucrările de restaurare au început cu descoperirea Rotundei Fecioara Maria, precum și alte relicve ale trecutului. Renovarea dealului Wawel a
Castelul Wawel () [Corola-website/Science/329161_a_330490]