5,324 matches
-
munca. Mă uit la enumerările și mai recente de pe listă - poate în jur de un an -, a căror cerneală e încă albastră. 41. Să plec în concediu ? 42. Să dau o petrecere ? 43. LĂPTAR ?? Mă holbez la listă cu ușoară frustrare. Cum e posibil să nu fi făcut nimic de pe listă ? Arunc stiloul supărată și aprind ceainicul electric, rezistând tentației de a face lista bucățele. Apa din ceainic fierbe și îmi fac o cană de ceai ciudat de plante pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
jos, și cele mai multe dintre ele constau doar din câte un articol. E ridicol. Nu pot să spăl de douăzeci de ori. O să-mi ia toată săptămâna. Ce să fac ? Ce trebuie să înțeleg din toate astea ? Simt că mă copleșește frustrarea. Și o ușoară panică. Mă aflu aici de un sfert de oră și nici măcar n-am început încă. OK... hai să fiu rațională. Lumea spală în fiecare zi, în toată lumea. Nu poate fi chiar atât de greu. Va trebui doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nebună, cu o șuviță grotescă de blond-verzui unde mi-a sărit clorul. Am fața roșie și strălucitoare, mâinile trandafirii și umflate de durere de la atâta frecat, iar ochii injectați. De ce nu se ia ? De ce ? — Șterge-te ! strig, aproape plângând de frustrare. Șterge-te, lua-te-ar naiba de... lua-te-ar naiba de... — Samantha. Mă opresc brusc din frecat și-l văd pe Nathaniel stând în ușă și uitându-se la oglinda mânjită. — Cu oțet ai încercat ? — Cu oțet ? Mă holbez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și pleacă. Mă uit după el cum dispare în întuneric, apoi mă întorc și pornesc pe aleea către casă ; continui să simt fiori în tot corpul. E foarte bine că i-am tras clapa lui Trish. Dar cum rămâne cu frustrarea mea maximă ? ȘAISPREZECE A doua zi, Trish mă trezește cu bătăi puternice în ușă. — Samantha ! Trebuie să-ți vorbesc ! Acum ! E sâmbătă, și nu e nici măcar ora opt dimineața. Unde arde ? — OK ! strig cheaună. O secundă ! Mă dau jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
forță decât înainte, încercând să revin la prezent. Vreau să simt iar mulțumirea pe care am simțit-o ultima dată când am fost aici ; senzația aia de simplitate și de pământesc. Dar îmi cam pierd ritmul ; înjur printre dinți de frustrare în timp ce degetele mele prind aluatul. Mă doare partea superioară a brațelor ; pe față îmi curge sudoarea. Și zbuciumul din sufletul meu nu face decât să se întețească. Cum de au îndrăznit să mă șteargă cu totul ? Am fost un avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
albaștri și gravi. Pentru nimic. Nu știu cum, mă trezesc că mă apropii tot mai tare de el. Vreau să obțin totul acum. — Îhâm. Suntem la doar câțiva centimetri unul de altul. Și, când mă uit la el, cu respirația precipitată, toate frustrările și șocurile ultimelor două săptămâni mi se adună în suflet. Sunt atât de încordată încât pur și simplu nu mai pot suporta. Trebuie să mă eliberez de toată această presiune. Fără să mă mai pot controla, mă întind și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și ce s-a întâmplat... încep să nu mai aibă așa putere asupra ta. Îi simt întrebarea din voce, însă nu-i răspund. Mă gândesc la cum s-a purtat Iris ieri. Cum m-a lăsat să-mi vărs toate frustrările asupra ei. De parcă ea însăși n-ar fi trecut prin momente foarte grele. — Mama ta e extraordinară, zic într-un final. — Îhâm. Las sticla jos și mă rostogolesc pe iarbă, cu ochii la cer. Simt mirosul pământului de sub capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din mână, trimițându-mă subtil la plimbare. Vorbim mai târziu. Îl aud pe Eddie șoptindu-i ceva din cameră. Bravo. Probabil că făceau sex. Și vrea să se întoarcă la stilul turcesc. — Am înțeles. Încerc să-mi țin în frâu frustrarea. Atunci am să... îmi văd de ale mele, da ? — Stai. Privirea lui Trish se oprește brusc asupra mea. Samantha, peste o jumătate de oră vom servi șampanie pe terasă cu niște... îhm... prieteni. Și aș vrea să porți altceva, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă aplec în față curioasă. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Internetul ăsta e o mare porcărie. Mă uit la alți Nicholași și alți Hanforzi și alți Joneși, menționați în tot felul de contexte diferite. Îi trec în revistă cu maximă frustrare. Oare Google ăsta chiar nu-și dă seama că nu asta caut ? De ce-aș vrea să citesc despre nu știu ce echipă canadiană de canotaj din care fac parte un Greg Hanford, un Dave Jones și un Chip Nicholas ? N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
variantele de lucru. Cine ce are de câștigat ? Mă uit la lucrurile pe care mi le-am notat și la săgeți. Doi frați. Milioane de lire transferate între bănci și companii. Gândește-te. Gândește-te. Cu un mic țipăt de frustrare, rup foaia și o mototolesc. Ia-o de la capăt. Pune totul în ordine logică. Glazerbrooks a încasat banii. Third Union Bank și-a pierdut banii. BLLC Holdings a sărit în față la coadă... Bat darabana nervoasă pe foaie cu creionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
blocajele de circulație, Îmi vine să urlu la el furioasă. În loc de asta, mă mărginesc Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cît timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să cad Înapoi pe banchetă, cu stomacul strîns de frustrare. Trebuia să fi mers undeva În Clerkenwell. Sau la Covent Garden. Doamne, ce tîmpită sînt... — Emma, nu-ți face probleme, spune Jack. SÎnt sigur că, odată ajunși acolo, o să fie perfect. — Sper, zic cu un surîs slab. Nu sînt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
treaba, a intervenit ceva. Trebuie să schimb două vorbe rapide cu el. Îți promit că nu-mi ia mult. OK ? — OK, zic ridicînd vag din umeri. Ce altceva aș putea să zic ? Dar, În suflet, simt că-mi pulsează o frustrare la limita furiei. Făcînd eforturi imense de a-mi menține calmul, iau shakerul de cocteil și-mi torn ce a mai rămas din băutură În cupă, după care iau o Înghițitură. Jack și Sven discută aprins lîngă poartă, cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
doar Încîntată ! Îi zîmbesc cît de radios pot, după care aștept pînă cînd se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să o țin din scurt, dacă nu știu pe unde naiba umblă ? Rămîn nemișcată, Încercînd să fac abstracție de panica ce-mi dă tîrcoale, Încercînd să găsesc o soluție. OK. Va trebui să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să se fi antrenat ca halterofil olimpic. Era un om extrem de puternic - dar la ce‑i folosea? Battle Își nesocotea darurile naturale. El năzuia spre subtilitate - spre mișcările machiavelice ascunse, complexe, perfide, insidioase. Ar fi putut să urmărească a provoca frustrarea unui șef de catedră, influențând un decan indiferent să sufle o vorbă unui rector, et cetera. Nimeni n‑ar fi suspectat vreodată o asemenea conspirație, și cu atât mai puțin ar fi știut cine se ascunde Îndărătul ei. Ravelstein, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
petrecut un dezastru, dacă o miliție locală Înarmată ar fi năvălit asupră‑mi și m‑ar fi izgonit ca venetic evreu, agresiunea lor l‑ar fi afectat pe evreul din mine și nu pe proprietar. Și Într‑o asemenea Împrejurare frustrările mele ar fi fost legate de Constituția Statelor Unite, și nu de investiția făcută. Camerele, stâncile, vegetația nu aveau priză la organele mele vitale. Dac‑ar fi fost să‑mi pierd proprietatea, aș fi continuat să trăiesc În altă parte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru că altfel nu-mi explic de unde abundența asta de expresii yankee traduse, „people”, adică „oameni buni”, „let’s make some greens”, adică „să facem niște verzișori”, ca să nu mai zic de americana clasică, idiom la care apelează des, aparent din frustrarea vorbitorului de română care vrea să exprime un concept mai aproape de inima lui și nu reușește; inima șefului e americănească, o inimă mare, unsuroasă, ca a unui mâncător de carne, o inimă luminoasă, clădită în forma unui zâmbet. Și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un pic în timp ce se uita pe geam. Știam că nu e decât o schemă, pentru că se întorcea proaspătă și înviorată după cinci minute și iar începea să mă sâcâie. Lacrimile erau mijlocul prin care alunga în mod convenabil tensiunile și frustrările, și adeseori am încercat să-i urmez exemplul, însă în cazul meu episoadele de plâns nu dădeau rezultatul scontat, căci odată ce simțeam cum mă înăbușea tristețea și obrazul mi se umezea, răscolirile interioare deveneau de nesuportat - s-ar fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de lipsit de importanță ca Tabitha. Hazel dădu cu bâta în baltă, surprinzător pentru o actriță așa de bună, și spuse gânditoare: E chiar mai frumoasă decât la televizor, nu-i așa? Tabitha înghiți în sec. Plină de furie și frustrare, îi dădură lacrimile. —Tabitha, spuse MM, amânând explozia, vrei să vii puțin până afară? Trebuie să discutăm un pic. Cred că pe undeva s-au cam încurcat ițele. Furioasă și supărată, Tabitha o urmă pe MM afară din clădire. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se așeze la masă, să cineze în tăcere și să privească ore întregi la televizor până când adormea în fața aparatului. Puteau să treacă zile întregi fără să schimbe o vorbă, cufundați fiecare în propriile lui idei, idei ce nu erau decât frustrări, dorințe de a scăpa din acea mocirlă, dar lipsindu-le voința să rupă, în sfârșit, cercul vicios. Și a venit în cele din urmă singurătatea în fața războiului și a morții, în fața chipurilor copiilor înfometați, a bătrânilor înfrânți, a bărbaților muribunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în judecată? a repetat Amanda Hardwick la capătul ei de fir, în Londra. Da, a replicat Alice cu un calm pe care nu-l simțea. Va trebui să apari în boxa martorilor. Alice și-a înfipt unghiile în palme din cauza frustrării. Ultima șansă de salvare fusese epuizată. Actorul refuzase o sumă generoasă oferită înainte de a se ajunge cu procesul la tribunal. Alice își dăduse seama că tipul era chitit să facă Intercorp să sufere la fel de public și umilitor, așa cum probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în schimb, câteva guri de aer. —Salut. Nu știam că te-ai apucat de tehnici transcendentale de respirație. Auzindu-i vocea, familiară și totuși străină, Alice a ridicat capul cu o mișcare violentă. A clipit ca să-și alunge lacrimile de frustrare care îi luceau încă în ochi. Incredibil, dar adevărat. El era acolo aievea. Amețitor de frumos, zâmbind amețitor și atât de amețitor de înalt încât umplea cadrul ușii. În brațe îi înfloriseră niște trandafiri amețitor de roșii. Alice a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de încântare. —Să înțeleg că ești fericit? a răsuflat Alice, aproape transpirând de ușurare. Mâna lui puternică și bronzată a pocnit masa ca să-și sublinieze sentimentul. —Fericit? Dumnezeule, nu afli în fiecare zi că urmează să fii tată. Apoi, spre frustrarea lui Sherry, care se ridicase de la birou și venise să vadă ce era cu zgomotul ăla, Jake i-a făcut cu ochiul, a încuiat ușa, a coborât transperantele și a tras-o pe Alice către el. — Nu putem! i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Era imposibil. Avea s-o ucidă. —Sunt în agonie. Una a clătinat din cap. Dar tu nu dilatat destul. Eu înapoi în zece minute. Atunci tu gata pentru rahie. Când ușa s-a închis, Amanda a emis un urlet de frustrare care nu era generat, în totalitate, de durere, ci și de maternitatea Cavendish. Amanda se afla în holul de la Fitzherbert Place, zbierând la muncitorii care îi instalau noua și luxoasa bucătărie, când au apucat-o junghiurile. Imediat ce au devenit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Eu, ăăă, nu mi-am găsit pijamaua. N-am știut că asistenta Harris era deja acolo. — Ce poveste, a urlat Amanda. Acum înțeleg de ce țineai cu tot dinadinsul să scapi de ea. Pentru că a rezistat avansurilor tale. De-asta! Din cauza frustrării, Hugo a început să scrâșnească din dinți. Să fi spus adevărul - că mai repede i-ar fi făcut avansuri sexuale lui Gary, pictorul - ar fi fost o mojicie. Nu asta s-a întâmplat, a protestat el. Te rog, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Fața i se boțise și i se înroșise. Fir-ar al dracului! Nu se înșelase în privința problemei complicate. Of, de ce nu fugise atunci când avusese ocazia? Așezat pe scaunul minimalist din metal, Hugo a simțit mușchii fesieri încordându-i-se din cauza frustrării. —La ce te referi? a întrebat scurt. Nu e chiar așa de rău, nu? În fond, Laura era femeie. Trebuia să se descurce mai bine decât el. Capul Laurei stătea acum prăbușit pe brațe. A vorbit pe un ton mohorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]