17,773 matches
-
era altul : vroiam piatra aceea vrăjită de Poseidon (ce-ați făcut ochii mari?! Poseidon, zeul mării !...) el o făcuse așa ca să poată schimba în aur orice bucată de fier, chiar ruginită de-ar fi fost se spune că i-o furase Hermes și că, așa zeu cum era, Hermes o pierduse și el (sau i-o furase altul, mai hoțoman ca el) și de atunci toată lumea o caută. Mi-era cam frică să nu pățesc și eu ca Midas, care schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el o făcuse așa ca să poată schimba în aur orice bucată de fier, chiar ruginită de-ar fi fost se spune că i-o furase Hermes și că, așa zeu cum era, Hermes o pierduse și el (sau i-o furase altul, mai hoțoman ca el) și de atunci toată lumea o caută. Mi-era cam frică să nu pățesc și eu ca Midas, care schimba în aur tot ce atingea dar asta era doar o piatră, nu eu schimbam totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i dau aur, care e atât de greu de găsit, atunci o să vadă că-l iubesc, mai ales că aurul, ca și iubirea , nu ruginește adică nu moare niciodată. Ooof, căposule ! Doar știi că piatra pe care o cauți a furat-o Hermes, de la el a furat-o altcineva și tot așa. Și piatra aceea putea să dea tot aurul pe care l-ar dori cineva. Și ce folos?! Or, iubirea nu se fură, nu se rătăcește, nu se pierde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de greu de găsit, atunci o să vadă că-l iubesc, mai ales că aurul, ca și iubirea , nu ruginește adică nu moare niciodată. Ooof, căposule ! Doar știi că piatra pe care o cauți a furat-o Hermes, de la el a furat-o altcineva și tot așa. Și piatra aceea putea să dea tot aurul pe care l-ar dori cineva. Și ce folos?! Or, iubirea nu se fură, nu se rătăcește, nu se pierde și nici nu se caută. Ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că piatra pe care o cauți a furat-o Hermes, de la el a furat-o altcineva și tot așa. Și piatra aceea putea să dea tot aurul pe care l-ar dori cineva. Și ce folos?! Or, iubirea nu se fură, nu se rătăcește, nu se pierde și nici nu se caută. Ea este aici și puse mâna pe pieptul lui. Iubirea aceea ca a Fratelui nostru o descoperi singur și o faci să crească. Uneori poți, alteori nu, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
copiii... nimeni n-a mai auzit de ei... Dar tu, tu ce-ai făcut, tu...?! Tânărul : Eu, mamă, uite... mi-e greu să-ți spun... parcă îmi sunt străine cuvintele... Mama : Ce-ai făcut ?! Doar n-ai făcut închisoare ?! Ai furat, ai ucis ?! Ce-i cu tine ?! De ce nu spui nimic ?! Tânărul : Buna și draga mea mamă ! Cum de te poți gândi la așa ceva ?! Nu sunt eu fiul tău ?! Tu nu știi că oriunde aș pleca, oriunde aș fi, oricât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mai lasă cursurile acelea. Până acum au fost bune și când ai nevoie de liniște vrei să le Îmbunătățești? ― Să știi că ai dreptate, Despi. Și unde mai pui că pacientul trebuie să-l asculte pe doctor... Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
celor doi eroi... ― Eu aș Îndrăzni să spun că pe lângă cei doi eroi ar mai exista unul... ― Poate ai uitat că suntem oameni de știință și că orice afirmație n-o lăsăm la jumătate, ci venim și cu argumentația necesară. ― Furat de imaginea momentului revederii celor doi cercetași, am pierdut - pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
peste florile și frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe mușterii... „Hai să-ți dau o floare, conașule”. Gruia nu s-a lăsat furat de frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a fost sigur că este „rotund”, l-a introdus În lucrarea pe care o pregătea. Cea pentru „marea Întâlnire”, cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se zăreau câteva coviltire și cai liberi ce pășteau pe islazul Întins până sub pădurea Împestrițată cu zeci de culori furate din curcubeu... Când au ajuns În inima satului, căruța șetrarilor a intrat Într-o curte cu o casă arătoasă. Cât ai bate din palme, au apărut doi flăcăi, care au pus stăpânire pe căruță, debarcându-i ceremonios pe țărani... În spatele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa mamii - a Îmbiat-o infirmiera. Când au ajuns În salon, toate pacientele au Întors capul spre Stăncuța. ― V-am adus fata cea frumoasă Înapoi. N-a furat-o nimeni. Care dintre dumneavoastră mai este propusă pentru operație? Din rândul bolnavelor, au răspuns două femei. ― Haideți cu mine - le-a Îmbiat infirmiera... În dimineața aceea, profesorul a plecat de acasă mai devreme. Mergea agale, cu gândurile lăsate În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu cinci voturi <pentruă... Nici unul Împotrivă”... „Asta Înseamnă că nici profesorul pe care l-am rugat să repete Întrebarea nu a fost Împotrivă? Și eu, după privirea lui tăioasă din acel moment, l-am pus În rândul oponenților promovării mele”... Furat de aceste gânduri. nici nu și-a dat seama când a luat sfârșit lectura... A realizat acest fapt doar când profesorul s-a ridicat și s-a Îndreptat spre el, cu brațele desfăcute... Involuntar, s-a ridicat și el de pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca să-l învețe toate cântecele... Că deadul Vasile n-a mai venit pe-aici și nu l-a învățat să cânte bine la găidulcă... Uite-așa mi-a zis Culae! sfârși fata pe un ton plin de convingere. Vorbele ei fură din nou urmate de tăcere. Hm, într-adevăr foarte ciudat! rosti Stelian, negăsind pentru moment ceva mai bun de spus. În fața lui, de cealaltă parte a mesei, Mitică al lui Caloianu tăcea tulburat. Apoi limba i se dezlegă și țăranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i nimic, nepoate, îl consolă căruțașul. Poate altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cineva dispus să ne asculte!... Nu ne vor crede ei nici dacă am avea însemnele cu secera și ciocanul scrijelite până la os pe trupul nostru!... Dar fie cum zici tu!... Totul e să ne vedem plecați!... 5 Zilele care urmară fură zile de pregătire febrilă. Soții Gutman se folosiră de răgazul dinaintea plecării pentru a dezafecta complet locuința lor din centrul Bucureștiului și pentru a lăsa în mâinile statului comunist doar niște pereți goi și nimic mai mult; ceea ce nu putură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de târziu, își stinse țigara, strivind-o sub talpă, apoi dădu semnalul de plecare. Corneliu Caraiani, doborât de oboseala drumului lung și plin de riscuri, pe care îl făcuse împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimeni altul decât fostul gestionar de la bodegă, care, fiind prins mai demult cu mâța-n sac și cu mâna zdravăn vârâtă-n gestiune, reușise să scape basma curată, prin schimb de posturi cu gestionarul de la cooperativă, care la rându-i furase de stinsese. Și unul, și altul aveau înalte proptele, care-i feriseră de rigorile legii: Marangoci era văr primar cu secretarul de partid Tarbacea, iar celălalt, cumnat cu șeful postului de miliție. Dar Ghiță Marangoci avea de data aceasta ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ia cu mâinile de cap. O asemenea situație încă nu-i mai fusese dat sa vadă. În gestiunea lui Ghiță Marangoci era o gaură atât de mare, încât se năștea în mod firesc întrebarea cum de reușise acest om să fure atât de mult într-un timp atât de scurt și nimeni să nu se sesizeze. Era aproape seară și prin ferestrele cooperativei de consum a comunei soarele de iunie își strecura ultimele raze, atunci când Stelian așternu pe hârtie ultimele cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Comitetul Central, însoțiți, așa cum se cuvenea, de ștabii mai mici din părțile locului: prim-vicele Casapu și mâna sa dreaptă, Brânzan Ilici Vasile, neobosirul activist raional. Fără nici o zăbavă, cu toții dispărură în clădirea sfatului și se instalară în biroul președintelui, unde fură îndată convocați toți responsabilii de la sfat, dar și șeful postului de miliție, Mitică Belghiru, de curând aterizat în comună de la una din colomiile de muncă ale Canalului, directorul școlii și chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curgă, pe șoseaua care trece nu departe de gospodăria lor, coloane de soldați. Treceau cântând "infanteriștii" cum li se spunea soldaților care mărșăluiau : "As'noapte la Prut Războiu-a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre care pământ era vorba și cine îl furase ? Nu înțelegea nici ce voia să spună cuvântul "dincolo". Nemiloasa întorsătură a istoriei l-a făcut însă să înțeleagă repede. Ochii de copil se deschideau și mai mari de admirație, inima îi bătea mai repede când apăreau coloanele de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oricum ar fi fost acelea. Dar ei, pe urmele învinșilor și secând, violând, distrugând totul în calea lor, scandau cu ultimele forțe : "Berlin ! Berlin !" Sindromul învingătorului : cel de a domina cu orice preț învinsul ! Zbierau cuvinte în limba rusă și furau tot puținul care mai rămăsese prin casele noastre. Femeile tinere luau drumul ascunzătorilor, ceea ce a trebuit să fac și eu cu Minodora. La un interval de două zile am primit vești despre frații mei. Pe plicul cu numele lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o tresărire în plus remarcă: "Chiar și parfumul este același ca al Alindorei. Stranie coincidență !" Tată ! Ce bine arăți ! Dar tu ?! Mai frumoasă ca cea mai frumoasă ! Dar cum de Alex nu te însoțește ? Nu îi este teamă că te fură cineva așa cum arăți ? Alex... A venit vremea în care încep să nu mă mai însoțesc tot timpul cu Alex. Este cu mult prea posesiv. E pe cale să devină o istorie trecută care mă doare din ce în ce mai puțin. Un observator atent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de germanizare și slavizare. Aiștia suntem noi, iar voi sunteți prostimea, măi mămăligarilor! Aiasta s-o știți de la mine, măi bășcălioșilor! Și să nu mai râdeți că eu muncesc! Că să-ți lucrezi pământul nu-i rușine! Rușinos este să furi, măi ciomăgarilor! Și păcat... Da 'coane! Da'amu-i către sară... Ce mai lucrezi până s-a-nnopta de-a binelea? Mai nimic... Cuuum?! Cuuum?! Mai bine hai odată cu noi acasă și oamenii or crede că te întorci de la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Asta, ca să nu dăm în atâtea gropi de la Borș și până la Vorona... Uraa! Uraa! și de trei ori trăiască! Dragele lui tata! Fetele lui tata! * * * Prealuminate Împărate! Să știi c-așa nu se mai poate!... Că dregătorii Înălțimii Tale ne fură și ne bat și ne blochează accesul la Palat! Ne spun minciuni și ne despoaie de bunuri, de pensii dobândite și salarii!! Întornă-te cu fața către noi, că prea suntem împovărați de biruri, de necazuri, de nevoi! s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]