99,031 matches
-
Autor: Paul Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu toții cunoaștem afirmația marelui filosof francez, René Descartes: “Cuget, deci exist.”. Să fie oare chiar așa? Eu nu prea cred! Iată și de ce: să ne gândim un pic, oare cu ce cugetă omul? Cu mintea! Dar oare ce este mintea, altceva decât o mașinărie performantă a naturii, gata să proceseze milioane de informații precum calculatorul de pe birou? Dar calculatorul, în ciuda “minții” sale performante, nu este conștient
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
noastră. Iar acest lucru este cel mai evident atunci când murim. Mintea încetează a mai exista, și, odata cu ea, nici noi nu mai existăm. Dar este oare corect să se identifice omul cu mintea sa? Eu spun că, tocmai atunci când gândim prea mult, cu atât mai puțin existăm în prezent. Mintea ne ocupa spațiul, timpul și sufletul. Cu alte cuvinte, începem să existăm, sau mai mult, începem chiar să trăim și să simțim suflul vieții, abia după ce dăm frâu liber spiritului
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
existăm în prezent. Mintea ne ocupa spațiul, timpul și sufletul. Cu alte cuvinte, începem să existăm, sau mai mult, începem chiar să trăim și să simțim suflul vieții, abia după ce dăm frâu liber spiritului nostru, conștiinței. Doar atunci când încetăm a gândi fiecare mișcare și fiecare pas, atunci când lăsăm liberă conștiința să preia comanda tuturor lucrurilor înaintea minții, doar atunci putem afirma cu adevarat că existăm. Și vom exista și după moarte, căci conștiinta/spiritul nostru nu va înceta să lucreze pentru
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
O trecere prin lume, un semn de carte, amurguri, trăiri, neastâmpăr, surplus de căutări, emoții, atingeri, doruri, tăceri, amintiri scăldate în lumina dată și primită, și-n toate găsim omul, și-n ce poate, și-n ce nu poate! Mă gândesc la valoarea ultimei înghițituri dintr-un pahar ce fusese plin cândva. Oare ne grăbim? Iubirea nu are distanțe. Când îți place licoarea, sorbi cu plăcere. Nu știm să ne oprim! Când suntem strâmtorați strecurăm ultima picătură? Poezia nu trebuie să
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
la salturi, din lumină, din zbor, din salt și-amintiri... Prin murmurul vântului ai privit-o în vis. O crăiasă! A reușit uimitor să te treacă dintr-o dimensiune în alta, te-a ridicat mai mult decât ai fi putut gândi, pentru că treptele de mai sus trebuie ajunse și călcate, altfel inutile mai sunt. Ucenic al luminii, al iubirii și-al ei, te miri cum poate da viață atâtor sentimente, bucurii, dureri, emoții, simțiri, cum îți încarcă sufletul cu hrană. E
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
o mică (eu aș zice mare) problemă și anume faptul că au cam pierdut deja startul în lupta contra cronometru pentru generarea de energie din alte surse decât cele epuizabile. Ne aflam deja pe marginea prăpastiei, si, uneori, nici nu gândim acest lucru. Când toate rezervele de petrol și gaze naturale vor fi epuizate, când nici suficientă apă dulce nu va mai exista pe Pământ, omenirea se va afla pe cont propriu într-o cursă contra cronometru pentru supraviețuire. Și nu
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
va mai exista pe Pământ, omenirea se va afla pe cont propriu într-o cursă contra cronometru pentru supraviețuire. Și nu mai este vorba despre supraviețuirea unui popor, ci despre supraviețuirea întregii omeniri. Cam așa se întâmplă când nu poți gândi lucrurile din timp. Este precum într-o partida de șah, când o greșeală făcută la începutul jocului va duce inevitabil la pierderea partidei. Cu cât putem prevedea mai mult, cu atat vom avea șanse mai mari de a supraviețui vremurilor
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
hidrocarburi. Fără aceste materiale, numeroase ramuri industriale ar avea de suferit pentru că nu ar mai avea materialele necesare asamblării produselor finite. Iată numai câteva exemple care, în timp, ne-ar aruncă direct (sau parțial) în epoca de piatră. Să ne gândim cum ar fi sa aprovizionam marile orașe cu fructe, legume și carne, toate aduse cu căruțele de la mare distanță. Cum ar fi să nu ne mai întâlnim niciodată cu prietenii sau rudele aflate peste mări și țări. La urma urmei
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
gura se apucă de bocete rituale deoarece începuse distribuirea ajutoarelor. De după ochiurile de geam ale caselor înzăpezite privesc niște băbuțe total nedumerite. Evident televiziunile filmează și acest aspect pentru capitolul curiozități. Jandarmii dau la lopată, deși habar nu avem ce gândesc. Oaspeții sunt invitați la o mică gustărică, fiindcă așa-i datina din străbuni. Vin și lăutarii, iar bucatele și vinul sunt apreciate cum se cuvine. Spre seară, pleacă. Șefii de la județ îl felicită pe domnul primar. Nevastă-sa îl ia
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
cap, păstră o tăcere care părea gânditoare. De fapt, toată povestea fusese sugestia lui, strecurată primei ibovnice, iar aia, o caracudă nostimă, dar mult mai proastă decât un mormoloc, i-o spusese Alteței Sale. - Doamne, ce ușor se conduce lumea, gândi el fericit că va scăpa de idioata asta de misiune pe care regii o credeau divină, iar lui îi rupea șalele și îl umpleau de necazuri. RITUALUL PRECREȘTIN La începutul iernii, în rural, dar și în cartierele mărginașe din marile
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
mini-situații. O ilustrare a acestei ipoteze constă în cele două bărci de hîrtie ale lui Pișcoci. Există un calcul care zice că, defalcînd comunicarea, 55% e non-verbală, 38% este para-verbală și 7% se face prin intermediul cuvintelor. Mi-e greu să gîndesc o compoziție similară, pe procente, a umorului din A fost sau n-a fost? . Scenariul e cu siguranță savuros, atingîndu-și apogeul comic în timpul talk-show-ului, și luînd suficient timp - mai precis, secvențele intercalate - pentru a-și creea o bază de acumulare
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
40-50 de ani (și numai dacă ai noroc, dacă ai mare noroc!) cineva, un necunoscut care a auzit cine știe cum de tine, vreo rudă atât de îndepărtată încât e ca și cum nu ți-ar fi deloc, să înceapă dintr-o dată să se gândească foarte intens la tine ș...ț și e posibil oare ca oricât de mort ai fi să nu simți totuși că în lumea pe care ai părăsit-o pentru totdeauna ceva s-a schimbat în ceea ce te privește; e posibil
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
le rosteau și soldații lui Cezar între o bătălie și alta, jucând rișca... Și le debită așa, gâfâind, cum ședea cu umărul proptit în zăpadă, întors spre ălălalt, ca și cum sergentul le-ar fi priceput, cum le asculta el atent, probabil gândindu-se ce pedepse să-i mai dea indisciplinatului... Dar recrutul trăgea mai departe în el cu vorbele lui, cum tragi niște focuri cu gloanțe oarbe, de avertisment, înainte de a trage în urmărit cu propriu zisele... Ce tot borborosești acolo!? făcu
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
E un subiect prea vast, de aceea mă voi limita la un aspect. Ar trebui să punem accentul mai precis pe lipsa de legătură a culturii românești și a intelectualității ei actuale cu scriitorii din celelalte țări foste comuniste. Ma gândesc întâi la Praga fiindcă - spre deosebire de celelalte capitale unde există totuși zvârcoliri politice, schimbări nu seismice, dar care încețoșează oarecum relațiile în cetate - în Praga, faimoasa lumină a acestui oraș e astăzi în deplinătatea ei. Eu cred că scriitorii români sunt
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
copiase cuvânt cu cuvânt, folosind și titlul original. * în ultimii cinci ani de zile - șapte separau vara povestirii premiate, de ziua în care bătrânul dăduse de cartea irlandezului - băiatul făcuse tot felul de stupidități, care de care mai detestabile, se gândea tatăl său. Dar asta se întâmplase fiindcă era bolnav, își spunea el. Josnicia fiului se datora maladiei. Până atunci fusese bine. Totul însă începuse cu un an după ultima vară. Acum știa că acest băiat nu fusese sănătos niciodată. Așa
Un băiat care scrie bine (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10255_a_11580]
-
său. Dar asta se întâmplase fiindcă era bolnav, își spunea el. Josnicia fiului se datora maladiei. Până atunci fusese bine. Totul însă începuse cu un an după ultima vară. Acum știa că acest băiat nu fusese sănătos niciodată. Așa se gândise, deseori, bătrânul, revăzând lucrurile. Și era trist să știi că a trage bine nu însemna nimic."
Un băiat care scrie bine (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10255_a_11580]
-
nu înțeleg cum un trăgător normal poate să rateze de-adevărat un porumbel... - Poate c-ai să înțelegi peste douăzeci de ani. - Nu voiam să te jignesc, papa. - Bine, bine, făcut tatăl. Numai să nu spui asta nimănui altuia... Se gândea la asta și la băiat, și la faptul cum scria el. în ciuda talentului său extraordinar, nu ajunsese campion la tirul de porumbei, fără o educație, fără o disciplină. Acum, tatăl uitase de tot antrenamentul. Uitase cum, în zilele în care
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
lupta nemiloasă cu corupția, groteștile scene de la Otopeni ar fi lipsit din emisiunile de știri ale televiziunilor. Venim dintr-o lungă tradiție a șpăgii și bacșișului, din civilizația "cadoului" și a "atenției". Așa am fost construți de când ne știm. Mă gândesc cu groază la amintirile din școală și tresar oripilat la gândul că, dac-ar fi trăit în România ultimei sute de metri a tranziției spre capitalism, alături de lucrătorii de la vama Otopeni s-ar fi putut afla și dascălii din străvechimea
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
care toți spuneau că este de nejucat. "Aveam douăzeci de ani și era exact teatrul pe care îl așteptam", spune regizorul astăzi. "Personaje de Jules Verne care trebuie să se comporte pe scenă ca personajele lui Ibsen". Nu m-am gîndit niciodată la asta! M-am gîndit, însă, de zeci de ori la atmosfera acelor ani, la acel Paris, la grupurile și ideile care circulau rapid și frenetic, lăsînd în urmă rănile războiului și ambiguitățile politice. La oamenii care se căutau
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
nejucat. "Aveam douăzeci de ani și era exact teatrul pe care îl așteptam", spune regizorul astăzi. "Personaje de Jules Verne care trebuie să se comporte pe scenă ca personajele lui Ibsen". Nu m-am gîndit niciodată la asta! M-am gîndit, însă, de zeci de ori la atmosfera acelor ani, la acel Paris, la grupurile și ideile care circulau rapid și frenetic, lăsînd în urmă rănile războiului și ambiguitățile politice. La oamenii care se căutau în fumul unei boeme efervescente, care
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
care circulau rapid și frenetic, lăsînd în urmă rănile războiului și ambiguitățile politice. La oamenii care se căutau în fumul unei boeme efervescente, care visau la succes și care aveau energia să creadă că pot ajunge la stele. M-am gîndit de atîtea ori cu ce mînă norocoasă i-a adus Monica Lovinescu piesa Cîntăreața cheală regizorului Nicolas Bataille. Și ce a urmat din acest punct. M-am gîndit cum o stradă oarecare, faimoasă doar pentru că în apropiere de numărul 23
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
care aveau energia să creadă că pot ajunge la stele. M-am gîndit de atîtea ori cu ce mînă norocoasă i-a adus Monica Lovinescu piesa Cîntăreața cheală regizorului Nicolas Bataille. Și ce a urmat din acest punct. M-am gîndit cum o stradă oarecare, faimoasă doar pentru că în apropiere de numărul 23 de pe rue de La Huchette se găsea restaurantul armean "Le Caucase", ținut de părinții lui Aznavour, a devenit istorie. Acolo a creat Georges Vitaly Theatre de la Huchette. Locul unde
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
de numărul 23 de pe rue de La Huchette se găsea restaurantul armean "Le Caucase", ținut de părinții lui Aznavour, a devenit istorie. Acolo a creat Georges Vitaly Theatre de la Huchette. Locul unde Cîntăreața cheală se joacă și astăzi. M-am tot gîndit cum un mare spirit, însoțit de un ludic fabulos a născut piesa dintr-un joc. Eugčne Ionesco călătorea cu soția lui, Rodica Ionesco, într-un metrou aglomerat, așa cum se pare că a fost mereu metroul parizian. Lumea agitată, numeroasă a
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
a mai golit, Rodica Ionesco, cu umorul ei cunoscut, ca după un reflux spectaculos, a revenit lîngă soțul său cu următoarea observație: "Domnule, am impresia că v-am mai întîlnit undeva..." n debutul zilelor francofoniei de la București, RFI s-a gîndit să facă un dar, pur și simplu un dar, celor care îl prețuiesc pe Ionesco, celor care l-au citit, care i-au văzut piese puse în scenă. Sau nu. Trecutul a devenit prezent la Teatrul Odeon, gazda celor de la
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
de bune ca și tatăl lor. Agreez cu Udriște Năsturel, pe care îl citez: „Bine a zis odată a lui Platon înțelepciune/ Că a numelui punere nu se face după voie, / Ci după firea lucrului se poartă numirea”. Dacă mă gândesc la, numele tău, „Tudor” fără să mă refer deloc la Vladimirescu, îmi amintesc de „dor” și de „tu”. Așa că vezi că mi-a fost dor de tine, așa cum mi-a fost dor de tot ce rămăsese în urmă și care
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]