7,117 matches
-
măsură. Nu și Fat Paul, cu pieptul lui masiv, cu fața lui impasibilă, cât o lespede înclinată, cu părul aspru și nemiloasele sprâncene blonde, care dau ochilor lui licărul unui dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu umblă cu ocolișuri. Fiecare silabă are claritatea unei amenințări. Niciodată n-ai putea să prețuiești un asemenea glas la adevărata lui valoare, ia ascultă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vron întinsă pe aripa unei Hyene cu botul lăsat Vron ghemuită deasupra unei oglinzi Am dat pagina — Uite, am auzit șoapta lui Vron. Ultimul poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu bucile împortjartierate, săltate spre aparat, lărgindu-și gaura ocupată cu degete sângerii Abia acum am recunoscut-o: Veronica, talentata stripteuză de la Shakespeare. Vron începu să plângă. Tata îmi aruncă o privire bărbătească. . Cred că mai era și o lacrimă sau două în ochii lui. — Sunt... Sunt așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
împotriva unui alt robot, pentru o sumă de bani. Suntem amândoi niște automate. Ții, înghiontești, răsucești, lovești, dublezi, câștigi, pierzi. Azi automatele le fac pe toate - Prizefinder, Holdamatic, Autonudge. Mașinile îmi provoacă greață, indiferent dacă pierd sau câștig. Și o gaură dacă ar fi în perete, cred că mi-aș băga banii în ea. Mă duc în altă parte și mănânc fast food și beau un vin slab. Intru într-o casă de pariuri, mă cocoț pe un scaun și pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aflat la reanimare a început să se joace de-a invadatorii spațiali cu furnicare, mutanți, momeli, nave spațiale, miriapode și bombe inteligente șuierătoare. Drace, e la îndemâna tuturor. Și să ne îndreptăm un gând și spre curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui în zigzag cu buna, excelenta lui inimă, spre starul de filme porno cu chica lui deasă și pântecul suplu, spre încântătorul ucigaș de copii cu zâmbetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Știi tu, marele caft. Nimeni nu va crede că poate exista un asemenea nume. — Da, da. Tocmai încercăm să-l convingem de chestia asta. Numai că, vezi, sunt o mulțime de americani cu astfel de nume. Toți au nume ca Gaură și Labă. Nici nu le pasă. Li se pare că e mișto. — Păi, cred că e o problemă. Oricum, să încercăm așa. El îl lasă pe Lorne să-l bată. — Spunk? — Spunk. — De ce? — Pentru a-i demonstra că el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tăiată, am rămas nemișcat cu lumina atârnându-mi pe față. Simțeam cum mă înverzesc încet începând de la degetele picioarelor. În cele din urmă, m-am târât până la cealaltă ușă ca un crocodil sleit și am răcnit îndelung la lună prin gaura de aerisire de la closet. Chiar că a fost tare, mi-am spus eu, în timp ce mâncam un măr în bucătărie și mă împleticeam pe linoleu, frângându-mi mâinile de durere. Doamne, și cum o să apară chestia asta?... La întoarcerea mea sfioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sunt binevenit. Pot să țin totul sub control, acum, când beau mai puțin. Sper ca acest lucru să aibă un efect benefic asupra formei și autocontrolului meu, dar despre asta mai târziu. Sigur că există și explozii ale stelelor, există găuri negre, pitice albe, sori morți. E și firesc să te lovești de așa ceva când dai peste oameni care vor să-și scrie propria viață. Ieri a fost o zi cât se poate de obișnuită. Butch m-a chemat să discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuprins de amețeală și a căzut din iaht, din iahtul lui Deggle, în marea furioasă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost un bubuit asurzitor... ca bătaia unor aripi atotputernice. Câteva secunde mai târziu a căzut printr-o gaură din Mediterana în cealaltă mare, nu-chiar-Mediterana, și a fost dus înspre plaja cețoasă la primele raze ale dimineții, în momentul în care domnul Virgil Jones se legăna în balansoar. Când Vultur-în-Zbor a ajuns pe insula Calf, trupul său avea treizeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și îngroapă-l. Vultur-în-Zbor se târî slăbit către ea și cu cât se apropia mai mult, cu atât Prepelicarul devenea mai mare. Când ajunse la o distanță de doar o sută de metri, ea era deja mare cât un cal. Gaura dintre picioare i se căsca. Firele de păr îi erau ca niște frânghii. Metri distanță depărtare. Ea era o casă, o grotă zăcând roșie și fremătătoare înaintea lui, în timp ce perdeaua părului i se desfăcea. îi auzi vocea asurzitoare. — De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea, atât de bun, și eu credeam că mă iubea. Iubirea crește și-și înghite propria iubire, o digerează și o scuipă. Mistuit de sucurile gastrice ale iubirii ei. Scuze. Liv. Din casa soarelui răsare până în hăul cel negru, casa gaură neagră, urcușul tău și prăbușirea parțială. Amărăciunea de la apusul mândriei tale, îmi pare rău. Obișnuia să-mi ciufulească părul și într-o zi mi-a smuls un smoc din rădăcină. Doamna întunericului, cea cu pielea albă păr bălai ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în pat cu ea și mormăia așa că ea a spus De ce nu n-ai de unde să știi ce pierzi până nu încerci și-atunci el a spus bine păpușă și și-a scos-o avea un fir de ață în gaura în care își ținea de obicei sula și a vârât-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
face să mă simt mai bine decât să aud că arăt bine în niște poze cu circulație publică. —Ți-ai scos cercelul din buric? i-am spus, observând că micul ei ombilic se putea lăuda cu puțin puf și o gaură mică roșie exact deasupra. Baby s-a uitat la mine confuză. Păi, bineînțeles! mi-a spus. Asta era la modă anul trecut! Doamne, și Amanda de Cadenet are cercel în buric! Mi-am dat găuri în sfârcuri acum. Doamne! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu puțin puf și o gaură mică roșie exact deasupra. Baby s-a uitat la mine confuză. Păi, bineînțeles! mi-a spus. Asta era la modă anul trecut! Doamne, și Amanda de Cadenet are cercel în buric! Mi-am dat găuri în sfârcuri acum. Doamne! am spus involuntar, ridicându-mi mâinile la piept pentru un moment, parcă pentru a mi-l păzi de niște cercei care ar putea țâșni în direcția mea - ca bărbații care, la cinema, se așază picior peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mea - ca bărbații care, la cinema, se așază picior peste picior când un personaj din film e lovit la ouă. Nu a durut? —Ba da, foarte tare, a răspuns nepăsătoare. Am presupus că trebuie să suferi pentru a-ți face găuri în sfârcuri. Mult mai mult decât în buric. Vrei să vezi? — Nu. În nici un caz, i-am spus convinsă, gândindu-mă că găurirea sfârcurilor ar putea să o fi afectat mai mult decât părea la început; cel puțin, așa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spus convinsă, gândindu-mă că găurirea sfârcurilor ar putea să o fi afectat mai mult decât părea la început; cel puțin, așa își dublase mărimea pieptului. —Doamne, Baby, ce vei face când și asta se va demoda? Îți vei face gaură în labii? Da - doar dacă nu-și face toată lumea, a adăugat cu o seriozitate exagerată. Cred că poți sta liniștită în legătură cu asta, i-am spus. Nu cred că o să prindă asta în suburbii. —Păpușă! exclamă Belinda Fine, grăbindu-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el. Una dintre mâneci părea a fi ruptă de restul jachetei; avea o gaură de vreo doi centimetri, din care atârnau fire. — Este directorul nostru de investiții, a spus Sebastian, cu mâinile încă în jurul meu. A apărut așa la o ședință pe care am avut-o cu cineva de la ambasada germană și cu directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
textului câteva pagini pe care le-am distrus definitiv. Cenușa lor se cheamă carte. Un fragment din text distrus, mistuit de nu știu ce ciudată pornire. Scriind, publicând, nu sporești textul, ci doar îl crâmpoțești, îi furi câteva pagini, îl umpli de găuri prin care cei ce-ți citesc cărțile cred că privesc de-acum în tine. Te citesc, îți răsfoiesc textul. Te înțeleg. Cea mai tâmpă credință, cea mai nouă satisfacție scriitoricească dintre altele, câte vor fi fiind și dacă vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a văzut sărutînd-o. Nu știu. Ceea ce știu e că a Încercat să-l omoare În plină lumină a zilei. Miquel Moliner, care nu avusese niciodată Încredere În Fumero, s-a aruncat asupra lui și l-a oprit În ultima clipă. Gaura glonțului Încă se mai poate vedea la intrare. Ori de cîte ori trec pe-acolo, Îmi amintesc de ziua aceea. — Ce s-a Întîmplat cu Fumero? — El și familia lui au fost expulzați din incintă. Cred că pe Francisco Javier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ar fi putut afla Jacinta Coronado. Cincisprezece minute mai tîrziu, am coborît pînzele și m-am reunit cu Fermín, ca să văd dacă el avusese mai mult noroc. Descurajarea Îi dădea pe dinafară. Cum o s-o găsim pe Jacinta Coronado În gaura asta? — Nu știu. Ăsta-i un cazan de țicniți. Am Încercat cu bomboanele Sugus, Însă ei le iau drept supozitoare. — Dar dacă o Întrebăm pe maica Hortensia? Îi spunem adevărul și gata. Adevărul se spune doar ca ultimă soluție, Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la dimensiunile unei copile, iar Fermín, lîngă ea, părea un gigant. Îmi clocoteau În minte o mie de Întrebări, Însă prietenul meu Îmi făcu un semn care arăta În mod limpede că Întrevederea se isprăvise. L-am văzut contemplînd acea gaură murdară și rece unde Jacinta Coronado Își petrece ultimele ore de viață. — Hai, Daniel. Plecăm. Ia-o dumneata Înainte. Am făcut cum Îmi spunea. CÎnd am plecat, m-am Întors o clipă și am văzut cum Fermín Îngenunghea În fața bătrînei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-o perdea de fum gălbui. Am așteptat cîteva secunde, după care a luat o pavea de piatră dintre bălării și a spart lacătul cu cîteva izbituri. Julián a Împins ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înainte să poată apăsa pe trăgaci, Carax Îl prinse de Încheietură și Îi izbi mîna de zid o dată și Încă o dată, Însă Fumero nu dădu drumul pistolului. Un al doilea foc detună În Întuneric și nimeri În zid, făcînd o gaură În panoul de lemn. Lacrimi de pulbere aprinsă și așchii de jăratic săriră pe fața inspectorului. Duhoarea de carne pîrlită inundă sala. Cu o zvîcnitură, Fumero Încercă să se descotorosească de mîinile acelea care Îi țineau gîtul imobilizat și mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mult timp Lawrence nu reuși decât printr-un efort suprem de voință să scape de imaginea aceasta pe cât de sublimă, pe atât de oribilă, ce parcă i se lipise de retină. Închidea ochii și vedea fața Oliviei, reprezentată printr-o gaură scorțoasă, din care ieșeau melci. Oliver Își vâra capul sub pătură, dar melcii nu-l lăsau În pace. Întinzându-și balele ca pe niște fire de păianjen, coborau de pe fața femeii imaginare, ce-și desfășura părul peste el, lunecând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
patul lui... Sau cum de, hălăduind pe străzi, căzut pradă unor halucinații din ce În ce mai cumplite, În care universul mare se contopea mereu cu cel mic, Învârtindu-se Întruna, Noimann ar fi putut foarte bine, simbolic vorbind, să nimerească și Într-o gaură neagră, unde materia și antimateria, inclusiv cea cenușie, se contopesc, și unde noțiunile de spațiu și de timp au cu totul alte conotații. Sau poate, cine știe, tot Învârtindu-se În jurul propriei cozi, a propriilor obsesii, ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]