56,083 matches
-
că va publica un volum de pamflete politice în versuri pe care îl va semna cu adevăratul său nume, aflăm dintr-o știre publicată în ADEVĂRUL. Radu Vasile ar fi afirmat că acel volum de pamflete ar fi "ceva în genul Florilor de mucigai ale lui Tudor Arghezi". Probabil că dl Radu Vasile a încurcat bibliografia ori poate că una a vrut să spună și alta a rostit - nu ne permitem să ne închipuim că n-a citit Florile de mucigai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
plecat, ne-am putea întreba ce au comun cu această definiție filme ca acelea premiate anul trecut.) Promisiunea Cannes-ului 2000: o selecție care să îmbine armonios numele mari ale cinematografului mondial cu noii veniți, și o mare diversitate de genuri. Ansamblul vrea să dovedească - în ciuda tuturor Cassandrelor - "fecunditatea și vitalitatea filmului de autor, cu condiția să-l căutăm acolo unde se găsește, adică, un pic, peste tot"... Frumos spus. Rămîne de văzut și cît de adevărat.
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
nivelul concepției și până la cel al realizării - i-a aparținut dirijorului Horia Andreescu în compania Orchestrei de Cameră. Întregul concert a fost dedicat unor pagini puțin cunoscute la noi, în circuitul vieții noastre de concert, literaturii vocal-instrumentale de cult, anume genului cantatelor. Menționez distincția de unicitate a concertului în contextul vieții muzicale bucureștene; este de amintit sprijinul consecvent pe care serviciile culturale ale Ambasadei Republicii Federale Germane îl acordă instituțiilor noastre de cultură. Căci - și de această dată! - materialele concertului, partiturile
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
urmare la cunoscutele cărți călinesciene consacrate lui Eminescu. Spre deosebire de, bunăoară, Al. Piru, coechipierul d-sale din tinerețe, dl Marino n-a acceptat, de la un punct, o participare pur decorativă la o succesiune la care structura d-sale intelectuală, ca și genul de interese derivînd din aceasta, nu l-ar fi îndrituit în substanță. Tot a rămas însă ceva din lecția magistrului: ambiția afirmării "monumentale", chiar dacă pe o orbită mult diferită, un impuls edificator în sine ce se cerea ilustrat de o
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
nu putea să nu-și folosească această calitate pentru a face cu precădere lucruri ce se bucurau de o atenție maximă, atît în mediile artistice academiste, cît și în opinia acelui segment din public care se interesa de artă. Iar genul cel mai autoritar și cel mai prețuit era tocmai portretul, socotit o expresie maximă a talentului și a serozității, dar și dovada irefutabilă a celei mai înalte măestrii profesionale. În al doilea rînd, de-a lungul întregii sale cariere, Corneliu
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
amănunte de la locul tragediei. Ca într-o antologie a filmelor-catastrofă, de la Infernul din zgîrie nori și pînă la cel nelansat încă. Amalgamul flash-back - flash-forward obligîndu-mă să mă gîndesc altfel la responsabilitatea cineaștilor în general și a celor specializați în acest gen îndeosebi. Nu e prima oară cînd m-am întrebat dacă se urmărește anume ca sensibilitatea spectatorului să fie călită/ tocită în obscuritatea sălii de cinema sau în singurătatea propriului apartament: un soi de vaccin administrat prin intermediul artei a 7-a
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
pline de lumină ale minții. Uitarea este, în fond, o reverență pe care un regizor o face în fața unui om de teatru care a uitat de sine vrăjit fiind definitiv de această artă. Montarea se bazează pe dans, pe un gen non-verbal, pe energia unui balerin pe care l-am văzut și în Ioana D'Arc. Pagini de dosar: Sylvain Groud (colaborator al lui Gigi Căciuleanu și, din 1992, angajat al Baletului Preljocaj). Expresivitatea și mai ales energia formidabilă a lui
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
înfricoșează. Mi-a fost greu să ajung în situația de a fi cunoscut, fără să am succes. Alături de Nathalie Sarraute și Alain Robbe-Grillet, sunteți creatorul "noului roman" francez. Transformarea conceptului de roman (propusă de dumneavoastră) a evoluat spre un nou gen de poezie? În ceea ce mă privește, da. Un da valabil pentru multe. Și pentru o poezie narativă, profund diferită de poezia lirică de azi, dar în relație cu operele majore ale trecutului. Ce semnifica pentru dumneavoastră - în anii 50 - a
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Rogozanu În ultimul timp, te poți apropia foarte greu de o carte de poezie. Din diverse motive: tiraje confidențiale, prețul cărților, inflația de poeți etc. Pe lîngă aceste motive mereu invocate mai există unul, subtil, dar foarte important: intoleranța acestui "gen" în literatura noastră contemporană. A fost perpetuat modelul poeziei frumos așezate într-o plachetă, modelul poetului rupt de realitate, cu capul în nori. Desigur, mulți vor ironiza această perspectivă simplistă și superficială asupra profundei noastre poezii. Se știe că poezia
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
dar nici sub orice critică, cum au fost imediat catalogați - oricum, de departe cel mai interesant fenomen "poetic" din ultimii ani. Aici intervine o altă problemă pe care o constituie așa-numita "critică de poezie" care a promovat segregaționismul între genuri (avînd ca efect secundar o despărțire radicală a poetului de lume - în înțelesul propriu al expresiei), care a dezvoltat un anume discurs, extrem de perisabil, incapabil să încadreze poezia într-un context mai larg. Discuția este infinită, merită o dezbatere în
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
poetului de lume - în înțelesul propriu al expresiei), care a dezvoltat un anume discurs, extrem de perisabil, incapabil să încadreze poezia într-un context mai larg. Discuția este infinită, merită o dezbatere în toată regula. Tocmai de aceea apropierea de acest gen devine din ce în ce mai grea; pentru că n-ar mai trebui să fie un simplu gen, ci un fenomen literar, ca oricare altul, a cărui valoare să poată fi calculată în funcție de impact asupra unui public (nu stabilită de un grup de "specialiști"). Critica
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
discurs, extrem de perisabil, incapabil să încadreze poezia într-un context mai larg. Discuția este infinită, merită o dezbatere în toată regula. Tocmai de aceea apropierea de acest gen devine din ce în ce mai grea; pentru că n-ar mai trebui să fie un simplu gen, ci un fenomen literar, ca oricare altul, a cărui valoare să poată fi calculată în funcție de impact asupra unui public (nu stabilită de un grup de "specialiști"). Critica de poezie este deja nocivă, nu doar ineficientă, în cazul noii poezii. Pentru că
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
mă car." (Ultimii pionieri ai Estului) Lucrul de care fug ultimii pionieri este o devitalizare excesivă, o cumplită lipsă de entuziasm care transformă viața în umor negru sau sec sau într-o mînă de imagini de expoziție fotografică de artă; genul de lucruri pe care nu le-ai putea uita niciodată, dar pe care preferi să le privești în ramă, pentru că a le trăi este insuportabil. în această cheie pot fi vizualizate cearșafurile albe pe care personajul Vasile se temea să
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
și a sa personală. Iată un șir de exemple: �adevărate buchete nomenclaturiste"; excesul de bunăvoință arătat de unii stipendiaților în materie de compromisuri rușinoase"; �judecățile severe și adesea sarcastice constituie muzica de fond peste care se suprapun ici-colo încuviințările"; �un gen de reflexie ocrotită de imagine; simultan, o imagine care alarmează un gînd"; �finaluri ce trimit cînd nu la metafizic, totuși într-un limb bogat în sensuri grave"; Ofelică apariție, poeta se vede pe sine "cu părul împodobit cu melci/ ars
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
intelectualitatea noastră au visat la o sistematică a poeziei, la clasificarea cea mai adevărată (și deseori cea mai sofisticată), la ordonarea o dată pentru totdeauna (deși schemele obținute se declară mereu a fi doar unele posibile) a celui mai nestatornic dintre genurile literare. Aproape orice plecare în străinătate, în special în zona franceză, avea ca rezultat o sistematică a prozei sau a poeziei. Cărțile scrise în această perioadă de frenezie taxonomică sînt citite azi ca eseistică de bună calitate, elegantă și ermetică
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
o intenție polemică. Prin calitatea indiscutabilă a lucrărilor, prin claritatea proiectului și prin perspectiva practică în care a fost organizat totul, această primă ediție a simpozionului de sculptură în marmură de la Pitești este unul dintre cele mai importante evenimente ale genului din acest sezon.
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
veșnic - la fel ca orice autor mare își poate schimba "fața", fără să piardă prea mult. Noi însă continuăm să-l privim ca pe un nea Mitică. Celelalte două "atacuri" canonice vin din cîmp socioistoric. Trebuie descoperită tradiția scriitoarelor. Femeia, genul ignorat, va modifica radical canonul. Așa spera Nemoianu atunci. Astăzi, sîntem încă foarte la început cu acest tip de reformă a canonului. Mișcarea feministă este încă aproape inexistentă. Lucrările de teorie întîrzie să apară. Așa că, încă avem o viziune falocentrată
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
la tablouri, texte pentru Phoenix, versificare latină, arhaizare balcanică, limbaj caragialesc și atîtea altele - apăruse deja, în ultimii ani, și montajul din proza jurnalistică a știrilor senzaționale; recentul volum Erau ziare, evenimente (Timișoara, Brumar, 2000) grupează texte scrise în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
unui poet leneș constituie, în 834 pagini, doar o selecție din cele vreo 7000 ale originalului - însemnările intime a 38 de ani. Primul gând suscitat de această prodigioasă durată a unui demers scriptural se îndreaptă spre o definiție posibilă a "genului": ce este, la urma urmei, jurnalul? Și, imediat după aceea, dorești să cunoști cum evoluează concepția pe care scriitorul însuși o avea despre obiectul neistovitului său oficiu. Victor Felea presară numeroase reflecții asupra tipului său de jurnal, dealungul anilor. Prima
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
refuză, în ultimul timp, colaborarea. Pierderea este a radio-ului, care își diluează consistența valorică a repertoriului și a pieselor care să rămînă în fonoteca de aur. Pierderea este și a ascultătorilor, fără nici o vină, care își au în acest gen de spectacole un reper, o formă, dacă nu singura, de conectare la fenomenul teatral, care nu ajunge la ei decît pe această cale. La urma urmelor, teatrul radiofonic rămîne acel spațiu în care cuvîntul este prețuit și cultivat, în care
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
ei decît pe această cale. La urma urmelor, teatrul radiofonic rămîne acel spațiu în care cuvîntul este prețuit și cultivat, în care limba este ocrotită și conservată, conform normelor. În Franța, în Anglia există în continuare un cult pentru acest gen de teatru, care îți intră în casă și în suflet, transformîndu-ți spațiul vital într-unul magic. Cît privește Televiziunea națională, singurul post producător de spectacole, teleplay-uri denumite mai recent, stagiunea este egală cu un zero absolut. Nu s-a realizat
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
în limba patriei adoptive, limba franceză, cartea de memorii a Elenei Văcărescu exprimă, de la o amintire la alta, de la un portret la altul, un atașament adesea patetic față de patria de origine. Chiar dacă e una din cele mai importante reușite ale genului, ea a rămas practic necunoscută cititorului român. Memorial în mod minor (Mémorial sur le mode mineur) a apărut în 1946, în condițiile cunoscute de după război, la editura pariziană "Le Jeune Parque", într-un tiraj confidențial. Editura "Compania" propune în această
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
și în ghicitul gîndurilor, nimeni altul decît diavolul în persoană. Cum este și firesc, o atare apariție nu rămîne fără consecințe, succesiunea evenimentelor antrenîndu-l pe narator (un literat spaniol, în vizită la Paris), într-un amalgam de înscenări halucinante (în genul celor din romanele lui Fowells), timp în care este pus la curent cu istoria excepțională a lui Don Juan Tenorio și se îndrăgostește de una dintre cele mai recente victime ale acestuia, frumoasa Sonja Nazaroff. Partea cea mai extinsă a
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
Mariei Leonidovna... Învierea lui Mozart este o mică bijuterie epică pe care, la sfîrșitul lecturii recenzentul se simte tentat, în loc de orice alt comentariu, să o citeze în întregime. Am avea, probabil, de-a face cu o nouă povestire, ceva în genul lui Don Quijote al lui Pierre Ménard, cu o scriere complet diferită de cea a Ninei Berberova, căreia, întîmplător, i-ar coincide rînd cu rînd. Cum spațiul nu ne permite satisfacerea unui asemenea capriciu, ne vom mulțumi să remarcăm faptul că
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
unei noi generații de cititori. Mai întîi de toate nu putem să nu remarcăm faptul că The Waste Land este și astăzi cît se poate de actual. Modul în care autorul amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, anticipînd gustul pentru hibridizarea genurilor, atît de des invocat de postmoderni, apetența pentru pastișă și parodie, folosirea, cu eleganță a intertextului (citatele din Upanișade, din Wagner, Baudelaire, Nerval, Shakespeare etc., se integrează perfect în ansamblul poemului eliotian), tehnica - atît de dragă poeților mai noi - a
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]