2,818 matches
-
i (scris diferit în latină și greacă) au fost un popor germanic nomad, care au fost subjugați de ostrogoți, huni, și estromanii bizantini în secolele al III-lea și al V-lea. Numele este legat de "earl" și a fost, probabil, un titlu onorific militar. E posibil ca ei să fi atacat
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
este eficient descris de către Hegel cu expresia de : arcade între stat și societatea civilă. Parlamentul naște ca organ în care vine exprimat consimțământul sau neconsimțământul activităților fiscale ale suveranului. E simnificant, în privința,că se naște chiar în Anglia centru drepturile germanice,în fapt,e atribuit de oameni liberi scutirea de orice impozit, care, deci, trebuie să fie de aceștia sau de reprezentanții lor autorizați. În timp parlamenturile au extins abilitățile lor și joacă astăzi în funcție de politica directă, legislativ, de coordonare de
Parlamentul Republicii Italiene () [Corola-website/Science/319725_a_321054]
-
timp de trei ani (172-175) în timpul războiului împotriva marcomanilor, și a scris o parte din „Meditațiile” sale. Septimius Severus, guvernatorul Pannoniei atunci, a fost proclamat împărat acolo de soldați (193). În secolul al IV-lea, a fost distrus de invadatori germanici. Deși a fost parțial restaurat de către Valentinian I, niciodată nu a recâștigat importanța pe care o avea înainte, și „Vindobona” (Viena) a devenit centrul militar. Carnuntum a fost în cele din urmă distrus de către maghiari în Evul Mediu. „Parcul arheologic
Carnuntum () [Corola-website/Science/319843_a_321172]
-
sau "Walachen", "Volochi", "Vlahi". Aceste denumiri străine au aceeași etimologie că și numele de Wales (în Marea Britanie), Walcheren (în Olanda), Valonia (în Belgia) și numeroasele toponime de tip "Welch", "Walsch", "Walchen" înșiruite de-a lungul vechii limite dintre arealul limbilor germanice și cel al limbilor romanice, în Alpi. Este vorba de cuvântul germanic walah sau walh, însemnând "străin", "ne-german", si care, la rândul lui, provine din numele poporului celtic al Volcilor ("Volcae" în latină), întâlnit de Teutoni în decursul campaniilor
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
numele de Wales (în Marea Britanie), Walcheren (în Olanda), Valonia (în Belgia) și numeroasele toponime de tip "Welch", "Walsch", "Walchen" înșiruite de-a lungul vechii limite dintre arealul limbilor germanice și cel al limbilor romanice, în Alpi. Este vorba de cuvântul germanic walah sau walh, însemnând "străin", "ne-german", si care, la rândul lui, provine din numele poporului celtic al Volcilor ("Volcae" în latină), întâlnit de Teutoni în decursul campaniilor lor de jaf în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Expansiunea ulterioară a
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
walah sau walh, însemnând "străin", "ne-german", si care, la rândul lui, provine din numele poporului celtic al Volcilor ("Volcae" în latină), întâlnit de Teutoni în decursul campaniilor lor de jaf în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Expansiunea ulterioară a germanicilor în Europa, în secolele ÎI - IV, în contact cu slavii și cu celelate popoare migratoare, a răspândit acest etnonim de walah în Europa centrală și orientala (pentru populațiile romanice). Trecând în alte limbi, walah a luat diferite forme : "vlah", "vlahos
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
de walah în Europa centrală și orientala (pentru populațiile romanice). Trecând în alte limbi, walah a luat diferite forme : "vlah", "vlahos", "vlas", "voloh", "wloh", "olah", "iflak"... trecând ulterior și în limbile occidentale : "valacchi", "velaci", "valaques", "valacos", "wallachians". După R. Rohlfs, germanicul "Walh" a dat deasemenea, în limbile romanice occidentale, "Galles" (pour Wales), "Wallon" și "Wallonie", țara "Gallo" și "Gaule" ("Galia" în franceză: în această limbă "wa" inițial urmat de "alh" evoluează în "ga" (Wardan = "garder": a păstra, Waidanjan = "gagner": a câștiga
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
o origine romano-bizantină a cuvântului “valah”. Argumentația să se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Conform acestei opinii, cuvantul "valah" a apărut prima dată în Imperiul Român de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanica și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Român de Răsărit În sensul larg, european, o "Românie populară" este orice comunitate romanofona (latinofona) apărută prin autoorganizarea populațiilor romanice, rămase fără ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din "Barbaricum
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din "Barbaricum". În sens restrîns (cazul românesc), în spațiul dunărean-carpatic, este vorba de comunități latinofone (romanice) din Dacia sau de la sud de Dunăre, care începând cu retragerea românilor din Dacia, și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au fost nevoite să reziste distrugerii sau asimilării de către năvălitori, reușind să ajungă în Evul Mediu timpuriu să realizeze primele mici formațiuni statale (vlahii, valahii în slavona). Odată cu instalarea și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
Evul Mediu timpuriu, ca obști rurale creștine, ce căutau să-și ocrotească resursele fie ferindu-se de contacte cu năvălitorii (de exemplu, ascunzându-se în adâncul munților sau pădurilor), fie plătind dârî popoarelor migratoare care treceau în zona (în general, germanice sau slave). Cu timpul, pe masura ce statele europene medievale se închegau, "Româniile populare" au fost fie integrate acestor state (mai ales in Europa de Apus), fie absorbite de năvălitori migratori prădalnici (prin germanizare, în Alpi, cu excepția Romanșilor, sau prin slavizare în
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
montan până în cel alpin, Fânețe montane, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna parcului este una diversă și reprezentată de mai multe specii de mamifere, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN, sau enumerate în anexa I-a a
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
apropia de Sicilia; un proiect de căsătorie se schița între o prințesă greacă și un fiu al lui Roger al II-lea; în același timp relațiile cu Germania se încordau. Totuși, până la urmă, Manuel se hotărî să revină la alianța germanică; în 1145 fu trimisă lui Conrad al III-lea o ambasadă spre a-i vesti intenția ce avea împăratul de a celebra căsătoria hotărâtă în 1142. Dar făcu pe regele Germaniei să simtă marea cinste ce i se făcea și
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
moment trecea de la rigorile medievale spre expresivitatea Renașterii. "Très Riches Heures du Duc de Berry" au fost pictate de către frații Limbourg: Paul, Hermann și Jean. Flamanzi de origine, venind din Nijmegen, sunt considerați ca importanți exponenți ai culturii și artei germanice din secolul al XV-lea, fiind puternic influențați de aceasta. Din acest motiv istoricii contemporani ai artei îi includ în rândul artiștilor germani, în ciuda originii lor neerlandeze. Nu se cunosc multe elemente legate de viața lor, dar se bănuiește că
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
care erau în lagăr au făcut strajă teiului, pentru a nu fi tăiat." " În fața teiului se află un bust de bronz al lui Mihai Eminescu, opera sculptorului Ion Mateescu. Atașamentul lui Mihai Eminescu pentru tei pare să fie o nostalgie germanică, din perioada studiilor facute de poet la Viena si Berlin. La moartea sa, poetul a fost înmormântat în cimitirul Bellu, sub un tei. Scriitorul Iulian Sârbu povestește despre influența simbolică a arborelui într-o reprezentație culturală a Cenaclului Flacăra la
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei. După cucerirea romană a Galiei, limba galică a subzistat în popor, amestecându-se cu limba latină și în urmă fiind înlocuită aproape complet de varianta vulgară a limbii Imperiului și de limbi germanice diverse între secolul IV și secolul VI Elementele lexicului galic au fost păstrate mai ales în limba franceză în forma de substrat lexical conținând între 180 și 400 de cuvinte și în toponimie, dat faptul că cuceritorii romani de obicei
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
ale unui important stat independent de facto. La moartea ultimului dintre aceștia, Carol Temerarul, în 1477, ducatul este reintegrat în Regatul Francez, până la Revoluția franceză făcând parte din domeniul regal, fiind astfel lipsit de autonomie. Burgunzii erau unul dintre popoarele germanice care au umplut vidul de putere lăsat de prăbușirea Imperiului Roman de Apus. În 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. în mijlocul luptelor dintre romani și huni, Regatul Burgund a ajuns să ocupe teritoriile care astăzi
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
Numele de Regat de Burgundia (în ) a fost purtat de o serie de regate ale francilor formate la destrămarea Imperiului Carolingian pe teritoriul ocupat de Regatul Burgunzilor, cucerit de către regele merovingin Clovis I în 534. Burgunzii erau unul dintre popoarele germanice care au umplut vidul de putere lăsat de prăbușirea Imperiului Roman de Apus. În 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. în mijlocul luptelor dintre romani și huni, Regatul Burgund a ajuns să ocupe teritoriile care astăzi
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
Sfântului Imperiu Roman. Statutul de "comitat liber"() a dat numele regiunii Franche-Comté, pentru a-l diferenția de regiunea învecinată, Burgundia. Actualmente teritoriul comitatului crespunde în mare parte cu acela al regiunii administrative franceze actuale Franche-Comté. Burgunzii erau unul dintre popoarele germanice care au umplut vidul de putere lăsat de prăbușirea Imperiului Roman de Apus. În 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. în mijlocul luptelor dintre romani și huni, Regatul Burgund a ajuns să ocupe teritoriile care astăzi
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
înflorească în perioada cuprinsă între secolele al VII-lea și al IX-lea în mănăstirile Insulelor Britanice, este caracterizată prin decorații de tip caligrafic. Celebrul manuscris "Evanghelia Lindisfarne" (698? - 721, British Library, Londra) conține decorații liniare, combinând elemente celtice și germanice. Încă din perioda goticului timpuriu, se dezvoltă pictura pe vitraliile catedralelor. Printre artiștii acestei perioade pot fi amintiți: În secolul al XV-lea, goticul se extinde și în nordul Europei. Detaliilor realiste li se acordă o deosebită atenție, ceea ce denotă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și Cambrai. Teritoriul era bogat, era traversat de o importantă axă comercială medievală, valea Meusei, iar cultura era îfloritoare, mai ales datorită școlilor din Liege și a artei locului. De asemenea ducatul se afla pe frontiera dintre limbile romanice și germanice, pe de o parte se vorbea limba valonă iar pe de alta limba flamandă. În afară de stăpânirea ducală din Lotharingia Inferioară, Godefroy mai moștenise de la unchiul său și titlul de conte de Verdun, care făcea din el, mare protector al episcopatului
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
pentru care Dumnezeu a ales să o creeze pe Eva din coasta lui Adam a fost acela că femeia nu trebuia nici să domine, nici să fie dominată ci să fie un partener egal al bărbatului într-o relație. Legile germanice erau mult mai favorabile femeilor decât legile din Imperiul Roman. Femeile germanice se puteau căsători cu bărbați de vârsta lor iar la nuntă, aceasta primea în dar o proprietate de la soțul ei pe care o putea păstra indiferent de circumstanțe
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
lui Adam a fost acela că femeia nu trebuia nici să domine, nici să fie dominată ci să fie un partener egal al bărbatului într-o relație. Legile germanice erau mult mai favorabile femeilor decât legile din Imperiul Roman. Femeile germanice se puteau căsători cu bărbați de vârsta lor iar la nuntă, aceasta primea în dar o proprietate de la soțul ei pe care o putea păstra indiferent de circumstanțe, de exemplu dacă el murea. Legea le permitea femeilor să aibă dreptul
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
pe care o putea păstra indiferent de circumstanțe, de exemplu dacă el murea. Legea le permitea femeilor să aibă dreptul la proprietate, să administreze această proprietate și să ia hotărâri legate de aceasta și să o dea mai departe. Femeile germanice aveau dreptul de asemenea să invoce bărbați la judecată în cazul în care aceștia le cauzau răni corporale sau în cazul unui viol. Călugăria nu era o opțiune pentru femeile din clasa de jos pentru că admiterea în Biserică era permisă
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
de Littérature Comparée" (Paris), "Dix-Huitième Siècle" (Paris); al revistelor "Synthésis" (redactor-șef adjunct 1972-1989), "Studii și Cercetări de Istoria Artei", "Viața Românească". Colaborator important al revistelor românești "Cahiers Roumains d'Études Littéraires", "Luceafărul", "Mitropolia Olteniei", "Revista de Filologie Romanică și Germanică", "Revista de Istorie", "Revista de Istorie și Teorie Literară", "Revue Roumaine", "Revue Roumaine d'Histoire", "România literară", "Secolul XX", "Transilvania", "Viața Românească" etc., precum și al unor periodice și cotidiene precum "Dilema", "22", "România liberă" etc. Scrie studii și articole și
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
dar a început să își piardă din importanță după secolul al XIV-lea, când a avut loc colmatarea portului. Când Imperiul Roman a intrat în declin, coloniile din golful Lion au început să fie tot mai des atacate de triburile germanice. În anul 412, romanii au fost învinși de vizigoți la Narbonne. Cuceritorii au fondat un stat care cuprindea sudul Galiei, Spania și nordul Africii (de unde au fost alungați de arabi, la începutul secolului al VII-lea). Victoria lui Carol Martel
Golful Lion () [Corola-website/Science/316322_a_317651]