5,266 matches
-
ferm de umeri, așezîndu-mă pe o laviță pe care am crezut-o Înconjurată de lumînări, ca Într-o cameră de veghe. Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise don Federico. Ce-ar fi să-i pregătesc o supiță ca să-și vină În simțiri? — Nu i-o prinde prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un chicotit sec, urmat de o tuse convulsivă, și imediat Noimann Își dădu seama că intră Într-un joc alunecos, din care nu va ieși cu bine. Anumite intimități din alcov nu trebuiau să răzbată În afară. Ca și cum ar fi ghicit că bărbatul aflat În pat avea mustrări de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de dinți. „Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la o strategie, și anume: să atragă cămașa cât mai aproape de pieptul lui, după care, cu o mișcare bruscă, s-o apuce cu ambele mâini de talie, astfel Încât aceasta să nu aibă nici o posibilitate de scăpare din strânsoarea sa. Parcă ghicindu-i gândurile, pânza unduitoare de deasupra lui Îl mustră, făcându-i semn dojenitor cu mâneca... Noimann râse. Jocul Începea să aibă haz... Stomatologul Paul Își țuguie buzele, articulând forma unui sărut În Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și am să-l numesc și eu...” „Vorbiți de Satanovski?” „Exact”, răspundea fața. „De Satanovski, de cine altcineva?!” „Oare el ce vârstă mi-ar da?” „Treizeci și doi”, Îi răspundea, luându-l peste picior, pictorul Bikinski, care părea să-i ghicească frământările... „Eu am treizeci și trei, dar par, desigur, mult mai În vârstă decât dumneavoastră”, adăuga el... „Probabil din cauza alcoolului... Dumneavoastră Însă vă apropiați de vârsta lui Iisus...” „Mai adineauri ajunseserăm la profet...” „Asta a fost acasă. La Corso, vârsta dumneavoastră, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca-n transă Noimann. „Nu mi-aș permite luxul ăsta. Suntem, În fond colegi, chiar dacă facem parte din branșe diferite.” „După cum observați, eu nu sunt ciung”, se gândi să spună Noimann, dar se răzgândi. Celălalt Însă păru să-i fi ghicit gândurile, căci spuse: „Desigur că nu sunteți infirm ca mine. Dar sunteți Într-o situație nu tocmai fericită. Ați putea să vă pierdeți piciorul...” „Lăsați piciorul la locul lui. Mai bine lămuriți-mă mai Întâi cum stă chestiunea cu sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o anumită casă, situată undeva pe Bașotă, ca să solicite serviciile unei anumite persoane de sex opus, trecută de mult de prima tinerețe, dar, fiindcă nu avea chef de discuții de prisos, Își păstră replica aceasta pentru o altă ocazie. Parcă ghicindu-i gândurile, Satanovski Îi făcu cu ochiul, apoi, rotindu-și bărbia Înainte și Înapoi și strângând-o pe domnișoara Lily Fundyfer, aflată undeva În dreapta sa, cu un gest aproape obscen la piept, le propuse să le prezinte un număr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Satanovski la enigmatica doamnă de pe strada Bașotă nr. 9. Unii presupuneau că inginerul se ducea acolo pentru a afla câte ceva despre numerele câștigătoare de la Loto-Prono. După opinia lor, doamna de pe strada Bașotă poseda harul de a prezice viitorul. Probabil Îi ghicea În cafea și cărți. Cineva Însă avansase o altă ipoteză. Și anume că Satanovski ar practica acolo, cu distinsa doamnă, trecută de mult de a doua tinerețe, un anumit joc erotic care s-ar reduce, În esență, la următorul fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o persoană mai atrăgătoare, o femeie tânără, cu sex appeal? „Tot din pricina superstițiilor”, răspunsese Satanovski. „S-a Înrădăcinat În mine ideea că văduvele, după o anumită vârstă, poartă noroc...” „Da, fiecare om cu ciudățeniile sale”, murmură Noimann. Încercând să-i ghicească gândurile, inginerul repetă: „Da, hotărât lucru, nu poți face În doi ce poți face În trei...”. Noimann tăcea, gândindu-se la toată povestea asta absurdă. Mângâindu-și cu satisfacție bărbia, Satanovski continuă: „Dacă scena ispitirii ar fi fost jucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și de halat... „Apă de toaletă Pur Blanca - o aromă ce Îți subliniază discret feminitatea... Acum Încearcă-mă cu doar 22,99 Ron.” Noimann Își scutură capul. Despre ce fel de feminitate era vorba? Una masculină sau una feminină... Parcă ghicindu-i frământarea, pe ecranul fosforescent din fața lui se scurse acum o altă reclamă: „Nu se știe cine iubește mai mult acest parfum - bărbații sau femeile. Însă cu siguranță Black Swede Truch te va face irezistibil...”. Deși având un ton ambiguu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă luăm! -Agarlița Georgeta! Toți Clasa a-IV-a Elevul I Nistor Dorina Toți Clasa a-IV-a Elev I Știți ca pe la șezători Se mai spun și ghicitori? Hai să încercăm și noi, Să-i prezentăm pe eroi Nu e greu ca să-i ghiciți Pe șosea dacă priviți. Doi cic1iști la deal, la vale Cum se-ntrec în goana mare Circulând pe partea stânga Circulația o-ncurcă. Toți I-am ghicit, îi știm precis Corbea Ghe. și Mateică Nicolae Amândoi în clasa a-IV-a Elev
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
încercăm și noi, Să-i prezentăm pe eroi Nu e greu ca să-i ghiciți Pe șosea dacă priviți. Doi cic1iști la deal, la vale Cum se-ntrec în goana mare Circulând pe partea stânga Circulația o-ncurcă. Toți I-am ghicit, îi știm precis Corbea Ghe. și Mateică Nicolae Amândoi în clasa a-IV-a Elev II Știu și eu o ghicitoare Puțin cam usturătoare Îl cunoaște fiecare Nu după mândra-nfățișare, Ci după felul său în care Nu e atent la traversare
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
așa cum face același spalier amintit mai sus; - deși poziția lui este Întotdeauna apropiată de verticală, el nu se crede niciodată mai semeț decât linia curbă pe care a fost plantat, pentru că aceasta este, totuși, o parte din suprafața Pământului. Ați ghicit, cred, că locul din care vă scriu este o zonă de munte, dar probabil că nu vă așteptați să aleg tocmai acest obiect pentru a vă vorbi despre frumusețea lui modestă de aici unde aproape totul este măreție și fală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sentiment profesional, Valedulcean se apropia În acest timp de tablă și schița cu creta un con și o piramidă. În acest timp, Zare - Încă nu Împlinise 12 ani atunci - juca „pâinile“ cu colegul său de bancă și chicotea că tocmai ghicise un număr, era În avans.) Așadar, tumulul este o movilă ar-ti-fi-cială, adică făcută de mâna omului. (Din nou profesorul se apropia de tablă și scria cu creta: TUMUL.) Popoarele din antichitate aveau obiceiul să Înalțe astfel de movile, de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei firma cândva luminoasă a hotelului Pescăruș care are 11 etaje. Aparatul rămâne multă vreme neclintit pe acestă imagine ștearsă. Se aude un șuierat subțire de vânt și din când În când zgomotul făcut de autobuzele liniei 4312. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a stat și, fără să se apuce imediat să-i Întoarcă remontorul, se Îndreaptă spre ușă și iese pe culoar. Lumina de pe palierului etajului Întâi e mult mai scăzută decât cea din camera pedagogului. În capătul Îndepărtat al culoarului se ghicește În semiântuneric un scaun gol. Grințu strigă: — Planton! Planton! În același scenariu pe care Își Închipuie că-l scrie ar mai fi nevoie și de o imagine pe care să se odihnească privirea spectatorului În timp ce el așteaptă să răspundă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
penultima pe dreapta, cea În care nu intrase până atunci, cea În care dorm (Încă dorm) băieții buni, protejații echipei de pedagogi. Aici sunt numai trei paturi, fereastra e astupată cu hârtie albastră, e aproape Întuneric, dar e ușor de ghicit că În cameră nu doarme decât un singur elev. Grințu se apropie tiptil de capul acestuia și-i toarnă dintr-o dată toată apa din cană pe față. Saltul plin de furie și oprirea la jumătate a Înjurăturii elevului, zâmbetul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că traseul cursei rapide trece printr-o regiune forestieră?) „Și el n-ar fi băiat rău, dar muieră-sa...“ „De ce?“ „Se bagă În toate cele!“ Brusc, șoferul Își aruncă privirea peste grupul compact de cetățeni care așteaptă să se urce (ați ghicit, autobuzul e Încă gol!) și descoperă pe cineva, un cunoscut, căruia Îi strigă spre luare aminte: „Asta-i cursă rapidă!“ Omul se desprinde cu necaz din grupul celor care speră să se urce și se Îndreaptă spre autogară. Strigă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ușile, aspectul lor este cel sobru al unor prăvălii din respectabile orașe de provincie din regatul român dintre cele două războaie. Poate că la asta și aspirau când au fost construite, rostul lor de acum fiind mai greu de ghicit Întrucât obloanele sunt trase peste uși și ferestre, pereții sunt decolorați și coșcoviți, nici un fel de panou nu se află deasupra ușilor (nici cu C.E.C., nici cu ADAS, nici cu Telefoane, nici cu Farmacia nr.), scările sunt aproape În Întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gospodine.“ Îl surprinzi cu câtă plăcere rostește neologismul care-l ajută să se desprindă de nuanța de vulgaritate În care era amenințată să alunece povestirea lui. E plăcerea de a salva memoria unei iubite din tinerețe de inutile profanări ulterioare, ghicești că plăcerea rostirii acestui cuvânt descoperit, desigur, mai târziu, ascunde amintirea unei alte plăceri. Ceva Îl oprește să-și exhibe acea amintire, dar nici s-o treacă În Întregime sub tăcere nu poate. „De fapt, să știi, rușii erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Și așa am primit un opt. După părerea lui pot să fiu mulțumită că nu mi-a respins lucrarea (convorbire Între 4 ochi: - Orgoliu? Răzbunare, hm? - zic eu. Zice el, pe un ton cel puțin În si bemol: Da, ai ghicit!) Și așa trecuse și asta. A treia. Repartiția. A, am uitat să-ți mai spun că lucrarea mea căpătase o formă frumoasă, bătută la mașină, legată În copertă bleu Închis cu litere de aur greșit: Ana Sas (nu SzAsZ). La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
maron sau roșu cu formă de notes și cu litere aurii ar fi În stare să mă despartă definitiv de Burlești și de tine. Îți dai seama? Și noi Încă n-am apucat să facem dragoste! Mi-e rușine dacă ghicești ce facem acum, aici, noi, „my family“ și alți „prieteni“. Ne certăm pe chestia asta Înainte de masă, iar după - ștrand, muzică, chefuri - bune și nereușite - bancuri, excursii, pozări În parc cu fețele blazate, nebunii, cunoști placa. Cei care-și zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o Înjurătură scurtă și de lumină. Cel dinăuntru găsise În sfârșit ce se dusese să caute, comutatorul. Deci aveau posibilitatea să aprindă lumina și preferau să stea pe Întuneric. Era Încă aprilie și deci nu se temeau de țânțari; Popescu ghici ă cei doi stăteau acolo și fumau pe Întuneric pentru că asta le făcea plăcere și atunci, pe loc, ei Îi deveniră simpatici. Datorită luminii becului de 150 de Wați putea fi văzut dincolo de gheretă un zid masiv, probabil spatele fostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pereților groși, Înalți ai fostei mori. Aceasta e industria locală. Două camioane sunt parcate Într-o latură a curții, urmele lor În noroi pot servi de potecă. În ateliere se lucrează, e vorba de schimbul de noapte și Încerci să ghicești, după zgomotele care se aud, ce anume fac acolo Înăuntru acei oameni. Se aud plesnituri mici și dese ale unui aparat electric de sudură și ghicești ușor, după fereastra care se luminează alb, În care dintre barăci se Întâmplă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
potecă. În ateliere se lucrează, e vorba de schimbul de noapte și Încerci să ghicești, după zgomotele care se aud, ce anume fac acolo Înăuntru acei oameni. Se aud plesnituri mici și dese ale unui aparat electric de sudură și ghicești ușor, după fereastra care se luminează alb, În care dintre barăci se Întâmplă asta. Câteva fetișcane durdulii ies să-și facă nevoile Într-un colț Întunecos al curții. Se păzesc una pe alta, astfel că Popescu se duce decis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu spatele la copacul al cărui trunchi se vede În dreapta, are capul plecat și pare să-l privească atent pe rănit. Cel care-l susține de picioare privește undeva Înainte, peste capul plecat al tovarășului său, fără a ne da posibilitatea să ghicim ce anume privește. Este evident că celor doi le lipsește o targă ce le-ar ușura foarte mult munca. Să-i numim totuși brancardieri. Ei poartă haine subțiri de culoare ceva mai deschisă, haine militare, desigur, haine de simpli soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]