4,147 matches
-
ochii ăia ai lui de căpcăun și râde cu poftă. — Mă, să știi că dacă mai râzi de mama ta, te mănânc ! Mă aplec așa peste căruț și-l gâdil pe burtică. Expresia feței i se schimbă instantaneu. Se încruntă. — Glumeam. N-o să te mănânc. Începe să zgârie lumina de neon cu gheruțele. — O să te dau la zmei să te mănânce ei. E un băiețel deosebit de frumos. Seamănă cu mine, evident. Toma și-a lipit palma de fundul meu. — Ce te-
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
și poziției - așa cum sînt studenții, tinerii de la oraș, cei care se ocupă cu pictura, literatura, teatrul, tinerii moderni din generația de după război - Îl priveau cu curiozitatea, dar nu cu aceeași milă, cu care privești un animal muribund și rîdeau, vorbeau, glumeau Între ei cu o duritate Îngrozitoare, nesuferită și vrednică de dispreț, care-mi trezea dorința să-i pălmuiesc. Băuseră, dar nu erau beți: ardea În ei În chip fățiș ceva aspru și urît - și totuși nu era ceva forțat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
miroasă ca o floare exotică și să strălucească ca o bijuterie rară și scumpă - este pentru ea o afacere la fel de serioasă ca și cea a soțului ei de a face bani, o preocupare cu care nu te joci și nu glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
categoric și batjocoritor cu mîna, și totuși cu o nuanță de neliniște și nesiguranță În glas: — Nu! Nu-i e rău! Tipul e beat! Asta-i tot! Ce mai! A leșinat... Ia te uită cum stau toți și-l privesc! glumește el. Parcă n-au mai văzut În viața lor un bețiv! Haide! Să mergem! strigă el. Și pleacă grăbiți, În timp ce primul face haz de ceilalți cu un glas batjocoritor. Și, Într-adevăr, așa cum ședea pe bancă, cu pălăria căzută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dus la bun sfîrșit o treabă și rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis? gesticulînd totodată către un alt șofer cu mîinile desfăcute. Apoi taximetriștii porniră toți spre șirul de mașini tăcute și strălucitoare, glumind, discutînd, dezaprobînd și rîzÎnd cu glasuri stridente și batjocoritoare. Și am privit din nou și am văzut cerul cel veșnic, chipul uriaș al nopții presărat de stele, și am auzit vapoarele ce pluteau atunci pe rîu. Și dintr-odată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În rîs amintindu-și cele Întîmplate, gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu m-am putut abține cînd a trîntit-o pe-aia, că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am să mă pot folosi de acest material În orele de desen, cînd Începe școala. În Olanda am avut cel mai nostim ghid din toată excursia. Eram toate Înnebunite după el, iar de atunci ne amintim mereu de el și glumim. Era un bătrîn pe nume Singvogel, iar cînd domnișoara Watson, o fată din grupul nostru, l-a Întrebat ce Înseamnă numele lui, ne-a răspuns că Înseamnă „ciripit de păsărele“, și după aceea i-am spus Ciripel. La tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din an, cu numele de la fiecare cetațean care dat banii sapat În el. Daca doriți să număraț acum, puteț se urcaț, dar eu aici remîn. Deși numele meu Ciripit de peserel este, prea batrin zint ca se zbor. Domnul Singvogel glumește tot timpul. Ei, și-am urcat pînă-n vîrful turnului, iar cînd ne-am Întors domnișoara Powers a spus că domnul Singvogel n-are dreptate, pentru că ea a numărat trei sute șaizeci și șapte de trepte și la dus și la Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar atunci tata s-a dat jos de pe genunchii părintelui Dolan și, cînd polițistul l-a văzut pe părintele Dolan, a devenit foarte amabil: iar domnul Gates a discutat cu el și i-a dat niște bani, iar tata a glumit cu el și l-a făcut să rîdă, și pe urmă tata i-a arătat insigna lui mare de polițist și l-a Întrebat dacă-l cunoaște pe Jake Dietz cel Mare de la poliția capitalei, și i-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fals, dacă nu e Prințul nostru? Pentru că zmeii sunt în stare de orice și pot să se prefacă ei înșiși în curcubee, în castele și chiar în prinți, numai și numai ca s-o păcălească pe Ana. Nu, copii, am glumit. Ana nu poate fi păcălită. Pe lângă faptul că e foarte deșteaptă, o feresc de păcăleli și pantofii ei albaștri. Știți ce fac pantofii ăștia? În primul rând: îi pot transforma pe cei răi în stane de piatră - ați văzut
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
uimire și, de asemenea, cu respect. Nu era un sentiment plăcut pe de-a întregul. Victoria nu însemna că fuseserăm acceptați în grupul vîslașilor, ci, mai degrabă, confirma statutul nostru de excepții. Lucrul acesta nu-l deranja pe David, a glumit cu acei membri ai clubului pe care îi cunoștea, și dacă a fost cazul, cu străinii, așa cum făcuse mai devreme în după-amiaza aceea. Dacă am fi pierdut mizerabil, s-ar fi purtat exact în același fel. L-am căutat cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și o înghiți.) Fac din oameni niște sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Am un motiv foarte special pentru a cere crearea unui stat universal. Gosseyn își aminti cu neplăcere că mai auzise asta. Încremeni. - Cu prețul a o sută de miliarde de morți. zise. Nu, mulțumesc. - Presupun că ești un non-A, glumi celălalt. Nu avea rost să nege. Discipolul avea cunoștință de existența lui Venus, de amplasarea ei și putea foarte ușor să ordone distrugerea ei oricând. - Sunt non-A, recunoscu Gosseyn. Discipolul spuse: - Și dacă ți-aș spune că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și l-au întrebat dacă pot veni și ei. în seara aceea, în loc să meargă în mașină împreună cu Ruth, Thaw și-a tîrît picioarele pe drumul de coastă, în fruntea unei mulțimi de treizeci sau patruzeci de copii care discutau și glumeau între ei și, în afară de niște întrebări de circumstanță, l-au ignorat total. Nu i-a părut rău. Dorea să pară un personaj misterios în fața acestor băieți, unii fără vîrstă și cu puteri ciudate, dar îl dureau picioarele, întîrziase la ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
timp înainte. Doamna Coulter își scosese bărbatul la plimbare, iar Thaw s-a așezat lîngă foc, în timp ce Coulter, în vestă și pantaloni, se spăla la chiuvetă. — Apropo, Bob, zise el stîngaci, mama a murit azi-noapte. Coulter s-a întors încet. — Glumești, Duncan, a zis el. — Nu. — Dar am văzut-o acum două săptămîni. A vorbit cu mine. Părea că se simte bine. — Mda. Coulter și-a șters mîinile cu prosopul, privindu-l pe Thaw cu atenție. — N-ar trebui să ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luă comanda. — Și cînd s-a întîmplat asta, Duncan? îl întrebă Marjory părînd interesată. — O să-ți spun eu odată. E o poveste sordidă, adăugă Thaw cu jovialitate. îi plăcea să se vadă în postura de om de lume care putea glumi pe seama faptului că fusese lăsat cu buza umflată de o chelneriță. în vreme ce mîncau, Marjory își ridică privirea îl văzu cum se uită la ea concentrat, și schiță un zîmbet forțat. El își aminti cînd zîmbetul acela i se păruse hidos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-și trase sufletul. — Cum... cum de poți merge... atît... de repede? Ea se opri și-l privi fix. — E ușor la vale. — Dar mergem la deal. — Ești nebun. Fiecare dintre ei se uită să vadă un semn că celălalt glumește, pînă cînd Rima se dădu în spate spunînd înfricoșată: — Du-te de-aici! Ești nebun. O luă în urma pașilor ei și se simți o amețeală totală. în același timp, ceva îl îmbrîncea într-o parte. Se clătină, dar stătu legînîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-ți mai plîngi de milă și să te dai jos din pat. Vreau să faci o treabă dificilă, una importantă. Lumea te roagă să te duci la Provan și să vorbești în numele Unthankului la marea adunare a statelor consiliului. — Glumești! zise Lanark, ridicîndu-se în capul oaselor. Sludden nu zise nimic. — De ce m-ar ruga tocmai pe mine? — Avem nevoie de cineva care-a trecut prin institut și cunoaște coridoarele consiliului. Ai lucrat cu Ozenfant. Ai vorbit cu Monboddo. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pantofii de lac fiindcă îi ardeau picioarele. Mergea pe jos, desculț, lângă căruță. Mireasa susținea că acum, dacă e nevasta Lui, trebuie neapărat să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a repezit din nou la undiță, a scos un peștișor și l-a vârât în buzunarul fără fund al redingotei. După aceea nu s-a mai așezat. Se întristase, brusc. „S-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și foșnetul. Am închis ochii... Când i-am deschis, era întuneric. În beznă deslușeam ceva nedefinit și negru. O voce de femeie a șoptit : „Maestre, ai un foc ?...“. Apelativul m-a surprins neplăcut. Mi se părea că cineva vrea să glumească pe socoteala mea. Apoi mi-am spus că poate nu e folosit cu ironie. și alții, care n-au nimic comun cu pohezia, se strigă între ei : „Maestre“... Începusem să văd, lângă mine se afla căruciorul rulant al unei infirme
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și o înghiți.) Fac din oameni niște sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Am un motiv foarte special pentru a cere crearea unui stat universal. Gosseyn își aminti cu neplăcere că mai auzise asta. Încremeni. - Cu prețul a o sută de miliarde de morți. zise. Nu, mulțumesc. - Presupun că ești un non-A, glumi celălalt. Nu avea rost să nege. Discipolul avea cunoștință de existența lui Venus, de amplasarea ei și putea foarte ușor să ordone distrugerea ei oricând. - Sunt non-A, recunoscu Gosseyn. Discipolul spuse: - Și dacă ți-aș spune că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de comandă. Morton se întoarse peste câteva minute. - Pennons, spuse el, căpitanul Leeth îți ordonă să conduci experiență, în calitate de ofițer și de șef al sălii motoarelor. Grosvenor avu impresia că deslușește o undă de enervare în glasul directorului. Căpitanul nu glumise desigur când spusese că preia conducerea navei. La bordul acesteia se repeta vechea poveste. Deși forurile de conducere avuseseră grijă să delimiteze cât mai precis sferele de influență ale autorităților civile și militare, ele nu putuseră, firește, să prevadă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
meu de educare a personalului vostru. - Cine te-a rugat să ne educi? - Păi, domnule Maiden, îi răspunse Grosvenor, cu prefăcută mirare, altfel nici nu mi-aș putea explica prezența voastră în secția mea! Și izbucni în râs, apoi adăugă: - Glumeam. E vorba doar de un dezodorizant. Nu vreau ca aerul de-aici să miroasă urât. Grosvenor se depărtă și se așeză într-un colț, pentru a observa reacția oamenilor. Se aștepta ca, din cei cincisprezece tehnicieni, cel puțin cinci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
orașul și toată lumea, când o scotea la plimbare. Se sculă și văzu pe noptieră Planeta de damă pe care, la Giurgiu, papagalul unui flașnetar sașiu i-o trăsese din coș. Abia acum o citi, punându-și ochelarii: „Îți place a glumi, a petrece cu prietenii, din care cauză multe dame te invidiază, dar inima ta este numai a aceluia cu care ești căsătorită. Vei trăi 80 de ani. În bună căsnicie vei trăi. Și de bărbatu-ți n-ai a te
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]