4,781 matches
-
prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele, 4. ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai. 5. În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisaveta. 6. Amîndoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, și păzeau fără pată toate poruncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
puse sub semnul întrebării. Desprins de tot ce-i viu, poetul rămâne singur în contemplarea metafizică a stelelor ce se reflectă în apă. De veghe mai rămâne doar singurătatea mută, personificată tot atât de real, cât licărirea unei stele sub ape. Nici graiul nu mai răsună pe acest misterios ostrov. Pustiul sufletesc este redat în acest decor amorf doar printr-o clipire tristă de pleoapă. Poetul își ia adio de la Timp pentru a dispare sub frunzele moarte în locuința lui viitoare. Timpul și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
o noapte fără lună. Noi? Componenții vii ai clisei pe care o frământăm în picioare. * Moartea este o dovadă certă că omul este produsul naturii, din moment ce împărtășește soarta tuturor vietăților. * Vorbele nu se încopciază la dosar. * Dumnezeu a dat omului graiul pentru a-și putea ascunde gândurile. * Ia-mi, doamne imaginația și dă-mi mirosul câinelui! M-ar feri de multe ispite. Când poezia cărnii se transformă în maț, omul este deja decedat. * Istoria a fost făcută de stomac. Azi se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
și ascultă cu ochii larg întredeschiși opiniile, gândurile și ideile celora cu mult har în vorbire sau cu mult „stuchit la furcă”. Ce crede el despre lumea de azi și de mâine nu are răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste, trăind în el însuși fără tăgadă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
slujitorii lui. Dar nu mai era nimeni. Apoi am vrut să spun ceva și mi-am dat seama că n-aveam glas. Buzele se mișcau fără să pot articula nici un cuvânt. Abia într-un târziu am izbutit să-mi recapăt graiul. Știi ce i-am zis? Ceva foarte stupid: "Bună seara". Ca și cum eram cunoștințe vechi, ne regăsisem acolo între bălării din întîmplare și mă bucuram pentru asta. El n-a răspuns. Rânjea mai departe, având același rictus batjocoritor. Pe urmă a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
7 e la al doilea, pe coridor la dreapta... În timp ce urcam la etaj, o femeie cobora scara. Când ajunse în dreptul meu, am recunoscut-o: era sora Mihaelei. Uluitoarea surpriză a fost de ambele părți. ― Alexa, dumneata? Ea încremeni locului fără grai. Nu se aștepta să mă întîlnească. ― Nu te supăra, eu sînt! ― De unde ai aflat? făcu ea încă nedezmeticită. Ce puteam să-i răspund? Părea atât de complicată povestea bănuielilor mele cu tânărul din holul hotelului și cu cartea de vizită
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
om, să știi... ― Da' ce am înnebunit, Doamne ferește, se burzului ea și-mi ceru și de pantofi. Cecilia, la care mă duceam în fiecare seară, înflorise ca o floare de seră. Zilnic își schimba rochiile, dar rămânea aceeași statuie cu grai și mișcare. Odată s-a întîmplat să lipsesc câteva zile. Nici gând să mă întrebe unde am fost sau ce am făcut. O preocupa numai clipa actuală, pentru rest era total absentă. Părinții ei priveau cu simpatie apropierea noastră de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Peste două zile sosiră tăietorii de lemne, care începură să taie brazii cei mai frumoși. Micuțul se ruga de ei: „Luați-mă și pe mine, vă rog! Vreau și eu să fiu „pom de Crăciun”!” dar ei nu-i înțelegeau graiul și încărcând brazii într-o sanie la care erau înhămați doi cai albi, plecară la târg. În jurul brăduțului se făcuse un gol mare și deodată simți că i se făcu frig. A rămas aproape singur, căci pe coasta muntelui, deși
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
a Nașterii Domului și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, animalele vorbesc. Da! Da! Nu este o glumă. Vorbesc cu glas omenesc, așa încât oameniile le pot înțelege. Dar nu numai animalele, ci și păsările, atât cele domestice, cât și cele sălbatice, capătă grai omenesc în Sfânta Noapte. S-a întâmplat odată, ca în Noaptea de Crăciun, stăpânul unei gospodării țărănești, mergând la grajd să vadă dacă vitele sunt asigurate, a auzit o conversație, care mai întâi l-a înspăimântat, căci nu vedea personajele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
să vadă dacă vitele sunt asigurate, a auzit o conversație, care mai întâi l-a înspăimântat, căci nu vedea personajele umane care vorbeau, iar apoi, când și-a dat seama că animalele lui: caii, boii, oile și asinul discutau cu grai omenesc, a fost uimit peste măsură! A făcut mare fitilul felinarului pe care-l avea în mână, și a privit la fiecare dintre ele, pe măsură ce vorbeau. Primul, a fost Murgul, calul mult iubit al stăpânului, de care acesta era foarte
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
dorului tău plânset. Am sa port cu mine-n moarte, Ale tale blânde șoapte. Și de-ar fi mâine să plec, Și în moarte să mă înec, Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
dorului tău plânset. Am sa port cu mine-n moarte, Ale tale blânde șoapte. Și de-ar fi mâine să plec, Și în moarte să mă înec, Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
pe când te alintai la sânul maicii tale și de aceea să arzi cu înverșunare, să preschimbi ,,limba în altar al neamului.” Las la latitudinea fiecărui posibil cititor să descopere noi și noi perle ale gândirii unui scriitor care ,,Arde” pentru graiul românesc și pentru neamul din care face parte. Cu aceste ultime cuvinte extrase cred că am ajuns în miezul, în centrul crezului de o viață al unui adevărat scriitor și om al cetății și al neamului nostru ca ROMÂNI statornici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și a putea urmări emisiuni consacrate lui Eminescu. Vreme caldă - afară ninge cu fulgi mari care plutesc leneș spre pământ și se topesc imediat când ating solul. Despre o asemenea ninsoare, în copilărie, spuneam că „ninge cu obiele” (oghele, în graiul nostru de atunci). În casă e cald, comod, liniște, curățenie, confort ce include starea de bine, de optimism!... Deschid televizorul cu emisiuni selective și mă opresc pe programul I, având bucuria de a vedea și asculta pe marele actor Dorel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
arat - ară, nu să codește, dacă e dă cărat una, alta - nu zice nu și cară... ... Dintotdeauna, caii au fost și au rămas marea lui iubire. Ca niște copii cu patru picioare, ca niște oameni - harnici, supuși, blânzi - dar fără grai, ca niște prieteni - apropiați, sinceri, devotați... ... Când a fost de s-au unit ogoarele sătenilor și-au dispărut haturile, el s-a trecut cu pământul tot, care nu era cine știe ce, nici prea mult, dar nici prea puțin, atât cât să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
curs din ochii văduvei, nici în zilele și nopțile de priveghi, nici la înmormântare, ori după aceea. N-a scos, însă, o vorbă timp de patru zeci de zile. Sătenii credeau că, de durere, moașa lor și-o fi pierdut graiul și o compătimeau. La parastas au auzit-o zicând: "Fie primit!" și "Dumnezeu să-l odihnească!" și-au făcut cruce. Nu numai de sufletul răposatului ci, mai ales, de grozăvia ce le-a fost dat să vadă. N-a știut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ce ușor îmi este zborul prin atâtea nepătrunsuri! Lumea asta de răspunsuri e profundă ca și cerul. Minunat e-acest avânt și miracolul îmi pare luna - sân de fată mare - mă aduce pe pământ. Nu mai am nici gând, nici grai, trăiesc un adânc extaz, nu am somn și rămân treaz în acest mijloc de rai. 1983 La schit Stau pe prispa unui schit lângă al tăcerii lacăt și mă uit în infinit poate îi voi da de capăt. Ziua s-
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-n margine de-abis?!? 2013 Copii, nepoți... ce veșnicie!.. Mă-ncearcă o destăinuire din niște vremuri mai funebre și-n care sfânta mântuire a fost în lanțuri și în zebre. De unde-am revenit, anume cu un mai plin de viață grai, o armonie-n doi precum e o nuntă săvârșită-n Rai. Știam că nu vom mai fi singuri, și va roi stupul de albine, vom cumpăra din magazine mai multe farfurii și linguri. Când viața intră-n prelungire, deși descrești
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
primit. A ascultat nenumărate șoapte, a văzut credința arzătoare a închinătorilor și ar putea depăna întâmplări ce le știm, poate, doar din paginile istoriei sau din experiența vieții fiecăruia. E drept că ea vorbește, însă doar inimile smerite îi pricep graiul, restul doar se mulțumesc cu prezența ei ce aduce peste noi clipe de veșnicie. Icoana a fost și va rămâne mereu un îndemn la împăcarea cu Dumnezeu. Trebuie mereu s-o ascultăm, ca să citim în ea Cuvântul. Ea este după
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a avut un rol excepțional în formarea limbii române literare, cunoscând o largă 29 răspândire și o deosebită prețuire din partea cititorilor și credincioșilor români. Această carte a împânzit ca nici o altă tipăritură bisericile românești de pretutindeni, cu explicări evanghelizatoare în graiul țărănesc, contribuind la unificarea sufletească a credincioșilor despărțiți de voievodate și asupriri impuse peste hotare. Îndeosebi în Ardeal această lucrare a cunoscut o largă răspândire fiind citită în biserici în fiecare Duminică, contribuid la unirea românilor în cuget și simțire
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și moarte. Căci există viață pe tărîmul nopții. Un val Întunecat se unduiește În inimile oamenilor. Sălbatic, ciudat și triumfător, străbătînd pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a poposit, blînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și colțuroase ale vechilor case de piatră care fuseseră cîndva, desigur, locuințele celor bogați, dar care acum se Înnegriseră de praful și funinginea anilor. Pe străzile acestea clocotește viața violentă și dezordonată a oamenilor cu ochi negri, fețe negre și graiuri necunoscute, care aleargă Încolo și-ncoace fără număr, fără nume, cu suplețea lichidului, a valului, a gloatei, caracteristică celor cu sînge negru, de rasă neagră, astfel Încît precizia rece, izolarea și conduita severă ce definesc viața popoarelor nordice - ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cel pe care ți-l dă călătoria cu un tren american. În America, trenul Îți dă sentimentul bucuriei sălbatice și singuratice, sentimentul pustiului neîmblînzit, neîngrădit, nelimitat al țării, pe care trenul o străbate grăbit, sentimentul unei speranțe fără cuvinte, fără grai, pe măsură ce te gîndești la orașul fermecat de care te apropii În goană, promisiunea fabuloasă și necunoscută a vieții ce-o vei afla acolo. În Europa, sentimentul de bucurie și plăcere este mai concret, atotprezent. Trenurile luxoase, mobilierul bogat, nuanțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse, despre americani dispăruți - americanii de odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă, care, pentru mine, erau mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și pe care el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și pe care el Îi văzuse, Îi auzise, Îi Întîlnise, Îi cunoscuse În plenitudinea avîntului pasiunii și gloriei tinereții sale: chipurile dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine - chipurile Împodobite cu favoriți, estompate, mîndre, Înstrăinate de vreme ale lui Garfield, Arthur, Harrison și Hayes. — Ei, Doamne! spuse el - și glasul Îi răsuna În noapte ca un clopot. Ei, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]