2,871 matches
-
o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea să-i ostoiască durerile grozave, să nu mai răcnească la ei "că-i taie, că nu sunt buni de nimica"... Să i-o țină Dumnezău... adică Allah! îi urează Mihail. Podagra? îngână Ștefan, cu înțelegere. Mie-mi spui?... Suntem tovarăși de suferință. Câte nopți albe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Una de pomină, însângerată... Du-te naibii! Mi-ai stricat tot cheful! Prăpăditule! îl boscorodește Ștefan și-i întoarce spatele. Vorbeam de brașoveni... Trebuie să-i înțelegem și pe ei. Sunt speriați. Parcă noi suntem mai breji? Facem noi pe grozavii, dar inima-n noi... cât purecele. Noroc că nu suntem singuri... Scrie-le Ioane: "Fiți pe pace! Ne vom uni cu regele vostru Mathias și cu Cazimir al Poloniei. Așteptăm ajutoare și din Apus. Împreună, vom face mare război împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ajutor ca să-și recucerească domnia. Îi plătesc astfel o veche datorie, când m-a ajutat el pe mine. Noroc de Vlad! Cât despre Mateiaș, îi e a se război precum câinelui a linge sare; e taman în călduri din cele grozave... spune Duma și rânjește cu subînțeles. Adică? Adică, ia cuvântul Mihail, cu un zâmbet nu mai puțin rânjit, se gătește de nuntă mare și de soi cu prea frumoasa Beatrice de Aragonia, fiica regelui Neapolului. Buda e în dârdora pregătirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răzvrătească împotriva Aliotmanului, considerându-se "neatârnați"?! Moldova zdrobită trebuie să fie pildă tuturor celor ce-or cuteza să se mai ridice împotriva "Neînvinsului Aliotman și-al Fatihului său"!"... Putem să ne dăm și-n tur și-n cap, de mânia grozavă a lui Mahomed n-avem scăpare! Doamne Dumnezeule, apără și ferește! se crucește Juga. Nu numai noi suntem în primejdie. Tăvălugul turcesc, ciuma războaielor de jaf și cotropire, se întinde spre inima Europei. Visul lui Mahomed e triumful Islamului asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-l respecte! S-au legat prin jurăminte! Ștefan se dezlănțuie batjocoritor, încrâncenat, numai mânie: Tractate?! Avem! Câte n-avem! De toate avem! Pe piele de vițel! Cu chenare aurite și floricele pe margini! Și cu peceți cât roata carului! Grozave tractate! Despre jurămintele cu care-s întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri cu peceți, pe care le aruncă pe masă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
domnia ta nu mi-i rușine. Iaca-acu, nu știe omul, mă lauzi au mă batjocorești? Și te-asigur că nu-s stâncă. Taie-mă: va curge sânge. Sunt și eu un biet om cu păcate, ca toți oamenii. Și fac pe grozavul ca să-mi fac curaj. Numai eu știu ce-i în inima mea... Boierii, cu ochii plecați, cu mâinile împreunate, într-o tăcere religioasă; numai clopotele lipsesc... Ștefan îi privește, le zâmbește: Ce-mi stați așa ca mireasa în noaptea nunții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă-nțelegi? Eu, cum s-ar zice, am murit; acum nu mai are nici un rost; că e cu adevărat! Ce bine-i să stai așa întins... Eu, adică, mă-nțelegi, nu de asta îți vorbesc; tu ești o muiere strașnică, grozavă, mă-nțelegi; uite, eu am murit acum; dar te pomenești deodată - deși nu prea e cu putință așa ceva - că n-am murit, mă-nțelegi, o să mă scol și atunci ce-o fi să fie, hai? (s.n.)»”. Spuneam că nu întâmplător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pom, adică brad împodobit. Noi toti eram pomul bucuriei, ca deasupra noastră era Pruncul Iisus. Pe atunci, de cum se intră în postul Crăciunului, se colinda în familie, seara, când ne adunăm de la muncă. Acum a iesit împodobirea bradului cu pachete grozave și fel de fel de sclipiri în brad... și nu mai răsună la fel colindele în sat, sau oraș. A scăzut credință. Este tare trist și dureros. Noi acasă am fost zece copii dar niciodată n-am avut pom de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
capul Sfanțului Ioan Botezătorul. Din tot palatul lui Irod acum se mai vede ce-a mai rămas: doar niște pietroaie uriașe din coloanele fostului palat. Atât de mici ruinele și puțin a mai rămas din măreția lui. Dar a rămas grozavă și tristă faptă Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Palatul s-a făcut praf, s-a pierdut, dar faptă e groaznică, ea a rămas și va dăinui cât lumea și peste veacuri. Acolo este un acvariu unic în lume, e în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
aflat, le cânt tot timpul, ca se potrivesc cu viața mea. Cânt și plâng. N-am să pot uita, Iisuse,... N-am să pot uita, Iisuse, Cât m-ai mângâiat atunci Când erai Tu sus pe Cruce Pentru-al meu grozav păcat. Mângâierea Mâinii Tale Nicăieri n-o pot află, N-am văzut vreodată Milă Ce-am văzut-o-n ochii Tăi Când erai Tu sus pe Cruce Și-n dureri ce nu se spun. Chinuri groaznice aveai, Pentru mine le
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în serios a lucrurilor importante și niciodată a celor cu adevărat importante. Cu adevărat importantă e fericirea. Veți spune : ei bravo, mare descoperire ! Toată lumea e de acord cu asta ! (Aproape toată lumea ; sunt unii, feriți-vă de ei, care fac pe grozavii și disprețuiesc fericirea.) De fapt, sunt foarte puțini cei care dau importanță cu adevărat fericirii. Aleargă după niște surogate, unele plăcute, altele plicticoase, la care acced sau nu, dar care în cele din urmă se vădesc insipide. În cele din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
doar de o ținere de minte ieșită din comun, nu însă și de un intelect deosebit. Iorga bunăoară, în ochii multora, nu era decât un zmeu al memoriei, o bibliotecă și o arhivă ambulante, dar nu și o minte prea grozavă ; o butadă ardelenească zicea despre el că „avea minte multă dară nu tătă bună”. De aici reiese pentru nu puțină lume că între ascuțimea inteligenței și întinderea ținerii de minte ar fi un raport invers proporțional. Montaigne se vaită, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am avut prin Topîrceanu revelația lui Arghezi. Răsfoind Parodiile originale am dat de cea a Blestemelor argheziene. Firește, nu puteam la vârsta aceea, fiind și în totală necunoaștere a lui Arghezi, să gust parodia ca atare, dar m-a încântat grozava inventivitate în materie de ultragiu. Copiii, sau poate numai unii copii, printre care m am numărat și eu, sunt avizi de cruditate verbală, de limbaj agresiv, de cinism (cred că nu e negreșit un semn rău). Blestemele pseudo-argheziene m-au
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ei să meargă , nu merge deloc. Așa face și nevastă-mea mă, că e încăpățânată ca un catâr și-mi zice mie că-s deștept ca un măgar. și unde-o apucă pe fecioara Maria niște dureri dă facere dalea grozave, voi nu știți ce e alea că sunteți tineri încă da eu știu c-am trecut prin ele. - Dar când ați născut, domajur? Să nu-mi vorbiți mie ca niște boi d-ăia care i-a insuflat căldură mamei lui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că este apă. Nenea Turuianu a uitat sau nu a vrut să-l adape. Să nu mai plecați niciodată pe teren cu calul însetat. Cum omul cât trăiește, învață, am mai învățat ceva în acea zi, cu prețul unei spaime grozave. COMUNA PE CARE URMA SĂ O CONDUC Iată cum arăta comuna al cărei primar urma să fiu și care era situația ei economică, socială și culturală. Cele două sate mari ale comunei se aflau pe vale, dar satele mici erau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
instalări și verificări de "T.O.", "ICDF", "lucrări IDEB" etc. Și cum rămâne cu "inviolabilitatea domiciliului", cu drepturile omului menționate de CNSAS, cu... Hai c-am început să vorbesc prostii! Concluzia este că "specialiștii" cu ochi albaștri nu prea erau grozavi și că soția putea să le dea lecții de "lăcătușerie aplicată" (ar mai fi o concluzie, că nu poți ascunde un secret de urmașele Evei. Până la urmă, tot te dibuie!) Spre sfârșitul lui 1988 și începutul lui 1989, "Dosarul" se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Lui, deși, preoți, dascăli și țârcovnici și un cor de doamne grase, cu ochelari, îl implorau. Și acest Domn, uite-l, în vagonul Iași-Cetatea Albă-Bugaz. Nu cred că am dormit o clipă. Dimineața, chinuit de tainica întrebare, aveam o migrenă grozavă." Te doare capul din cauza fumului", a stabilit bunica mea, "am să-ți fac o salată de ceapă" (aceste salate, care în filozofia medicală a bunicăi aveau o arie terapeutică extrem de extinsă, mă îngrozeau). Ce puteam spune eu, care știam originea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adică de pe Zorelelor. Ne-am apucat de comentarii. Cunoștința mea mi-a arătat pe cineva, un bătrânel, aproape topit într-un costum care acum îi era peste măsură de larg. "Îl vezi... să-ți spun o poveste, e un tip grozav. Uită-te, este ăla care zace pe bancă." * Și mi-a spus o poveste: "Știi că la noi e un fel de obicei printre pensionari, dar un obicei care a devenit, ca să zic așa, tradițional. Le place boala. Cum le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de strașnic a samahoncă, ar fi crezut că a turbat. După ce le-a scuipat pe amândouă și le-a zgâriat până la sânge, s-a aruncat asupra eucaliptului din care, într-o clipă, n-a mai rămas nici o frunză, atât de grozavă a fost furia bețivului. Gelozie, nu a fost altceva... a fost o descărcare de gelozie cum au, adesea, alcoolicii. * Urlând amenințător, Ivan a dispărut și nu a mai fost văzut de nimeni. Unii spun că a plecat cu ostașii roșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adresat o scrisoare ambasadorului Elveției la București în legătură cu un coleg al dumneavoastră (Urs Meier, îl cunoașteți cu siguranță), permiteți-ne asumarea mimetismului prin abordarea aceluiași gen literar în ceea ce vă privește. Mărturisim că noi, românii, n-avem o impresie prea grozavă despre dumneavoastră. Nu neapărat după ce ne ați privat de două penalty-uri la Euro 2000 și la Ljubljana. Acest sentiment de dezamăgire în ceea ce vă privește ne-a încolțit pe vremuri la Kosice, cînd ați făcut tot posibilul ca noi să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Postelnicul Zimbolici e un Arnolphe și Agapița o Agnés. Puțini umoriști români au o mai cristalină "joyeuseté" decât Negruzzi, care în "fiziologiile" lui reia portretul labruyerian, caricîndu-l cu mari pete de coloare în maniera Hogarth: " Provincialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sunt cele trei neapărate elemente ale boierului ținutaș; fără ele nu se vede nicăiuri. Figura lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
solemne: Deșteaptă-te, romîne! din somnul cel de moarte, În care te-adînciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Și în alt Resunet, poetul își verificase printr-un grozav blestem vocația lui profetică, de izvor biblic: Întunecă-te, soare, ș-aurita ta lumină Păstreaz-o pentru fiii din timpii viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta rază senină, Să nu o vadă munții ș-a lor locuitori! Puțina moștenită rămîie-le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
monstruos și colosal. Eroicul acestor lungi narațiuni puternic oratorice, presărate cu liste lungi de nume proprii cărora le lipsește rezonanța orchestrală, este cam fanfaron și sadic. Dar se întîlnesc fragmente remarcabile. Iată o pădure crispată, dementă: În cea pădure veche, grozavă, infernală, Cărarea-i încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stânci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri, De toate-acele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]