2,626 matches
-
februarie 1879). 1834 - A încetat din viață Alois (Aloys) Senefelder, inventatorul procedeului numit litografiere (n. 6 noiembrie 1771). 1861 - Împăratul Austriei a promulgat o Constituție (“Patenta imperiala din februarie”), prin care Transilvaniei i se acordă o oarecare autonomie în cadrul Imperiului Habsburgic. 1866 - Au avut loc lucrările Conferinței de la Paris a celor șapte mari puteri europene. Conferință a fost convocată pentru a discuta problema principatelor Unite, a căror unire nu fusese recunoscută decât pe timpul domniei lui Cuza. 1879 - Agențiile diplomatice române din
26 februarie 1952 Winston Churchill anunță că Marea Britanie a dezvoltat bomba atomică () [Corola-website/Journalistic/102273_a_103565]
-
Române cunoșteau pe plan intern cea mai puternică creștere de până atunci a dependenței lor față de Poarta otomană, autonomia internă fiind grav știrbită, în timp ce pe plan extern se afirma politica expansionistă a celor trei mari puteri vecine — Imperiul Otoman, Imperiul habsburgic și Polonia. În plan intern, conștient de rolul important ce revenea puterii centrale în lupta pentru independență, Mihai Viteazul a acționat pentru întăririi autorității domnești. O cronică oficială a domniei acestuia a fost alcătuită de marele logofăt Teodosie Rudeanu. S-
Mihai Viteazul, ziua în care a fost asasinat de oamenii generalului Basta-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104868_a_106160]
-
Mihai Viteazul dăruiește cetatea Doamnei Stanca, soția sa. Ceva mai târziu, în secolul al XVII-lea, cetatea Făgărașului este reședință a principilor Transilvaniei și găzduiește de câteva ori chiar adunările Dietei principatului. După anul 1696, cetatea devine proprietate a Coroanei Habsburgice. În 2017, Cetatea Făgăraș a fost vizitată de 104.000 de turiști, în creștere cu 50.000 față de anul precedent. O altă cetate reabilitată cu fonduri europene în județul Brașov este cea de la Rupea, care a intrat în circuitul turistic
Investiție de aproape 10 milioane de euro în două cetăți de la munte by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/101393_a_102685]
-
(în , în ) este o regiune care, în timpul uniunii personale a Regatului Croației cu Regatul Ungariei, a fost constituită în 1583 ca parte a graniței militare, la inițiativa lui Ferdinand I, de-a lungul graniței Monarhiei Habsburgice cu Imperiul Otoman. A existat în diverse forme până în 1882, când teritoriul a fost încorporat în Regatul Croației și Slavoniei. Această parte a graniței militare cuprinde regiunile istorice Lika, Kordun și Banija (Banovina) și se învecina la nivelul Mării Adriatice
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
până în 1882, când teritoriul a fost încorporat în Regatul Croației și Slavoniei. Această parte a graniței militare cuprinde regiunile istorice Lika, Kordun și Banija (Banovina) și se învecina la nivelul Mării Adriatice cu Republica Venețiană în sud, cu restul Croației habsburgice în vest și cu Imperiul Otoman în est. Se învecina și cu Granița Militară Slavonă aproape de vărsarea râului Una în Sava. Precum restul graniței militare, granița militară croată a existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea ca entitate politică. era
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
1420 și apoi din nou în 1448 de către trupele regelui George de Poděbrady. Castelul a fost apoi abandonat și a devenit o ruină. El a trecut printr-o serie de lucrări de renovare în secolul al XVII-lea, atunci când Monarhia Habsburgică a preluat controlul asupra ținuturilor cehe după Războiul de Treizeci de Ani și l-a refăcut în 1654 ca fortăreață în stil baroc, transformându-l într-un centru de instruire pentru Armata Austriacă și încorporându-l mai târziu în zidurile
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
statului român, generalul francez De Tournadre l-a instalat ca prefect al județului nou constituit, unde a organizat administrația românească. Bustul său a fost realizat de Rudolf Kocsis (n. 1963) și dezvelit la 3 august 2009. A fost conducătorul armatei habsburgice care la 18 octombrie 1716 a eliberat Timișoara de sub turci. În urma eliberării începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Prin colonizarea Banatului, Timișoara cunoaște o evoluție rapidă și o dezvoltare modernă, de factură europeană. Bustul său a fost
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
atacurilor otomane. În timpul atacului din 1439, ea a devenit prima cetate din Șerbia împotriva căreia s-au folosit tunurile. Atunci când a căzut în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a Monarhiei Habsburgice și între 1805 și 1807 a fost din nou centrul statului sârb reînființat. Cetatea Semendria este un complex monumental construit în tradiția bizantina și modelat după cetatea Constantinopolului. Deși fundațiile sale nu erau destinate a fi scufundate, ea este clasificată
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Contele "Rudolf" Johann Franz von Meran () a fost un înalt funcționar habsburgic, consilier secret și jurist, precum și Landeschef al mai multor posesiuni habsburgice. Rudolf a fost un nepot al arhiducelui Ioan de Austria (1782-1859) și al Annei Plochl (n. 6 ianuarie 1804, Aussee - d. 4 august 1885, Aussee, baroneasă von Brandhofen 1834
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
Contele "Rudolf" Johann Franz von Meran () a fost un înalt funcționar habsburgic, consilier secret și jurist, precum și Landeschef al mai multor posesiuni habsburgice. Rudolf a fost un nepot al arhiducelui Ioan de Austria (1782-1859) și al Annei Plochl (n. 6 ianuarie 1804, Aussee - d. 4 august 1885, Aussee, baroneasă von Brandhofen 1834, contesă von Meran 1850) cu care acesta a avut numai un
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
nomade" (1999) este inspirată din tematica omului nomad ce străbate frontierele geoculturale, iar " În căutarea centrului pierdut" (2011) analizează relația dintre centrul geocultural și periferie. Eseurile din volumul " În căutarea centrului pierdut" (2011) abordează agonia Imperiului Austro-Ungar și a mitului habsburgic așa cum este ilustrată în câteva romane ale unor mari scriitori austrieci din prima jumătate a secolului al XX-lea (Joseph Roth, Robert Musil, Hermann Broch), precum și tema emigrației și a exilului ce apare în scrierile autobiografice ale autorilor (Stefan Zweig
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
Polonie”. Austro-Ungaria avea trei idei diferite în ceea ce privește Polonia. Una, „soluția austro-polonă”, implica crearea unui regat polonez sub împăratul Austriei, care, printre alte titluri, deja le deținea pe cele de rege al Galiției și Lodomeriei. Elementele germane și maghiare din monarhia habsburgică se opuneau unei astfel de manevre, din teama de a nu importa în granițele sale o putere predominant slavă. Spre deosebire de împăratul Franz Joseph, cu toate acestea, Carol I al Austriei, care a urcat pe tronul Habsburgilor în 1916, a promovat
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Ioan al XXIII-lea provoacă nemulțumiri și mișcări sociale. Doctrina sa a generat mișcarea husită, care nu a avut numai un caracter religios, ci și social și național. Aceasta a dat naștere războiului țărănesc ceh care avea să zguduie Imperiul Habsburgic. Doctrina lui Hus s-a răspândit și în afara Cehiei, ajungând chiar și în Ardeal și nordul Moldovei. Prin lupta sa, Martin Luther a obținut ruperea definitivă a de catolicism și a pus bazele lutheranismului, al treilea curent creștin (după catolicism
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
din punct de vedere politic și familiile Brandeis și Dembitz, desi cu vederi liberale și simpatizante ale revoluționarilor , au fost socate de violențele antisemite care au izbucnit la Praga în zilele când orașul a fost controlat de răsculați. Pe deasupra, Imperiul Habsburgic a impus taxe asupra negoțurilor evreiești. Părinții l-au trimis pe Adolph Brandeis în America pentru tatona terenul pentru o eventuală emigrație a întregii familii. El a petrecut câteva luni în Midwest și a fost impresionat de instituțiile națiunii și
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
cele din urmă Austriei. În 1614 Carol I de Liechtenstein a devenit duce de Opava. După ce majoritatea teritoriului Sileziei a fost anexată de Regatul Prusiei în Războiul de Succesiune Austriac, după 1740, restul teritoriului Sileziei aflat încă sub controlul Monarhiei Habsburgice a devenit cunoscut ca Silezia Austriacă, cu capitala la Troppau (1742-1918). Congresul de la Troppau a avut loc acolo în perioada 27 octombrie - 17 decembrie 1820. Potrivit recensământului austriac din 1910, orașul avea 30.762 de locuitori, din care 29.587
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
restaurarea Republicii. După ce Ragusa a suferit o disoluție politică, a fost adusă în pragul ruinei economice și a fost abandonată de comunitatea internațională. La Congresul de la Viena din 1815, Ragusa și teritoriile fostei Republici au fost anexate , teritoriu al Coroanei Habsburgice, devenit în 1867 Austro-Ungaria, din care a făcut parte până la 1918. După căderea Republicii, mare parte a familiilor aristocrate au dispărut sau au emigrat; doar circa o cincime din familiile nobiliare au fost recunoscute de monarhia habsburgică: Ghetaldi-Gundula, Gozze, Kaboga
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
teritoriu al Coroanei Habsburgice, devenit în 1867 Austro-Ungaria, din care a făcut parte până la 1918. După căderea Republicii, mare parte a familiilor aristocrate au dispărut sau au emigrat; doar circa o cincime din familiile nobiliare au fost recunoscute de monarhia habsburgică: Ghetaldi-Gundula, Gozze, Kaboga, Sorgo, Zlatarić, Zamagna, Pozza, Gradi și Bona. Constituția Republicană a Ragusei era una strict aristocratică. Populația era împărțită în trei clase: nobilimea, cetățenii și plebeii care în mare parte erau meșteșugari și țărani (iobagi, coloni și țărani
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
au părut, probabil, periculoase guvernatorilor austrieci, încât ei au cerut înlăturarea inscripției. Noul guvern a fost, probabil, iritat de aerul său de republicanism, un memento al statalității care trebuia extirpat în cursul procesului de integrare a Ragusei în noul cadru Habsburgic. Un document din arhivele ragusane, "Specul Maioris Consilii Rectores", listează toate persoanele care au fost implicate în guvernarea Republicii în perioada septembrie 1440 - ianuarie 1808. Au fost 4397 de rectori aleși; 2764 (63%) au fost din „vechile familii patriciene”: Gozze
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
cu teatrele de marionete, jocurile de păpuși... care prezintă scurte scenete acompaniate de muzică... Aici urmărește pentru prima oară povestea lui Wilhelm Tell. Faptele s-au petrecut în regiunea Lacului celor patru cantoane, din Elveția, în secolul XIII. În numele Imperiului Habsburgic, soldații austrieci cotropiseră țara locuită de oameni liberi și mândri. Noul Guvernator, Gessler, este un om rău, crud și orgolios. Ca să își arate puterea de cuceritor, el îi umilește pe elvețieni obligându-i să se plece, chiar să îngenuncheze în fața
Spectacole de weekend la Metropolis și Odeon by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105566_a_106858]
-
Haydn la Mahler: orașul acesta este un vârtej de artă și istorie. Citește și: Gaudeamus 2016, bilanțul ediției „Nu-i poți rezista lui JEAN DES CARS în timp ce se aventurează în epoci și locuri care îi sunt dragi. Viena și Imperiul Habsburgic sunt subiecte care îi convin. Și le cercetează cu plăcere." - Vincent Meylan, Point de vue Născut la Paris în 1943, JEAN DES CARS (pe numele întreg, Jean Marie de Pérusse des Cars) este un scriitor și jurnalist francez, colaborator la
Întâlnire cu reputatul jurnalist, istoric și scriitor JEAN DES CARS by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105964_a_107256]
-
rugămintea Sfatului, Sfanțul Voievod Constantin Brâncoveanu a acceptat domnia, devenind domnitorul Țării Românești. În timpul cât a stat în scaunul domnesc, a încercat și a reușit o bună colaborare diplomatică cu cancelariile europene. În 1695, pe fondul îmbunătățirii relațiilor cu Imperiul Habsburgic, i-a fost decernata Diplomă de mare prinț, cu dreptul de a purta titlul de "Iilustrissimus", care venea să se adauge la diplomă primită de nobil ardelean și la cea anterioară de conte al Ungariei. Îngrijorat însă de politică religioasă
Sfinții martiri Brâncoveni prăznuiți pe 16 august, la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Capitală by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105979_a_107271]
-
șanse și de motivații. Un fapt era evident - societatea românească se afla în pragul unui proces iminent, acela al readucerii între granițele Statului român a milioane de conaționali care în acel moment trăiau supuși sub steag străin, fie țarist, fie habsburgic. Acest fapt obiectiv nu înlătura marea primejdie la adresa statalității românești, aceea de a fi desființată în cazul alegerii greșite a unei tabere care va pierde în mod dezastruos marea confruntare. Ceea ce era foarte aproape de adevărul realității, nenorocita Pace de la Buftea
August 1916 – Marea cumpănă by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296350_a_297679]
-
identitatea românească și care dovedise de atâtea ori că nu avea bune intenții și nici nu-și respecta cuvântul dat față de români. Acești autentici patrioți vedeau o reîntregire a românilor prin înglobarea țării noastre într-un sistem federal al Imperiului habsburgic, în care toți românii s-ar regăsi administrativ și politic. Era o teorie formulată de bănățeanul Aureliu Popovici și care avea destui susținători în Regat, mai ales de cei fascinați de dezvoltarea tehnologică și ordinea și disciplina atât de tipice
August 1916 – Marea cumpănă by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296350_a_297679]
-
Reușita sa a trezit speranțele popoarelor balcanice în posibilitatea eliberării de sub stăpânirea turcească. Autonomia pe care a afirmat-o și față de Rudolf al II-lea a făcut din Mihai Viteazul un purtător de steag al popoarelor cuprinse de Imperii, fie Habsburgic, fie Otoman. În această speranță se găsește, probabil, resortul simpatiei și fidelității atâtor secui, sârbi sau greci care au luptat alături de voievodul român. Dar istoria are drumuri întortocheate! Era prea devreme pentru astfel de idei, de planuri! În toamna anului
Mihai Viteazul, un mare erou naţional by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296443_a_297772]
-
celebrată Ziua Arhivelor Naționale. Organizate, ca mai toate instituțiile statului modern român, sub domnia lui Cuza, Arhivele Naționale ale României se confruntă, după Marea Unire, cu o dublă tradiție - cea pe care Cuza și Kogălniceanu au formalizat-o, și cea habsburgică și maghiară, în fostele provincii imperiale. Marea provocare pe care această situație a ridicat-o și-a găsit răspunsul în opera de organizare și sistematizare întreprinsă mai ales sub direcția lui Constantin Moisil, 1923 și 1938. În 1925, o nouă
Un garant al adevărului istoric by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296469_a_297798]