3,251 matches
-
cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. {EminescuOpI 131} {EminescuOpI 132} Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechiu, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic, Căci sub frunte-i viitorul și trecutul se închiagă, Noaptea-adînc-a veciniciei el în șiruri o desleagă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de a o suprima pentru totdeauna. Numai că Mioara avea și ea un gard interior, prin care niciun spion al timpului nu putea pătrunde. Odată a mers la medic, desigur, pentru Mama, și a văzut măștile de pe chipurile oamenilor cu halate cum se scurg și de sub ele apărea o alta, mai strălucitoare, un număr nesfârșit de măști care priveau cu razele Roentgen ale ochilor prin Mama (prin ea nu! prin ea nu!) și o disecau, îi făceau autopsia pe fiecare organ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e în halat alb, mă cuprinde de mijloc, arătându-mi în stație mașina Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea, îi ocolește privirea, se uită la ea ca la cineva străin, își desprinde brațul cu delicatețe și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
către suprafață. Și pe care noi o bem, o mâncăm, o respirăm, o defecăm și iar ne-o însușim. Deci noi ne mâncăm propriul nostru interior, un act de scatofagie fără precedent spuse Președintele cu mâinile înfundate dezolant în buzunarele halatului de casă, singurul rămas nears cu țigara de foi din cele 3.548.000 de halate din garderobă. Domnilor, să luăm exemplul biblic! zise Mioara Alimentară. Să le-ncurcam limbile, ca în Babilon. Fiecare să chițăie pe limba lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne-o însușim. Deci noi ne mâncăm propriul nostru interior, un act de scatofagie fără precedent spuse Președintele cu mâinile înfundate dezolant în buzunarele halatului de casă, singurul rămas nears cu țigara de foi din cele 3.548.000 de halate din garderobă. Domnilor, să luăm exemplul biblic! zise Mioara Alimentară. Să le-ncurcam limbile, ca în Babilon. Fiecare să chițăie pe limba lui, care le va aduce cu siguranță sfârșitul. Vă dați seama că aceia cu adevărat sensibili vor găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să vină în ajutor. Intrară cu toții înăuntru și se organizară fără nici un cuvânt. Vagabonzii o luară înainte și în urma lor veneau ceilalți opt. Începură cu parterul. Uciseră pe toți cei de acolo, în marea lor parte oameni de știință în halate albe, și scotociră peste tot. Dădură peste o scară care ducea într-un subsol. Mihail și Gavriil fură desemnați să exploreze dedesubtul clădirii. Ceilalți se duseră mai sus. Întâmpinară puțină rezistență la etajele superioare și descoperiră, într-adevăr, ceea ce Corvium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ce zici dacă terminăm peste două ore cu asta? — Nici o problemă, spuse Tom. Oricum, am de scris câteva notițe la birou. Joshua se întoarse și ieși din cameră, scoțându-și mănușile. Puse cilindrul, ochelarii și masca de hârtie în buzunarul halatului de laborator, își scoase ecusonul detector de radiații și se îndreptă grăbit spre mașină. În timp ce conducea spre centru, aruncă o privire spre cilindrul care ieșea din halatul de laborator, aruncat pe scaunul pasagerului. Ca să respecte protocolul, Josh trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cameră, scoțându-și mănușile. Puse cilindrul, ochelarii și masca de hârtie în buzunarul halatului de laborator, își scoase ecusonul detector de radiații și se îndreptă grăbit spre mașină. În timp ce conducea spre centru, aruncă o privire spre cilindrul care ieșea din halatul de laborator, aruncat pe scaunul pasagerului. Ca să respecte protocolul, Josh trebuia să se întoarcă la laborator și să expună șobolanii rămași până la orele 17. Genul acela de program strict și necesitatea de a-l respecta părea să reprezinte tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plastic cu gunoi. Un câine rupsese un sac, iar conținutul era împrăștiat pe câteva trepte. Se opri în fața apartamentului 38 și apăsă pe sonerie. — Imediat, la dracu’, strigă sora lui. Tom așteptă. Într-un târziu, ea deschise ușa. Purta un halat de baie. Părul ei scurt și negru era strâns la spate. Părea supărată. — A sunat nenorocita, zise ea. — Mama? — M-a trezit din somn, nenorocita. Se întoarse pe loc și intră în apartament. Tom o urmă. Credeam că ești băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aici, din când în când. Știe ce e de făcut. Lucrează la Pompele Funebre Hilldale. Marty își șterse transpirația de pe frunte. — Iisuse. De când se întâmplă chestia asta? — Cam de un an. — Un an! — Numai noaptea, Marty. Numai noaptea, târziu. Poartă halatul meu, seamănă cu mine ... Arătăm la fel. Stai puțin, zise Marty. Cine i-a dat fetei proba de sânge? Lisei Weller. — OK, spuse Raza. Mai face și greșeli, uneori. — Lucrează și după-amiaza, uneori? — Numai duminicile, Marty. Dacă am eu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
azi. — OK, spuse el. Se aplecă și o lăsă să îl sărute pe obraz. Afară, pe alee, ambulanța era parcată, cu ușile din spate deschise. Vasco simți miros de țigări. Ocoli mașina. Nick stătea în partea din spate, într-un halat alb de laborator, fumând. — Iisuse, Nick. Ce faci? — Doar una, spuse Nick. Stinge-o, zise Vasco. Plecăm chiar acum. Ai tot ce trebuie? — Da. Nick Ramsey era doctorul pe care îl foloseau în cazurile în care aveau nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste din hârtie și o luase la fugă. Sărise într-un taxi și îi spusese tipului să nu oprească la semafoare. Ambulanța era lângă bordură, cu ușile deschise și un doctor în halat alb așteptând în spate. Lui Alex îi veni să urle. Nu mai simțise niciodată asta până atunci. Lumea devenise alb-verzuie. Îi era rău, de frică. Alergă pe lângă ambulanță și intră în curtea școlii. Mămica de serviciu de la recepție spuse: — Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bolovani uriași. În jurul bolovanilor erau palmieri, grădini atrăgătoare și clădiri frumoase, în mijlocul verdeții. Gerard era sigur că acolo va găsi mâncare. Era o imagine atât de atrăgătoare, încât începu să coboare, în spirale. Era ca un vis. Oameni frumoși, în halate albe, mergând încet printr-o grădină cu flori și tufișuri, în umbra răcoroasă a palmierilor, cu tot felul de păsări zburând în jurul lor. Nu simțea miros de mâncare, dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de stinghie din spate, iar mai târziu, din lateral. Zbura prin surprindere, ferindu-se de fiecare dată de pasăre, care nu putea spune decât: — Hel-lo! După o jumătate de oră, Gerard era sătul. Între timp, îi privise pe oamenii în halate albe, care veneau și plecau, vorbind despre NyQuil și Jell-O. Gerard spuse: — Jell-O, desertul gustos pentru întreaga familie, acum cu mai mult calciu! Doi dintre oamenii în halate ridicară privirea. Cineva râse. Apoi își continuară drumul. Locul acela era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de oră, Gerard era sătul. Între timp, îi privise pe oamenii în halate albe, care veneau și plecau, vorbind despre NyQuil și Jell-O. Gerard spuse: — Jell-O, desertul gustos pentru întreaga familie, acum cu mai mult calciu! Doi dintre oamenii în halate ridicară privirea. Cineva râse. Apoi își continuară drumul. Locul acela era foarte liniștit. Apa susura în niște pârâiașe, pe lângă cărare. Gerard era sigur că avea să stea acolo pentru mult, mult timp. Capitolul 85 — OK, avem acțiune, spuse Vasco. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar apoi ea sărise afară și îl înșfăcase. Dave nu avea înclinația să atace femei, așa că privi cum femeia îl lua pe sus pe Jamie, îl duse în spatele mașinii albe și deschise ușile acesteia. Dave văzu înăuntru un bărbat în halat alb și văzu o mulțime de echipamente strălucitoare care îl înspăimântară. Probabil că Jamie se speriase și el, pentru că, dintr-o dată, începu să țipe. Femeia închise ușile mașinii. Înainte ca mașina să înceapă să se miște, Dave urlă și sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Mașina albă acceleră, prinzând viteză. Dave nu-și dădu drumul, chinuindu-se să-și mențină echilibrul. Când reuși să se prindă mai bine, se trase în sus, așa încât să poată vedea prin geamul din spate. Îi văzu pe bărbatul în halat alb și pe femeie împingându-l pe Jamie pe un pat și încercând să-l lege. Jamie țipa. Dave simți cum sângele începe să-i clocotească. Mârâi și lovi în uși. Femeia ridică privirea, alarmată. Păru șocată, când îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
opri. Dave își scoase piciorul din pantof, lăsându-l în gura bărbosului. Din urechea acestuia țâșnea sânge în toate direcțiile. Dave își smulse și celălalt pantof, ocoli până în spatele ambulanței și reuși, cu ceva efort, să deschidă ușile. Bărbatul în halat alb era întins pe o parte, sângele curgându-i din gură. Jamie era sub el, țipând. Dave îl trase pe bărbatul în halat din mașină și îl lăsă pe jos, pe stradă. Apoi se întoarse și îl scoase pe Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și celălalt pantof, ocoli până în spatele ambulanței și reuși, cu ceva efort, să deschidă ușile. Bărbatul în halat alb era întins pe o parte, sângele curgându-i din gură. Jamie era sub el, țipând. Dave îl trase pe bărbatul în halat din mașină și îl lăsă pe jos, pe stradă. Apoi se întoarse și îl scoase pe Jamie, îl puse în spate și începu să alerge, ducându-l înapoi spre casa lor. — Ești rănit? întrebă Jamie. Urechea era încă în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
probleme. Așa că merse liniștit pe cărarea din grădină, în timp ce femeia îi ținea o mână pe umăr, iar bărbatul rău și solid mergea alături de ei, purtând o pălărie de cowboy, așa încât să nu i se vadă urechea. Treceau pe lângă oameni în halate, în special femei, care discutau și râdeau, fără ca cineva să se uite cu adevărat la ei. Trecură printr-o altă grădină și auzi o voce spunând. — Hei, n-ai nevoie de ajutor la teme? Era atât de surprins, încât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
grădină, Alex trecu mai întâi pe lângă zona piscinei. Era cea mai liniștită piscină pe care o văzuse vreodată. Nimeni nu stropea, nimeni nu făcea zgomot. Oamenii stăteau întinși la soare, ca niște cadavre. Exista un dulap plin cu prosoape și halate. Alex luă un halat și și-l puse pe umeri, acoperind arma înfășurată în prosop. — De unde știi chestiile astea? întrebă Henry, privind-o. Era nervos. Pentru că mergea cu Alex, care avea o armă, și el știa că avea intenția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întâi pe lângă zona piscinei. Era cea mai liniștită piscină pe care o văzuse vreodată. Nimeni nu stropea, nimeni nu făcea zgomot. Oamenii stăteau întinși la soare, ca niște cadavre. Exista un dulap plin cu prosoape și halate. Alex luă un halat și și-l puse pe umeri, acoperind arma înfășurată în prosop. — De unde știi chestiile astea? întrebă Henry, privind-o. Era nervos. Pentru că mergea cu Alex, care avea o armă, și el știa că avea intenția să o folosească. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu o voce identică cu a lui Jamie. — Jamie! Alex începu să strige în grădină. — Jamie! Jamie! Și auzi, din depărtare: — Mamă? Dave o luă la fugă, înainte. Henry se uită la Alex, care stătea perfect nemișcată. Lăsă prosopul și halatul să cadă la pământ și își încărcă cu calm arma. Trase în spate și în față bara de armare, scoțând un clic-clac metalic. Apoi se întoarse spre Henry. — Să mergem. Era foarte calmă. Își ținea arma sprijinită pe braț. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fi înlemnit. Ține-l, fir-ar să fie, zise Vaco. Ce naiba faci? Ea nu răspunse. — Mamă! Mamă! Exact de ce mă temeam, își spuse Vasco. Avea un puști de opt ani care striga după maică-sa și toate femeile acelea în halate mergând în jurul lor. Dacă înainte nu se uitaseră la el și la copil, acum în mod sigur se uitau ... îi arătau cu degetul și discutau. Vasco părea total nepotrivit acolo, solid și bărbos, îmbrăcat complet în negru, cu o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mergea la tir. Cel mai rău tip. Vasco înclină din cap și plecă, cât de repede putea. Voia să se depărteze de ea și să nu mai fie în văzul acelor femei. Era ca un coșmar, toate acele femei în halat uitându-se la el cum înghițea rahat. După o clipă, începu practic să fugă. Spre Hummer, departe de locul acela. Și atunci îl văzu pe puștiul negru, pe cel care arăta ca o maimuță. De fapt, era o maimuță, Vasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]