19,706 matches
-
sfârșit, izbăvitor, până la prăsele, teribila lui armă, o dată, de două ori, de o mie de ori, până ce pe trupul de plastic nu se va mai afla nici măcar un singur loc care să nu fi devenit o rană, numai când îmi imaginez cum se va îngrozi Filip citind această plăsmuire diavolească a lui Rahan pe care, sunt convins, editorul sau editorii francezi, fie ei și socialiști, nici nu au cutezat s-o gândească vreodată, și mă simt definitiv pierdut, scufundat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
făptură e sortită, mai devreme sau mai târziu, pieirii (vezi dinozaurii) și că muștele, prin simplul lor bâzâit anacronic, desprins, nu știu de ce, din negurile preistoriei, nu pot face excepție. În privința lor, totul era hotărât: sfârșitul sosise. După cum vă puteți imagina (orice încăpere cu ferestrele deschise poate sta drept mărturie pe timp de vară), Rahan nu a avut nici o șansă de izbândă. Oricâte aripi a retezat cu lama (pur experiment științific care demonstrează, dacă mai era nevoie, uriașa adaptabilitate a acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și o fustă plisată verde (ca piatra de la inel), cu pantofi cu toc cui pe mozaicul plin de ecouri și de sunete vii, cu mâna dreaptă ridicată, nu ca să lovească din nou, ci într-o plutire blândă și leneșă. Îmi imaginam c-o să văd și o să aud multe, dar ce-am văzut și am auzit m-a lăsat fără aer. Tata s-a aplecat curtenitor și a sărutat mâna care mă plesnise, își tot cerea scuze pentru incident (de parcă eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la săru’ mâna, la bună ziua și la răspunsuri cumsecade date vecinilor. Iar în asemenea momente tihnite, când armele sunt puse în cui, când strategiile militare se prăfuiesc, iar redutele sunt părăsite vremelnic de combatanți, devin posibile gesturi și fapte de neimaginat în trecut. Spre exemplu, eu, Filip, care i-am provocat Constantineascăi atâtea crize de furie, care am adus-o în pragul nevrozei cu coborâtul meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce pot să descriu cu mâna pe inimă este că atunci când intram după el (și eram obligat s-o fac, dimineața, fiindcă altfel întârziam la școală) înăuntru mirosea tare amestecat. În aer pluteau vapori groși de deodorant, pentru că așa își imagina el că pot fi tăinuite sau reparate anumite fapte. Altfel, era drăguț. Cândva, evadând din bucătăria apartamentului 40 împreună cu mama și mergând ei doi să se bronzeze și să se bălăcească în râul Argeș, s-a scufundat în apele adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care împânzeau, eram convinși, câmpul acela de la marginea Bucureștiului și puteam să ne imaginăm că dincolo de Valea Argeșului, acolo unde oamenii mari susțineau că 368-ul ar avea ultima stație, se întinde teritoriul umbrelor din care nici un muritor, poate cu excepția aceluiași Rahan, nu s-a mai întors vreodată. Era una din acele zile. Frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asta, a fost nevoie ca un camion cu cabină albastră să intre în curtea grădiniței și să verse patru tone de cărbuni sub un plop, ca o sută de copii în șorțulețe să se strângă în jurul cărbunilor și să-și imagineze că a aterizat avionul prezidențial, ca eu și Ramona, după ce ne cocoțaserăm în vârful grămezii de sub plop, să coborâm agale treptele avionului, fericiți, făcând cu mâna mulțimii care ne ovaționa frenetic. 2. vasele de laborator, cât de sofisticate, se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu școala, pornind spre centrul orașului cu câte-un autobuz lung, pufăitor și fără stații, dădeam cu ochii pe scenă de ființe zvăpăiate, care numai ca ieșite din sicrie nu arătau. Degeaba spuneam că mama lucrează la „Țăndărică“, unii își imaginau că toate păpușile au suflet, ca Pinocchio, alții luau de bună părerea lui Gigi Maimuță, care, având un unchi mașinist, la circ, văzuse cum animalele se mișcă, respiră și fornăie nu doar în timpul reprezentațiilor, ci și la menajerie. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care se visează fluture ori un fluture ce se visează bărbat. ÎNVĂȚĂTURILE LUI CHUANG TZU Dac-ar fi ținut un jurnal al suferinței, În el ar fi scris un singur cuvînt : Eu. PHILIP ROTH FIRMIN CAPITOLUL 1 Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd am s-o scriu, o să Înceapă extrem de interesant : liric, stil Nabokov, “Lolita, lumină a vieții mele, văpaie a viscerelor mele” ; sau, dacă n-am să fiu În stare s-o dau pe lirism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
niciodată. Unii scriitori nu-și pot egala niciodată primul roman. Eu nu mi-aș putea egala niciodată prima frază. Și uitați-vă la mine acum. Uitați cum am Început asta, opera mea de căpătîi, lucrarea vieții mele : “Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd...” Dumnezeule mare, “dacă și cînd” ! Înțelegeți, În mod sigur, la ce m-am referit. Nu există nici o speranță. Trebuie să tai tot. Aceasta este cea mai tristă poveste pe care-am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din Marele Război, diatribe Împotriva New Deal-ului, ghiduri despre Noua femeie. Însă, firește, Flo nu știa că lucrurile astea sînt cărți. Aventuri pe planeta Pămînt. Mă amuză să mi-o Închipui cercetînd cu privirea acest peisaj ciudat - să-mi imaginez chipul ei blînd și obosit, trupul Îngreunat, nu, trupul ei rotund ca o minge, ochii strălucitori, de ființă mereu la pîndă, și felul În care Își Încrețește nasul, atît de drăgălaș. Uneori, doar așa, de amuzament, Îi pun o băsmăluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mine imensă ca un ocean, mi-am pus deoparte capitole Întregi. SÎnt convins că aceste pagini masticate mi-au asigurat baza nutrițională pentru - și poate chiar au cauzat În mod direct - ceea ce, cu modestie, voi numi neobișnuita mea dezvoltare mentală. Imaginați-vă : istoria lumii În patru părți, fragmente de filozofie, psihanaliză, lingvistică, astronomie, astrologie, sute de rîuri, șlagăre, Biblia, Coranul, Bhagavad Gita, Cartea Morților, Revoluția Franceză, Revoluția din Rusia, sute de insecte, plăcuțe cu nume de stradă, reclame, Kant, Hegel, Swedenborg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă a lui Astaire, suspendată Într-un arabesque penché, dispărea brusc, Învăluită Într-un nor de noapte, asemeni lui Euridice. Iar eu, cuibărit În Întunericul presărat de tuse și foială ce o Înghițise, Îmi imaginam că a dispărut pentru totdeauna. Și mă copleșea o tristețe cît se poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Într-o parte, privea de fapt În adîncul deșertăciunii absolute a vieții omenești și la infinitatea timpului și a spațiului, o deșertăciune și o infinitate pe care le adunase laolaltă În cartea lui, sub numele de Marele Neant. Și vă imaginați ce a Însemnat acest roman pentru stima de sine a unei ființe ca mine. Gata cu ascunzișurile În umezeala junglei, gata cu vorbele și gesturile fără rost - acum povestea mea se schimbase radical. Etichetelor de PERVERS, CIUDAT și GENIU DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se răsucise pe călcîie și se Îndreptase cu pași mari și Încrezători către zona din spate, unde se aflau rafturile cu romane ieftine, cu brațul Întins În față, cu degetele lui groase pregătite deja să apuce volumul. Aproape că-ți imaginai cartea sărind din raft În mîna lui. Însă, de data asta, ți-ai fi imaginat În van. De data asta, vastul sistem cerebral de tip fișier a dat eroare. Parcă și auzeai clancurile din mintea lui Norman, cauzate de proasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spate, unde se aflau rafturile cu romane ieftine, cu brațul Întins În față, cu degetele lui groase pregătite deja să apuce volumul. Aproape că-ți imaginai cartea sărind din raft În mîna lui. Însă, de data asta, ți-ai fi imaginat În van. De data asta, vastul sistem cerebral de tip fișier a dat eroare. Parcă și auzeai clancurile din mintea lui Norman, cauzate de proasta funcționare a aparatului. Nu a sărit nici o carte, nu a apucat-o nici un deget. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sigur dacă sînt norvegian sau de acoperiș, deși se pare că nu avea nici cea mai mică importanță. „A nu se păstra la Îndemîna copiilor și a animalelor de companie”. Cuvinte cît se poate de crude pentru cineva care Își imaginase, fie doar și pentru foarte scurt răstimp, că ar putea fi și una și alta. Muream, ca și Peewee, Însă mai lent, și nu ucis accidental, ci asasinat cu sînge rece. Am reușit să ajung pînă la cafea și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu forme apetisante Îmbrăcată În pulover, unindu-și degetul arătător de la dreapta cu cel de la stînga. Degetele prietene, strîns unite. Așa că am Început să sper iar. Prostește, s-a dovedit, pentru că am descoperit că acela care inventase limbajul surdo-mut Îl imaginase doar pentru creaturi dotate cu degete. Cu ceea ce aveam eu pe post de tălpi și gheare, am descoperit că e imposibil să articulez bîlbîit fie și cele mai rudimentare expresii. În cele din urmă, n-am reușit să articulez decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am mai spus, eram Încă foarte burghez, iar viața pe care o ducea el nu era cîtuși de puțin cea pe care credeam că ar trebui să o ducă un scriitor adevărat. În primul rînd, era mai singur decît Îmi imaginasem vreodată. Mă rog, poate nu mai singur decît Îmi imaginasem vreodată, și nici mai singur decît fusesem eu Însumi la viața mea, Însă era mai singur decît crezusem că sînt scriitorii. De doar trei ori a bătut cineva la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care o ducea el nu era cîtuși de puțin cea pe care credeam că ar trebui să o ducă un scriitor adevărat. În primul rînd, era mai singur decît Îmi imaginasem vreodată. Mă rog, poate nu mai singur decît Îmi imaginasem vreodată, și nici mai singur decît fusesem eu Însumi la viața mea, Însă era mai singur decît crezusem că sînt scriitorii. De doar trei ori a bătut cineva la ușă În toate lunile În care am fost Împreună. Întotdeauna Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spirit și că uneori aduce acasă cîte o fată frumoasă cu păr lung și negru, pe care o dă afară a doua zi dimineață, ca să se poată apuca de lucru - „Scuze, păpușă, am de scris o carte”. Mi l-am imaginat Încuiat În camera lui zile la rînd, bînd dușcă după dușcă de whisky dintr-un pahar Woolworth și țăcănind la mașina lui de scris Underwood pînă În zori. Nu era niciodată perfect bărbierit, și nu avea niciodată barbă, Întotdeauna ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
atunci cînd cineva trăgea apa la toaletă. Îmi plăcea faptul că știam asemenea lucruri, chiar dacă faptul că știi cum funcționează o toaletă nu este același lucru cu a trage apa, o plăcere pe care nu pot decît să mi-o imaginez, la modul generic. În canalele uscate ale minții : reveriile unui instalator căruia Îi place să stea În fotoliu. I-am spus acestui puț central Liftul. Cobora drept În subsolul de la Pembroke Books, cu opriri la fiecare etaj. Să urc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tîrziu, cînd m-am simțit În siguranță În această relație, am Început să-i culeg bobițele prinse de mustață cu lăbuțele și să le mănînc. Gestul meu Îl făcea să rîdă, de fiecare dată. CÎnd rîdea, era ușor să-ți imaginezi că e cel mai fericit om din lume, nu doar cel mai inteligent. Nu ieșea În fiecare noapte și uneori - tot mai frecvent, pe măsură ce se scurgeau săptămînile și se răcea vremea - ne petreceam serile tolăniți amîndoi În vechiul fotoliu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Nici pic de apă. În beciul meu uscat. Avea dreptate Ginger, era chiar sfîrșitul. M-am gîndit la pianul meu din Încăperea de la etaj, făcut zob sub greutatea grinzilor căzute. Acum nu mai aveam cum să-l salvez. Mi-am imaginat cum, atunci cînd l-a lovit prima grindă, a mai scos instinctiv un ultim sunețel, pe care nu avea să-l mai audă nimeni. M-am gîndit să urc În vîrful uneia dintre casele de păpuși gigantice și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În șoaptă cu Collier (nu-i spunea „domnule Collier“, tocmai pentru că nu făcea parte din lumea ei). — A, nu prea mare lucru, stau și mă gîndesc, Îi răspunse Rowe, privind-o pe deasupra ceștii și Încercînd În zadar să și-o imagineze Într-un rol amenințător În fruntea acestui grup, a cărui menire n-o Înțelegea. Răspunsul lui era pe cît de sincer, pe atît de nimerit, căci stîrni entuziasmul doamnei Bellairs, un entuziasm cald ca o Îmbrățișare. — Vă voi porecli „filozoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]