17,610 matches
-
și se reașează pe scaun. Să intre întîi doamna. Închide ochii și profită de un scurt răgaz pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce de bariton fumător. Adam deschide ochii și rămîne mirat. O doamnă imensă, peste suta de kilograme, cu mustață vizibilă și cu un pumn cît un castron, mimează cu stîngăcie gesturi de fetiță cuminte. Îî... bună ziua, răspunde procurorul. Puteți povesti istoria cu... băiatul? Cu monstrul. Da, dom' procuror, a intrat în casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu prune îți sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de Aneta lui Gavril, o gospodină cum rar se întîlnește și o creștină desăvîrșită. Gavril, după ce a încheiat treburile mari pentru zidirea acelei gospodării, a sfîrșit sub trunchiul imens al unui stejar, care s-a supărat că i s-a încheiat misiunea de a veghea Moldova continuu, de pe vremurile lui Ștefan Vodă. Toate de la Dumnezeu sînt date, a spus Aneta după ce a vărsat și ultima lacrimă din ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cam des pe la secretara Didina, mai cu seamă cînd șefu' era plecat. Bine i-a făcut, judeca Dan cu severitate. Să vină craiul în biroul meu, plin de butoaie și lăzi. Într-adevăr, biroul lui Hurmuzache era într-o hală imensă și delimitat prin plasă de sîrmă. Să vadă și el ce este frigul, pufnea noul promovat. După vestea minunată adusă chiar de șef, a urmat și o altă bombă. Dane, poate marcăm evenimentul cumva. Sigur, șefu', cum spuneți dumneavoastră... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătaie. V-am spus că nu pot. Pierd licența! Două mii. Nu pot. Cinci mii. Nu insistați, vă rog. Zece mii, dar așa, la mustață. Dinu indicase casa lui Romeo Lungu drept casa lui. Acesta, în vasta sa grădină făcea un grătar imens și avea zeci de musafiri. Doamne, ce prostii mă tentezi să fac! Dar așa, să le zboare cenușa din grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oarecum traseul. Mașina celor cu dinții galbeni zbîrnîie, scrîșnește și aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion simte că se sufocă. Nu mai poate și mașina aceea afurisită zbîrnîie și caută. Sare un gard imens de cătină și se ascunde sub el. Un cățel vigilent sare ca fript că i s-a încălcat teritoriul. Nu era mai mare decît un pantof, dar avea o gură... Cățeluș, frumosule, hai, taci, te rog, măcar cîteva minute... Ham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să degustăm din bunătățile beciului... După două zile se întoarce Cosașu. Este foarte emoționat. Prin casă găsește lucruri puse deoparte, în grămezi care pot fi cărate ușor de un om. Ai fost pe aici întîi. Aleargă la beci și observă imensa contragreutate căzută la pămînt. Te-am prins, șobolane! Bate în ușă și rîde satisfăcut. Ce-ai făcut aici singur timp de două zile? Nici un răspuns nu vine din beci. Bă Bîtcă, am sosit! Chem poliția și gata. O tăcere sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
primit și tot felul de ciovee vechi. Televizoare, pungi de plastic, casetofoane, casete, boarfe, ce-i drept, spălate, umpleau mașina care, în plus, avea și o enormă cocoașă deasupra. Cum putea Gabriel să doarmă la un hotel și să lase imensa bogăție afară, sau chiar într-un garaj?! Trebuie spus că voiajorul nostru vedea în orice om un potențial hoț. O fi cinstit, dar tentația este mare. Cine rezistă tentației în sărăcia asta din fostul lagăr socialist? Cum ungurii la frontieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd Ramona era pusă pe pomană. Vai, ce frumoasă chestie ai, Monica. Doar nu este vie lighioana asta! Spunînd cuvîntul "lighioană" Ramona apasă cu forță degetul pe ploșniță. Ploșnița crapă și, speriată, Ramona își șterge degetul de rochie, mimînd un imens dezgust. Ce parșivenie! Doamne, ce pute! Femeile se adună roată, Monica dă să leșine, dar nu poate și scena devine interesantă. Vai, ce mai pute! se aude un cor al doamnelor. Viorel o șterge cu o batistă pe nevestică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
făcea sînge rău din nimic. S-a întors spre cel care bîrnîia exasperant și a început să-l studieze de pe o poziție neutră. Un firicel de salivă curgea din colțul gurii deformată de pernă, chelia era jilavă și un neg imens contrasta cu pielea netedă a nasului. Cu tot bănetul lui, cred că n-aș opta pentru o viață cu individul ăsta, comenta malițios. Femeia îl dezvelește puțin și-i remarcă structura scheletică, prin lipsa unui înveliș muscular mai acătării. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Eu zic să te trezești, omule... De ce nu? Dacă mă ajuți, dacă mă înțelegi... Dana amuțește. Prin căpșorul ei trec gînduri ca umbrele norilor pe șesuri. Caută calități și defecte ale omului de lîngă ea. Mă înădușă cu greutatea lui imensă și nici măcar... Rodion se scufundă și el în tăcere și trece în revistă momentele în care a fost dat naibii. Era să leșine. Nici să respire nu mai putea. Cred că am cîștigat-o pe vecie. Cei doi prieteni s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
De două zile și de două nopți lumina arde continuu în cămăruța lui Ion Curcudel. Nici o mișcare nu s-a observat prin curte și zăpada căzută între timp era imaculată, necălcată de jivină sau de om. Curcudel avea o grădină imensă, plină de pomi fructiferi, de viță de vie, de stupi și de huceaguri impenetrabile de cătină pe haturile care îl despărțeau de vecini. Pe la 35 de ani s-a însurat și a avut cu muierea lui doi băieți. Băieți cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și pleacă apoi, ondulînd fundul, organ de unde cred că ies răspunsurile. Au impresia că au "apărut la televizor" și cota le-a crescut enorm printre cunoscuți. Unele fete pregătesc un masterat, altele au absolvit universități, deci au parcurs un ciclu imens de acumulare, atît în specialitate, cît și în cultura generală. Mirarea, chiar uluirea mea este provocată de întrebarea: Cum au reușit să nu învețe chiar nimic?! Să fi promovat oare tot cu "atu-ul" pe care îl ondulează pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la tînăra generație, mi se pare uneori că reperele mele de măsurare, de cîntărire, nu mai corespund noilor valori. Dar, fir-ar ale naibii de valori, ce se apreciază în mod special în zilele noastre? Știu, banii au o greutate imensă în aprecierea calităților. Poate că pe bună dreptate. Dar pe cine apreciați, pe cel care îi adună sau pe cel care îi cheltuie? Ca să-l iubești pe viitorul partener de viață tragi cu ochiul la conturile sale? Dacă acestea sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu cred în astea. Timpul trece, dar durerea din familia Chimir mocnește sîcîitor. A venit iarna și, cum puradeii n-aveau forță să golească găleata aceea mare din lemn, au vărsat multă apă lîngă ghizdele, formînd un pod de gheață imens și periculos. Într-o seară au constatat că Lucica, o fetiță de 13 ani nu este acasă. Căutările n-au succes și lumea din sat se agită. Abia după trei zile nenorocirea a lovit din nou în plin. Familia Chimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la porțile Olimpului chiar cred că trebuie să li se dea drumul. Dacă este și român, atunci, dacă ajunge în Olimp, crede că și acolo trebuie să fie un fel de șef. Unii președinți români n-au fost satisfăcuți cu imensul succes obținut în România. Ei se doreau și "lideri regionali", adică un fel de șefușori pentru bulgari, sîrbi, unguri, moldoveni și, dacă exagerăm puțin, și peste georgieni. Dacă amintirea nu ne joacă feste, și peste ruși și chinezi, cînd încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din ceea ce primești nu-ți întregește absența. Nici un handicap nu-i mai apăsător decât un suflet pe jumătate gol de sine însuși, pe jumătate pustiu de nimeni. Libertatea în doi a ținut cât o revărsare timidă de nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era ca plapumă de pământ afânat. Încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășiți într-o gravitație a absurdului, deținutul sinelui în detenția înstrăinării, deținutul înstrăinării în detenția sinelui. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
această neterminată poemă în care e stigmatizată corupția, pînă la a acuza condiția rea, animală, a omului, va demonstra că alegoria nu este proprie stilului său de gîndire, excelent numai atunci cînd elaborează ideile direct și percutant. Opera exprimă un imens dezgust. E tot atît de adevărat că literatura italiană a timpului traversa criza de după Dante, Petrarca și Boccaccio. Tasso va veni după aceea. Machiavelli percepuse această stare de lucruri și poate de aceea își încerca pana în literatură. Contextul nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dator să prevină asupra mecanismelor și consecințelor ei, în această lecție de prudență princiară. Dojenește și explică faptul că "odată săvîrșită o primă eroare [regele Ludovic] a fost nevoit să facă și altele la fel de grave", care i-au adus pierderi imense. Eroarea poate avea logica ei internă; prizonier al primei erori, principele e forțat s-o facă și pe a doua, și altele probabile. De aici o întreagă teorie a cauzelor pierderii puterii (Cap. XXIV). Lectura atentă a capitolului "Despre principatele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puterea, oricare le-ar fi acțiunile și felul lor de viață. Aceștia sînt singurii principi care au state și nu le apără; au supuși și nu-i guvernează". Verdictul silogistic apare tăios ironic în raport cu tot restul cărții, care descrie un imens efort spre desăvîrșirea princiară: Deci numai aceste principate sînt sigure și fericite" ("sono sicuri e felici"). Cît despre funcția religiei și, prin urmare, a instituției bisericii în stat, Machiavelli o prezintă rațional, ca necesitate, dar nu în Principele, ci în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
doar din insule mlăștinoase și aride, care se ridică din ocean, este o republică mică, ce nu măsoară mai mult de 48 de leghe în lungime și 40 în lățime. Dar acest mic stat e plin de nerv: un popor imens îl locuiește și acest popor meșteșugar este foarte puternic și foarte bogat. A scuturat jugul dominației spaniole, care era pe atunci monarhia cea mai solidă din Europa. Comerțul olandezilor se desfășoară în lumea întreagă, în timp de război, țara poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
solidă din Europa. Comerțul olandezilor se desfășoară în lumea întreagă, în timp de război, țara poate întreține o armată de 50.000 de oameni, fără a pune la socoteală flota numeroasă și bine întreținută. Să privim acum Rusia: o țară imensă, care seamănă cu universul ieșit din haosul primordial. Ea se mărginește într-o parte cu Imperiul tătarilor și cu Indiile, iar în cealaltă cu Marea Neagră și Ungaria. Frontierele ei se întind pînă în Polonia și Letonia; la nord-vest se află
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Olanda în trupe de mare și de uscat, și îi este cu mult inferioară în bogății și resurse. Forța unui stat nu consistă deci în întinderea țării, ori în stăpînirea de vaste spații lipsite de prezențe umane, sau a unui imens deșert, ci în bogăția locuitorilor și în numărul lor. Interesul unui principe este, așadar, să populeze o țară, s-o facă înfloritoare, și nu s-o devasteze și s-o distrugă. Dacă răutatea lui Machiavelli este oribilă, raționamentul lui inspiră
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pînă azi, lumea s-a schimbat atît de mult, încît e aproape de nerecunoscut. Dacă vreun abil căpitan al lui Ludovic XII s-ar întoarce în timpurile noastre, ar fi cu totul dezorientat; ar vedea că la război sînt folosite armate imense, care abia poți fi făcute să subziste în campanie, întreținute în vreme de pace ori de războî, în timp ce, pe vremea lui, pentru a da marile lovituri și a executa fapte de arme grandioase, o mînă de oameni era de ajuns
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Și, în afară de asta, a făcut-o într-o manieră originală, începând prin reducerea fertilității, și deci a natalității, cu mult înainte ca mortalitatea să se diminueze în mod semnificativ. Or, aceasta este exact ordinea inversă pe care o observăm la imensa majoritate a celorlalte țări care au realizat sau care își realizează în prezent tranziția: peste tot diminuarea mortalității o precedă pe cea a fertilității. Ceea ce înseamnă, mai exact, că Franța a jucat probabil rolul inovator cel mai intens în noile
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
35 de lei pentru copii și 75 pentru părinți costa avionul de la Satu Mare la Cluj, cîțiva lei mai mult ca acceleratul. În jumătatea de oră de zbor pesemne că aparatul nu se ridica deasupra norilor, de vreme ce zăream pînă și eu imensa Întindere verde a ținutului Co dru lui, străvechea Sylvania, dincolo de care, aruncînd privi rea, ungurii dăduseră, acum o mie de ani, de Terra Ultrasyl vana, de Trans-Sylvania, nume atît de eufonic, Încît a ieșit din sine, ajungînd să acopere, geografic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]