KorAP: Find »[drukola/base=imita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...233 >

5,812 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

personal ce își întâmpina clienții cu mâinile împreunate pentru rugă și cu un „Namaste“ spus din suflet. Solana Canyon era și locul preferat de celebrități pentru o cură de dezalcolizare. Alex conduse pe lângă poarta principală clădită dintr-un material ce imita chirpiciul, ascunsă artistic în spatele palmierilor uriași. Urmăreau semnalul, care ocolea prin spatele stațiunii. — Merge pe intrarea de serviciu, spuse Henry. — Ai mai fost aici? — O dată. O prelegere despre genetică. — Și? — Nu am mai fost invitat a doua oară. Nu le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
mult, zise Jamie. Iar tu, nu, răspunse papagalul. Cine sunt oamenii ăștia. De ce te țin? — Nu îl ținem, zise Dolly. — Hei, domnilor, doar nu încercați să-mi ucideți fiul, nu? spuse pasărea. — Oh, Iisuse, zise Vasco. — Oh, Iisuse, spuse pasărea, imitându-i perfect vocea. Cum te cheamă? — Hai să mergem, zise Vasco. — Jamie, spuse Jamie. — Bună, Jamie. Eu sunt Gerard, zise pasărea. — Bună, Gerard. — În regulă, spuse Vasco. Acum, să mergem. Asta depinde de cine ține frâiele, zise Gerard. — Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

Întrebe nimic, Asya s-a Întors la cartea ei de colorat. I-a făcut clovnului costumul portocaliu și dinții verzi. Tocmai când era pe cale să-i coloreze pantofii Într-un roșu aprins, s-a oprit și a Început s-o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
și a Îndepărtat o șuviță de păr care Îi căzuse pe față. — N-ai auzit niciodată de cuvântul vegetarian? a spus Asya scuturându-și și ea capul, dar rezistând tentației de a Îndepărta o șuviță rebelă de teamă să nu imite gesturile maică-sii. — Bineînțeles c-am auzit, a spus mătușa Zeliha ridicând din umeri. Însă nu uita, draga mea, a continuat ea pe un ton mai blând care știa că ar părea mai convingător, că ești o Kazanci, nu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ce s-o trezească pe mătușa Zeliha și și l-a Înfășurat În jurul capului ca pe un văl. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, a spus domnul Bitter cu mâinile În șolduri, subțiindu-și glasul până la o notă feminină, imitând pe cineva. Există lucruri pe lumea asta... Mătușa Banu și-a dat imediat seama pe cine maimuțărea și a simțit furnicături pe șira spinării. — Există lucruri atât de Înfiorătoare pe lumea asta despre care oamenii buni la suflet, Allah să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
pe domnul Bitter cu groază, Însă acesta Își dăduse jos cerșaful de pe cap, sărise Înapoi, vizavi de locul din care vorbise prima oară, gata să-l Întruchipeze pe cel de-al doilea vorbitor din dialogul său imaginar. Pentru a-l imita pe cel de-al doilea vorbitor a Înhățat ce mai rămăsese din stafidele pe care le mâncase mătușa Zeliha noaptea trecută și Într-o clipită le-a aranjat În aer printr-o magie, făcând un colier lung și câteva brățări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

slab ca unul dintre acești magicieni. La opt ani, visa să semene cu Sabu, idolul lui, interpretul micului conducător de elefanți din Elephant Boy și al lui Mowgli În filmul pe care Zoltan Korda Îl făcuse după Cartea Junglei. Îl imitase adesea În fața surorilor lui. „Eu sînt Sabu!“, striga el dînd năvală cu bustul gol În camera lor. La zece ani, În timpul proiecție lui Kim - cel mai frumos film, gîndise el pe atunci - fusese entuziasmat de secvența În care un fachir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Tati amintindu-i că la sfîrșitul Vacanței domnului Hulot, În secvența balului, se aude În spatele muzicii vocea unui crainic provenind de la un post de radio rămas deschis Într-un ungher. Știam pe de rost fraza rostită de acesta, Îl puteam imita, cu debitul și vocea lui nazală. Lui Tati nu-i venea să creadă. A fost pentru prima oară În viața mea cînd am strîns mîna unui cineast. Știam deja, cam de vreun an, că voi face filme după terminarea studiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
că voi face filme după terminarea studiilor. Părinții erau de acord. Tata Îmi spusese: „Ai să Începi prin a turna documentare, e cea mai bună școală“. L-am prezentat pe Jacques Tati mamei și i-am spus că ea Îl imita pe domnul Hulot la perfecție. Cu cîțiva ani În urmă, Într-o duminică după-amiază, mama Își dusese cei șase copii la cinematograful Le Dauphin, pentru a-i face pe cei mai mici să descopere și a le permite celor mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
pași de dans inspirați de felul de a fi al domnului Hulot. Își legăna șoldurile la fel ca el și se apropia de trecătorii uluiți, Întorcîndu-se totodată ca să verifice dacă ne țineam după ea și dacă ne făcea să rîdem. Imita de minune gesturile lui Hulot jucînd tennis, chiar dacă aducea mai degrabă cu eroina din La Strada, acea micuță Gelsomina care are În filmul lui Fellini calitățile pe care tata le atribuie femeii: răbdarea tăcută și refuzul oricărei violențe. În acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
părăsi acel coșmar. Am purtat-o În brațe sub privirea În trompe-l’œil a unei farandole de Îngerași. Să fim scoși de aici! Ce făceau jandarmeria pontificală, cei de pe serviciile de ambulanță, cu tărgile lor cu tot? Delphine a imitat atît de bine o persoană căreia i se face rău Încît am fost cît pe ce să cred și eu că Își pierduse cunoștința. Un paznic a consimțit să ne deschidă o ușă și să ne arate drumul spre ieșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

așteptare sau viclenie, o viclenie specific feminină, întrucâtva benignă. Fascinată peste măsură de genele lui și de efectul acestora asupra feței, Liliei îi venea greu să înțeleagă spusele lui Porfiri. și, pe deasupra, mai era și obosită. Clipi și ea, ca și cum imitându-l ar ajunge să-l înțeleagă. Era oare chiar adevărat că o lăsase să plece? și chiar intenționase să îi pună să îi returneze banii? Poate era totul o șmecherie. Dacă era așa, făcuse foarte bine că refuzase banii. Ah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
să vorbesc cu ea. ă Nu vă cred. Sunteți bărbat. și știu de ce nu vă culcați cu mine. Fiindcă vreți recunoștiința mea. ă Nu are nicio importanță pentru mine. Era ceva în intonația sa, precum și în cuvintele sale, care le imita pe ale ei. Pentru a-și atenua totul, adăugă: Mi-ar conveni dacă nu mi-ai oferi recunoștiința ta. Nu ai, la urma urmei, de ce să îmi fi recunoscătoare. ă Vreți să plecați acum? îl întrebă ea de parcă prezența lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
încă pe atâtea la standurile vânzătorilor de icoane. Porfiri o privi în așteptarea unei explicații. ă Nu sunt ale mele! Nu eu le-am cumpărat! protestă ea. Vera alerga printre lumânări, se aruncă pe jos și, în genunchi, recita rugăciuni, imitând ceea ce văzuse fără îndoială de multe ori: ă Preamiloasă Maică a lui Dumnezeu, fie-ți milă de noi păcătoșii... ă Zoia Nicolaevna? sugeră Porfiri. Lilia încuviință. Dar cum așa? Vreau să spun, de unde a avut atîția bani? Iartă-mă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
vorba de altcineva. În orice caz, a vindecat-o. ă Da. Am auzit și eu asemenea povești. ă Doctorii nu mai aveau ce să îi facă. Se topea pe picioare în fața lor. Nu putea reține nimic, vă dați seama. Nikita imită vomatul. Ulitin își închise ochii și se întoarse. Se spune că e pe moarte, adăugă Nikita. Părintel Ambrozie. Nu mai rămâne mult în lumea asta. Păi, cu siguranță merge într-una mai bună. ă Încă un motiv să ne grăbim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
și asta nu înseamnă nimic, precum ziceți. Însă există diferențe la scrisul de mînă. Cel al Annei Alexandrovna este mai rotund și, aș spune, mai feminin. Cred că biletul celălalt a fost scris de un bărbat care încerca să îi imite scrisul ă Dar nu ai cum să fi sigur de asta! ă Aveți dreptate. Nu pot fi sigur că e vorba de un bărbat. Dar sunt sigur că este un fals. ă Însă ai identificat mirosul hârtiei ca fiind al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

să te duci În Irak. Ar fi fost singura ta șansă să devii cineva. Încă mai avem timp. — Ken, știi că urăsc războiul. Urăsc toată industria asta a violenței. — Rău faci. Industria crimei e adevărata industrie a divertismentului, șopti el, imitând din nou vocea unui copil. Criminalilor ar trebui să li se plătească drepturi de autor pentru munca grea pe care o fac. — Sau poate ar trebui să omorâm spectatorii... sau mahării care dețin posturile TV și care comandă porcăriile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
dolari? Kitty oftă și cumpără biletele. Urcară la ultimul etaj, găsiră expoziția, bărbatul de la intrare le perforă biletele și Începură să se uite la primul tablou, „P-Poate“, În ulei și magna pe pânză, din 1965. Pictura de mari dimensiuni imita stilul benzilor desenate și Înfățișa o tânără blondă, Îngrijorată, iar deasupra scria „P-Poate că s-a Îmbolnăvit și nu a putut ieși din casă“. — P-poate că și Charlie s-a Îmbolnăvit, glumi Kitty, dar Desert Rose nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
MacArthur, Xu Bing, numită Lecția de caligrafie chineză. Înăuntru erau scaune chinezești, pupitre, cerneală pentru papirus și pene de scris lungi pe fiecare pupitru, pentru vizitatorii care doreau să testeze metoda inventivă de convertire a limbii engleze În semne ce imitau scrierea chineză. Charlie, expert În orice lucru legat de China, se arătă Încântat să le Învețe cum să traseze semnele frumoase cu ajutorul penelor. — Caligrafia chineză e minunată! zise el zâmbind. Vreți să vă arăt cum se face? Kitty dădu neconvingător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Întoarse spre prietena ei. — Chiar vrei să știi? Se uită la Desert Rose cu o privire atât de rece, că ar fi putut opri și-un tren pe șine. — Da... zise Desert Rose, făcând pe nevinovata. Se Întoarse spre Kitty, imitându-i poziția În oglindă, și zise: — Spune-mi! Ce fel de prietene crezi tu că putem fi, dacă nu vorbim tot timpul decât despre Charlie, de care m-am săturat până peste cap? Ce fel de prietene crezi tu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

era oricum mai bine decât deloc, lucrurile se vor rezolva până la urmă, se gândi. Supus, se adresă subșefului recepției, Puteți să-mi spuneți de ce-au scăzut așa de mult vânzările, Cred că din cauza apariției unor vase de plastic care imită ceramica, o imită așa de bine încât par autentice, cu avantajul că au o greutate mai mică și sunt și mult mai ieftine, Nu e un motiv să nu mai fie cumpărate ale mele, argila e totuși argilă, e autentică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
bine decât deloc, lucrurile se vor rezolva până la urmă, se gândi. Supus, se adresă subșefului recepției, Puteți să-mi spuneți de ce-au scăzut așa de mult vânzările, Cred că din cauza apariției unor vase de plastic care imită ceramica, o imită așa de bine încât par autentice, cu avantajul că au o greutate mai mică și sunt și mult mai ieftine, Nu e un motiv să nu mai fie cumpărate ale mele, argila e totuși argilă, e autentică, e naturală, Spuneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
mână paharul, dintr-o înghițitură bău restul vinului, și răspunse repede, cuvintele parcă îi ardeau limba, N-au oprit decât jumătate din încărcătură, spun că s-au împuținat cumpărătorii de vase de argilă, cică au apărut niște plastice care le imită și sunt preferate de clienți, Era de așteptat, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, argila crapă, se ciobește, se sparge la cea mai mică lovitură, în timp ce plasticul rezistă la tot și nu se plânge, Deosebirea e că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
înger, îmbrăcat la fel, pentru a-i ușura și a face să dispară propriile dureri și necazuri. Nici eschimosul nu prezintă mari dificultăți, blănurile care îl îmbracă pot fi vopsite jumătate bej jumătate gri, întretăiate de câteva pete albicioase, totul imitând pielea de urs întoarsă pe dos, important e ca eschimosul chiar să aibă față de eschimos, de aia a venit pe lume. În ce-l privește pe măscărici, problemele vor fi mult mai serioase, și asta numai pentru că e un măscărici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și totuși nu se dădeau înapoi să se gudure pe lângă ei, să se închine în fața mâinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai târziu să-i imit și am bătut câțiva când i-am prins în locuri ferite. Numai că dreptatea mea mi-a înrăutățit la maximum situația. Am ajuns să umblu prin curtea școlii singur ca un câine râios. Din același motiv am încasat câteva pedepse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]