2,882 matches
-
ca să-mi fac datoria, cu atâta confort cât sunt în stare să-mi procur, cu lucruri simple. Dar destul cu asta, da? Suntem, amândouă, ființe viteze. [...] Draga mea, sunt mișcată până la lacrimi să văd ce mult ne iubim, dar te implor încearcă să-ți faci un cerc de prieteni buni și de încredere care încet-încet să mă înlocuiască întrucâtva. Nu sunt normale strigătele astea traversând distanțele ca și cum noi două am fi legate pe viață și pe moarte. Sunt așa de bătrână
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spre hârtiile răsfirate pe masă, iar eu mijesc ochii către una dintre ele, nedumerită. — Ce sunt astea? — Scrisori. De la tata. Scrisori pe care i le-a scris după ce s-au despărțit, acum cincisprezece, douăzeci de ani. Scrisori în care o implora să se întâlnească cu mine. Vorbește pe un ton perfect neutru, și eu mă uit la el cu neliniște. — Cum adică? — Adică el o ruga pur și simplu să mă lase s-o vizitez, spune Luke pe același ton fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chipul meu de evreu a fost „scuipat de-ntreaga lume”, am avut „un chip de om la fel ca voi”. „Să știți, atunci, c-aveam și eu un chip/ asemeni cu al vostru,/ o gură ca și-a voastră, ce implora la fel,/ că ochiul meu se inflama, plângând și el un strop de sare/ când Îl rănea un fir de praf,/ sau când Îl vizita visarea,/ că răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,/ o dâră proaspătă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care, susține nevinovăția populației evreiești și roagă, cu insistență, oprirea deportărilor. Astfel, la 9 octombrie 1941, adresează rugămintea. În memoriul din 11 octombrie 1941 afirma: este moartea, moartea fără vină, fără altă vină decât aceea de a fi evrei. Vă implor să nu lăsați ca o asemenea zguduitoare tragedie să se săvârșească. De asemenea, la 14 octombrie 1941, Filderman a fost primit în audiență de Mihai Antonescu, iar la plecare i-a lăsat un memoriu și l-a rugat să intervină
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
-mi refuză să gândească. Nu-i așa că florile uscate-ți așează credința în eternitate? Tot ce-i frumos se pierde fără urme, pe când lumina luminează-n voie formele date uitării de oamenii de rând, fire ce-și luptă supraviețuirea, ce imploră mâini nepăsătoare ale unor ființe nepăsătoare, să nu le arunce la gunoi, alături de murdăria și nepăsarea lor. Tu dai viață morții aparente, ești un fel de vrăjitor cu mâini de aur și suflet de platină. În mintea ta se nasc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În Los Angeles, a fost și prințesa Anne! Și aici sunt așteptați la premieră Diana cu Charles“. Franco se oprește În ușă, părând ademenit. Se Întoarce, ne privește de la Înălțime. Așteaptă să ne punem În genunchi În fața lui, să-l implorăm să nu ne părăsească. Noi, nimic. Toată lumea e Înghețată. Brusc, Bonissolli Își scoate hlamida, redevine Calaf și chiar acceptă să se miște, lăsându-ne cu gura căscată. Totul merge bine, până la scena enigmelor din actul II. Când Gwyneth se Îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asupra lor urgia mâniei tale! Aruncă-i în întunericul cel fără fund unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Să știe că cine scoate sabia, de sabie va pieri! Îi sfânt mare, ce gândești? șoptește înfiorat Toader. Sfântul cade cu fața la pământ implorând: Tu, Dumnezeu al meu! Fă dreptate pe Pământ, până nu-i prea târziu! Oameni buni! Vă prorocesc "Plinirea Vremii"! Privegheați și vă rugați, că nu știți când trâmbițele Apocalipsei vor suna înfricoșata Judecată de Apoi! Pocăiți-vă! Po... po... Brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chică, i-au îngenuncheat și, dintr-o lovitură de iatagan, le-au retezat capetele. A fost cumplit, înspăimântător, unchiule!... Și acum îmi răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă el, o imploră. Taci!! Te rog!! Ca pe Dumnezeu!! Nu mai pot!! Taci!! Maria nu-l aude, cu ochii pierduți în gol, obsedată, posedată, retrăiește aievea: ...Am îngenuncheat singură Am închis ochii. Bolboroseam "Tatăl nostru". Am plecat capul... Așteptam lovitura. O doream... Eram fericită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nepoata Marelui Mircea cel Bătrân! De doi ani, Vodă o ține prizonieră, împreună cu Doamna Despina, în latura de miazăzi a Cetății! E posibil aceasta?! De aceea am și luat-o pe lângă mine... Să-i dea slobozenia! Vorbește-i! Doamnă, o imploră Voichița cu lacrimi în ochi, vă rog!... O să-l rog... Dar, știu eu? clatină din cap a îndoială. Sunteți prinse de război: soața și fiica lui Radu cel Frumos, vrăjmașul de moarte al lui Ștefan. De ce l-a alungat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
l-oi putea duce! Să mă păsuiască și ei! Ce naiba?! N-oi fugi cu Țara Moldovei în straiță!... Oare Marele Domn și voievod a toată Țara Moldovei, "Buzduganul Creștinătății", n-are atâta crezământ la ei?! Juga ridică brațele către cer implorând Divinitatea într-o resemnare mută. Ca prin farmec, Ștefan se îmblânzește: Dragul meu!... Neprețuitul meu "Mare" vistiernic! Rogu-te! Mai fă o minune! Nu o dată te-ai dat peste cap, de trei ori, de șapte ori, tu știi ce-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ură, și i-am spus: "Șobolane!! Țara ai belit-o!! Moldova ai vândut-o turcilor!! Pe taica l-ai ucis mișelește!! Și-ți era frate!!" "Nepoate, chițăia el pițigăiat, nu mă ucide!!" Se milogea, se târa, îmi săruta picioarele, mă implora: "Fie-ți milă, nu mă ucide, nepoate! Am aur! Aur mult! Ți-l dau tot! Tot! Lasă-mi viața!" L-am scuipat în față: "Ucigașule! Pe taica nu-l poți răscumpăra cu tot aurul din lume!!" Îi clănțăneau dinții, guița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
glasul ei rău, ca o palmă: Roagă-te păcătoaso!! Voichița tresare îngrozită, bolborosește tremurând: Do... Doamna... Roagă-te Sfintei Fecioare să te ierte, dacă poate fi iertare pentru păcatul ce ai săvârșit! Voichița se târăște în genunchi, cu mâinile întinse, implorând-o: Iartă-mă! Iartă-mă, Mărită Doamnă! Năpârcă!! se dezlănțuie Maria. Te-am încălzit la sânul meu! Iată răsplata! Voichița se târăște în genunchi, îi îmbrățișează picioarele hohotind: Am ridicat ochii asupra Domnului și Stăpânului meu! Omoară-mă! Merit osânda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarce el acuzator spre Alexa. Numa' tu! Dracu' m-a pus să mă bag în cârd cu Cârpă-n-cur, aista, îngână Alexa spăsit. Acu... acu, ce facem, ce facem cu boier Cârpă aista? se agită Isaia. Cupcici cade în genunchi, îl imploră: Nu spui! Tac mâlc! Mormânt! Jur! Pe pruncii mei! Jur!... Apăi, nu merge așa, sare și Alexa furios. Jur! Jur! Și gata! Crezi că... Măă! "Cârpă"! îl zgâlțâie Isaia. Cine a semnat pâra... jalba către Înalta Poartă, de l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-avem scăpare... "Stârvuri! Jaf! Robie! Sânge! O Dunăre de sânge!", își face apariția silueta Sfântului, propovăduind halucinante blesteme. E grozav "Sfântul" aista cu Apocalipsa lui. O fi Vocea Destinului, șoptește Ștefan. Sfântul cade în genunchi, cu ochii, cu brațele implorând Cerul. "Doamne!! Aruncă-i în întunericul unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Trâmbițele înfricoșatei Judecăți de Apoi!!..." Ia, hușuiți pe Habacuc aista, că-mi sparie oștirea cu Apocalipsa lui! Șendrea se apleacă cu smerenie înaintea Sfântului: Binecuvântează părințele... și îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Spune! Pot să fac altfel? Sora hohotește, dar din gura ei cuvânt de îndurare nu iese... Isaia se răstește la ea cu brutalitate: Spuneai că mă iubești!... Că sunt "Soarele tău"!... Îi ești doar soră! Aruncă-te la picioarele lui! Imploră-l! Blesteamă-l! Fă ceva! Vrei să rămâi vădană?! Vorbește-i! În numele tău! Al pruncilor! Al lui Dumnezeu! Al Satanei! Amintește-i că-n vinele nepoților curge tot sângele blestemat al Mușatinilor! Spune-i că voi fi răzbunat! Spune-i că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi la batjocură! Dă-mi-l să-l îngrop creștinește!... Ca pe Dumnezeu te rog!! Ștefan o ridică, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zâmbet trist îi luminează chipul: Pentru o altă "Cale Albă"... rostește ridicând paharul și îl duce la buze. Nuuuu!!! țâșnește țipătul îngrozit al Voichiței. Ștefan zvâcnește, se întoarce: Maria!!! Nuuu!!!... Maria a încremenit cu paharul la buze. Nu, Maria!... o imploră Ștefan. Te rog!... Nu!... și se apropie de ea, încet, ochi în ochi, cu mâna întinsă, tremurândă. Te rog... Maria fascinată, încremenită cu paharul la buze... Lacrimi mute șiroiesc pe obrajii ei, picură în cupa cu vin... Ștefan ia paharul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâna întinsă, tremurândă. Te rog... Maria fascinată, încremenită cu paharul la buze... Lacrimi mute șiroiesc pe obrajii ei, picură în cupa cu vin... Ștefan ia paharul... Varsă vinul... Îl lasă să cadă și calcă pe cioburi: Iartă-mă Maria... o imploră și îi strânge mâinile. Promite-mi că n-ai să mai... Îmi promiți? o întreabă rugător și se înseninează când vede că Maria își șterge lacrimile și dă din cap. Și... și mergi la Hotin... Promiți?... Te rog! îi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină... N-ai teamă, Sihastre... Nu mă las eu cu una, cu două! Te întrebam de niște opinci... Ce veste-poveste vorba aiasta cu opincile? Ha! Ha! Tu cel plin de har... Prorocește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi alungat nimeni, unde există subsol, curte... altă dată, am fost, pur și simplu, terorizat, zile în șir, de o pisică nimerită parcă dinadins chiar sub fereastra dormitorului nostru... Cum se crăpa de ziuă, începea să miaune sfâșietor. Implora, ne implora pe noi, cele câteva sute de oameni, inimi împietrite, din cele două blocuri paralele ce formează între ele un soi de curte... Îmi trăgeam plapuma peste cap, să n-o mai aud... Dar auzeam... Le-am cerut alor mei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
colecția României literare a lui Rebreanu, pe 1932 sau ’33, am dat de un articol de Eugen Ionescu în care tânărul publicist spunea la un moment dat cam așa (citez din memorie) : „Eu care sunt un geniu (vă rog, vă implor, credeți-mă ; sunt un geniu !)...”. Vorbele acestea, care nu puteau fi luate atunci în cel mai bun caz decât drept o jactanță juvenilă, cum și erau, inofensivă prin însăși enormitatea ei, surprind acum prin clarviziune. Cerea să fie crezut pur
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
iubirea pentru ființele create de un singur Creator. Sunt într-o stare de spirit ciudată, recitind ce am scris acum câteva zile despre prima călătorie în Italia, și apoi în Scandinavia, la Copenhaga și la Stockholm, unde René m-a implorat să rămân cu el pentru totdeauna. Oare de ce nu mi-am ascultat inima? Toate impulsurile creatoare muriseră pentru mine în țara în care minciuna devenise adevăr. Dacă aș fi știut atunci că René nu avea să aibă o viață prea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Și tu, mon amour. Cum te simți? Ai reușit să-ți domini durerea grație loviturilor de pedale ale bicicletei tale? Ți-ai găsit al doilea suflu, disciplina ta? Tăcerea ta epistolară nu-mi dă un răspuns satisfăcător. Scrie-mi, te implor! A te citi - a te revedea în curând! Te îmbrățișez, René. Vineri, 24 mai 1974 Gabriela, mon cœur. Azi-noapte, neputând să adorm, m-am pus pe citit celebra Biografie a lui John Cowper Powys. Ascultă ce spune, pentru că asta ne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
voi reciti, am găsit fraza care mă mângâie și mă instruiește: „A cunoaște pentru a iubi și a iubi pentru a cunoaște”. Asta trebuie să fie natura iubirii după care m-am dat cu capul de toți pereții și am implorat-o să stea mereu cu mine, un esențial al vieții de natură pur cognitivă, și acest adevăr simplu mă face să iubesc mai departe artele, filozofia, dar și științele exacte, pentru că în ele există și iubirea, acel element caloric descins
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]