2,948 matches
-
al Romei, cufundat în lux și plăceri? Acestea erau vorbele elevului meu german Hans, în religie fratele Augustin, care venea după mine până în anticamera lui Leon al X-lea ca să mă câștige de partea doctrinei călugărului Luther, în timp ce eu îl imploram să-și țină gura dacă nu voia să-și sfârșească zilele pe rug. Blond, colțuros, remarcabil și încăpățânat, Hans, după fiecare lecție, scotea din coșul pe care-l căra după sine un pamflet sau o broșură, pe care se apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Hans se și lansă într-o nouă diatribă: — Știi prin ce mijloace vrea papa să termine construcția acestei biserici? Luând banii germanilor. Deja câțiva trecători se adunau ciorchine în jurul nostru. — Am vizitat destule monumente pe ziua de azi, l-am implorat eu. O să ne întoarcem altă dată. Și, fără să mai aștept o clipă, am fugit să mă refugiez în tihna vechii mele temnițe, jurându-mi să nu mă mai plimb niciodată prin Roma având drept ghid un adept al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
surorile tale așteaptă“. A fost o clipă de șovăială. Aveam să mă pomenesc oare aruncată pe veci în temnița răzbunării? Aveam să fiu oare în stare să mă agăț de mâinile salvatorului meu? Eram cu sufletul la gură, ochii mei implorau. Apoi a căzut sentința: „Așteaptă-mă aici! Am să te spovedesc!“ Mi-au dat lacrimile, trădându-mi fericirea. Dar, când am îngenuncheat la confesional, vocea îmi era iarăși fermă, pentru a rosti fără greșeală cuvintele pe care le repetasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar, cu gândul la grijile sale, a neglijat să mai răspundă mulțimii. M-am grăbit s-o fac eu în locul lui, ceea ce l-a amuzat atât de tare pe fiul meu, Giuseppe, că, de-a lungul întregului drum, m-a implorat să repet la nesfârșit aceleași gesturi, râzând în hohote de fiecare dată. * * * Chiar în ziua sosirii noastre la Roma, Giovanni al Cetelor Negre a stăruit să ne ducem împreună la papă. L-am găsit în consfătuire cu Guicciardini, care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
archebuze, cel mai viteaz dintre cavaleri poate fi doborât de departe de un fluieraș oarecare! Ăsta-i sfârșitul cavaleriei! Sfârșitul războaielor onorabile! În ochii gloatei, totuși, fluierașul florentin a devenit un erou. I s-a dat de băut, a fost implorat să-și istorisească iarăși isprava, a fost luat pe sus și dus în triumf. Sărbătorire fără rost, din moment ce moartea conetabilului de Bourbon nu întârziase nici măcar cu o secundă asaltul imperialilor. Ba dimpotrivă, s-ar fi zis că dispariția șefului armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așa, Kathy? Sigur că da. —OK? Promitem. O rezolvăm. Chiar acum. Cred că e prea târziu pentru asta. Aveam stabilită o perioadă de timp în care să rezolvăm totul... —Te rog, nu spune asta, Maggie. Acum Kathy era cea care implora. Nu sunt atât de multe de rezolvat. Ai auzit și tu punctele critice. Nu sunt foarte diferite. Maggie se întoarse. —Vă dau zece minute. În realitate a durat cincisprezece. Dar când au părăsit biroul lui Maggie și au ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui Ibrahim. Făcu o pauză retorică. —Ibrahim Khalil’ullah. Avraam, prietenul lui Allah. Pe chipurile bărbaților se iviră zâmbete sceptice și se auziră mai multe pufnituri batjocoritoare. Asta a fost și reacția mea, fraților. Dar sursa noastră insistă - și vă implor ca nici un cuvânt din ce vă spun să nu părăsească această cameră - că documentul s-ar putea să fie autentic. Fără îndoială, acest bărbat va susține că textul justifică pretențiile sioniștilor asupra Ierusalimului. Știm cu toții că liderii Hamasului nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce vrei să fac? Ce vrei? GARDIANUL: Rupeți-le gura! Făceți-i să se târască la picioare! Scuipați-i! Călcați-i! Lăsați-i să facă pe ei de frică! Zdrobiți-i! Să-și rupă hainele, să vă roage, să vă implore! Să vă cadă în genunchi... Ș-apoi... (Visător.) privindu-i de sus... muriți demn, cu zâmbetul pe față! ARTUR: Să mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-mi mărturisească... nimic... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din ce în ce mai dur, chiar justițiar.): Ce-ai vrut să afli, Grubi? Ce-ai vrut să-ți spună? HAMALUL: Am vrut! L-am rugat să-mi spună totul... Da... Și el a tăcut. L-am implorat, i-am căzut în genunchi... Pe vremea aceea doream și eu, ca orice om, să călătoresc și eu, măcar o singură dată, prin ploaie... L-am întâlnit undeva, pe un câmp... și l-am rugat să-mi spună. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
buncăr stilizat atâția oameni de știință? De ce am fost adus aici și ce se vrea de la mine? Care e gluma cu siguranța planetară pe care defunctul doctor Wagner mi-a vânturat-o pe la urechi În seara precedentă? Vă rog, vă implor... nu Înțeleg nimic din toată această aiureală În care sunt convins că am nimerit dintr-o greșeală sau dintr-o confuzie. Cineva trebuie să-mi dea, până la urmă, o explicație... Scuzați-mi surescitarea, dar puneți-vă În locul meu o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
există „altele”! - Nici de-asta n-aș fi atât de sigură. Mister Adam, studiul datorită sau din cauza căruia dumneavoastră vă găsiți la C.M.I.... - C.M.I.? - Da, Centrul de Monitorizare și Intervenție este denumirea Întreagă a locului unde ne aflăm, dar vă implor: nu mă Întrebați acum ce Înseamnă, ce reprezintă fiecare cuvânt. O să aflați... - Știu, la timpul potrivit, am mai auzit chestia asta de o sută de ori. - Foarte bine. Să revenim: studiul dumneavoastră se cheamă Accidente ale istoriei sau...? Dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gândește-te... Glasul lui Roger Howard tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii de bucățele, era congestionat la față, iar degetele nerăbdătoare și tensionate ale mâinii drepte loveau precipitat suprafața mesei, implorând grăbirea unui răspuns izbăvitor. Ochii neverosimil de verzi Îi ardeau mistuiți de o adversitate neașteptată. La adresa mea, a situației, a Celorlalți - nu-mi dădeam seama. Știu doar că Învolburarea subită a Întregii sale ființe mă inhiba și că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
niciodată experimente vocale... - O să faci acum. N-avem de ales. Știu, e foarte greu, dar ai o zi Întreagă la dispoziție și nu e imposibil. Orice voce poate fi imitată, e problemă de perseverență, nu de talent. Te rog, te implor... Trebuie să poți, oricât ți s-ar părea de aberant sau de caraghios ce-ți cer. Putem mult mai multe decât ne imaginăm, crede-mă. Corzile noastre vocale sunt un instrument capabil să scoată orice sunet. Nu te strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un promițător potențial de dezvoltare, ca să spun așa. 37 - Eva, ești de acord că lucrurile făcute pe jumătate pot duce doar la jumătăți de rezultat, și asta În cel mai fericit caz?! Spune că ești de acord. Te rog, te implor... - Sunt de acord cu absolut tot ce vrei și ce nu vrei, dar nu văd legătura... - Stai jos și ascultă-mă un minut. Îți amintești cum suna textul În limba română rătăcit printre Însemnările lui Noel Corbu? Dar textul Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de Jose de Alpoim aproape că-i ascultă sfatul. Tribunul Antonio Jose de Almeida strigă: "Bine venită fii, oră a revoluției!". La intrarea Regelui în teatrul "Dona Amelia" publicul izbucnește într-o manifestație ostilă. În mahalale, copiii cântă un refren implorând Fecioara Maria să pună capăt dictaturii... La 20 noiembrie se petrece o ședință istorică în Adunarea Deputaților. Costa ia cuvântul și, după ce critică dictatura din punct de vedere legal, atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu sunau altfel, învăluitoare, chemătoare, venite parcă pe o pală de vânt. Cântând, Ghidale făcea și unele gesturi, de parcă implora spre cer, parcă îi arăta Celui de sus că îmi cântă mie cântecul acela neînțeles, bucurându-se că poate face asta în fața mea, pentru mine, pentru prietenul lui, pentru despărțirea noastră care, amândoi o știam, dar ne prefăceam a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dorm și, până să vină cineva să-i dea drumul la aparatul cu robinetul de aer, să moară. Mi-a spus despre frica lui și m-a rugat să-l ajut să nu doarmă. Să vorbim tot timpul, m-a implorat. Despre orice, numai să vorbim. Eram destul de speriat, nu puteam nici eu să dorm. Chinuit de gânduri, de remușcări, de speranțe și incertitudini, măcinat, mai ales, de neputința în fața morții. Nu-mi părea rău că îmi bătusem joc de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el În cele din urmă, cu toate că nu s-ar fi putut spune că era cu adevărat sigur, o fată s-a Îndrăgostit de un alb și a rugat-o pe Elegbá s-o facă albă și pe ea. Atîta a implorat-o și atîția cocoși a sacrificat, că zeița i-a ascultat ruga și În felul ăsta s-a putut mărita cu iubitul ei, care a dus-o În Franța fără să știe care era adevărata ei obîrșie. Însă odată ajunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca un zid de cristal, decît o simplă respingere estetică. Se așternuse o tăcere În care cei prezenți păreau să Încerce să-și recapete puterile după cîntecul zgomotos și rîsetele și discuțiile ce i-au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce frumoasă. Fata Încercă la Început să se Împotrivească, Însă din penumbră subofițerul atacă imediat coardele chitarei, scoțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mări și despre o fată frumoasă care suferea În tăcere de pe urma absenței lui, fără să-și piardă nădejdea nici măcar cînd era asigurată că vaporul iubitului ei dispăruse În ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de crud, poruncindu-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
legată de pat cu brațele și picioarele În cruce și durerea intensă pe care o simțea o făcu să Înțeleagă că tocmai era sodomizată și că el Încerca să-i facă rău, cît mai mult cu putință. - Te rog! Îl imploră ea, Învinsă. Te rog! Dar Oberlus continuă pînă Își dădu drumul În ea și se Întinse pe spate, mușcînd-o de gît. După cîteva clipe, recăpătîndu-și răsuflarea, Îi șopti la ureche: - Ai spus „te rog”? Ea Încuviință În tăcere. - Asta-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fapt, și revenindu-și după agresiunea brutală, se trezise atît de aberant pedepsită, Încît fusese cum nu se poate mai fericită, cu toate că penisul acela uriaș o sfîșia pe dinăuntru și În cele din urmă nu avusese Încotro și trebuise să implore milă. Dar chiar În această implorare supusă de a nu mai continua să o chinuiască găsise o plăcere specială, pentru simplul fapt că, după cum era de așteptat, stăpînul ei monstruos nu o ascultase. Soarele se afla la zenit, fluxul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]