3,607 matches
-
că voiau să lege noi prietenii, dar timiditatea lor a făcut ca la început să se simtă ceva mai stingheri. Calitățile native însă, au scos rapid la iveală sufletele lor alese, spiritele lor frumoase. Cu ce m-au mai impresionat indienii? Erau complet lipsiți de condiționări atunci când se apucau de lucru! Pentru ei nu avea nicio importanță unde îi prindea acțiunea: în pat, pe jos, pe scaun, pe terasă, pe iarbă... oriunde, pentru ei nu se punea problema confortului atunci când își
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
practică din partea lor: am învățat să mănânc mâncarea indiană! Întrucât veți ajunge, cu siguranță, în India, sper că n-o să vă supărați dacă o să vă transmit, la rându-mi, această experiență. Iată în ce constă ea: la fiecare masă, un indian ne aducea la cameră câte un platou pe care se aflau șase boluri mici cu diferite... sosuri, mâncarea noastră. Întotdeauna, dintre acestea, unul conținea un iaurt special - n-aș putea să-i definesc caracteristicile - foarte plăcut la gust și răcoritor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
le lăsam pentru la urmă, ca desert, alături de iaurt. În ce privește conținutul bolurilor, mâncarea indiană era atât de condimentată, că-mi lua gura foc după fiecare înghițitură, paharul cu apă nelipsindu-mi niciodată. Bineînțeles, foloseam furculița... Când i-am studiat, discret, pe indieni, am observat uimit că aceștia luau chapata cu mâna, o făceau cornet și apoi o înmuiau într-unul din sosuri și mâncau... apoi o înmuiau în iaurt și iar mâncau... După fiecare vizită a cornetului de chapata prin sosuri, urma
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
jos alte saltele, la fel ca primele. Veneam curați și purificați de la Belapur pentru a ne proba aici valențele energetice. Cât de bine puteam să ne păstrăm în aceste condiții? - You: there, you: there... you, uncle: down, you, uncle: down! Indianul de la recepție însărcinat cu cazarea noastră a fost expeditiv și, din câteva vorbe, ne-a repartizat la sol pe mine și pe un belgian ceva mai în vârstă. Ne învârteam toți stânjeniți, nu știam dacă să ne așezăm și unde
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
oarecum preocupat de locația viitoare a havanului și a pujei. La meditația de dimineață foarte mulți au rămas pe dinafară. Adăugându-i și pe cei de la dormitoare, plus pe cei ce erau așteptați să sosească în continuare, în special mulți indieni... - Unde vom încăpea cu toții? - mă întrebam singur. Personal, mă vedeam înafara zonei de maximă intensitate vibratorie, dar nu era de neglijat nici atenția oferită de Mama rătăciților de la periferie. Așa m-a găsit Victoraș, brăileanul și fratele nostru ce studiază
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
foarte multă lume pe dinafară. Nu m-am necăjit. Micile movilițe de pământ din fața intrării au fost locuri perfecte de stat pentru havan, iar mie mi s-a mai împlinit, nesperat, o dorință mai veche: voiam să fiu înconjurat de indieni, să le simt respirația, să devin una cu ei, să fiu acceptat și să-i înțeleg. Așadar, de jurîmprejurul meu erau mulți indieni: bărbați, femei, copii și... și, bineînțeles, papucii lor. În această companie am participat la un havan dintre
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
iar mie mi s-a mai împlinit, nesperat, o dorință mai veche: voiam să fiu înconjurat de indieni, să le simt respirația, să devin una cu ei, să fiu acceptat și să-i înțeleg. Așadar, de jurîmprejurul meu erau mulți indieni: bărbați, femei, copii și... și, bineînțeles, papucii lor. În această companie am participat la un havan dintre cele mai puternice. Dinspre stadion se auzeau numele zeităților invocate, urmate de mantre și binecunoscutul Om Swaha. Dacă mantrele erau recitate timid de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fie cazați și hrăniți în complex. Credeam că o să stau cu orele la rând la cantină, dar niciodată nu a durat așteptarea mai mult de un sfert de ceas. Mereu mâncare bună și din abundență, mereu cu zâmbetul pe buze, indienii au fost la înălțimea evenimentului pentru care eram prezenți acolo. Un excelent exemplu de organizare și rezolvare a problemelor. Sincere și calde felicitări gazdelor noastre! Minunat popor! Spuneam, la început, că simt că n-aș fi chiar un om obișnuit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Comercianții versați te invitau să intri în prăvăliile lor ce, de cele mai multe ori, se reduceau la niște simple barăci din lemn sau carton dar care, drapate prin interior cu țesături multicolore, reușeau ușor să-ți îndrepte atenția spre obiectul comerțului indian - sariuri, curte, șaluri, metraje, bijuterii, cosmetice, suveniruri - fără să mai pătrunzi dincolo de ele. Ochii mei făceau precum cei ai lui Pluto când îi ieșeau din orbite la vederea osului uriaș. Credeți-mă: alegerea era dificilă tocmai datorită diversității ofertelor, a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe pământ, în fața grămezilor de legume și fructe, sursa existenței lor, strigându-și neobosiți clienții și lăudându-și marfa, cu fețele negre luminate de niște lămpi cu gaz, ale căror flăcări jucăușe vă înveselesc și vă încălzesc inimile. Legume, fructe, indieni, lămpi de gaz. Verde, auriu, negru, lumină... Cum să nu fiu marcat de această secvență de frumusețe și puritate? Cum să nu fiu pătruns de parfumul Indiei? Cu mai multe sacoșe cu fructe atârnând de mâinile mele, m-am întors
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
observa întinși printre obiectele comerțului lor. De la standul situat chiar în fața intrării în campus am cumpărat cele mai multe mărunțișuri. Apoi am mai adus clienți. Iar am mai cumpărat câte ceva. Și iar am adus clienți. M-am împrietenit astfel cu vânzătorul, un indian foarte închis la pigment; aproape negru. Drept recompensă mi-a oferit inițial un suport metalic pentru puja și încă un mic recipient metalic pentru kum-kum. Apoi un altul din piatră, tot pentru kum-kum. Toate aceastea, după obișnuitele negocieri purtate la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de la el era musai să mă mai capăt și cu cadouri! Un... vânzător ambulant... Rasistă gândire! Analiză superficială din partea mea și surpriză pe măsură. Dintr-o dată, atitudinea față omul din fața mea s-a schimbat substanțial. Observasem din relația mea cu indienii, că oamenii de rând nu cunosc decât dialectele din zona din care provin și sunt foarte puțini cei ce vorbesc limba engleză, doar cei școliți. Conducătorii de ricșă, muncitorii din ashram, oamenii simpli de pe stradă cu care încercasem un dialog
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Conducătorii de ricșă, muncitorii din ashram, oamenii simpli de pe stradă cu care încercasem un dialog simplu în engleza mea limitată - toți ridicau zâmbind din umeri, nu ne înțelegeam de fel. Deodată, am avut surpriza de a-l cunoaște pe acest indian care, sub simplitatea vânzătorului ambulant ascundea un spirit instruit, lucru ce pe mine m-a îndemnat la o mai profundă meditație asupra oamenilor. Pe la ora 12 noaptea, când a venit mașina să ne ia pentru plecarea spre aeroport, înainte de a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Maestrul nostru spiritual! Suntem sahaja yoghini! Practicați și dumneavoastră Sahaja Yoga? Diana a rostit dintr-o suflare toată această formulare (ea nu ratează nicio oportunitate de a vorbi despre Sahaja Yoga și de a da Realizarea Sinelui).Nu! - a răspuns indianul, uitându-se discret în jur. Eu cred că da, după solicitudinea lui. A pus pe ciocănel o etichetă cu însemnele de vamă făcută și ne-a promis că-l va înmâna echipajului care, la rândul său, îl va transmite mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
inimii noastre, tot SHRI SHIVA ne învață să dăruim iubire pură tuturor semenilor noștri, SHRI SHIVA este iertător, un ocean de compasiune, dar tot El devine distrugătorul lumilor dacă devoții persistă în greșeală! Aprofundând natura complexă a lui SHRI SHIVA, indienii I-au atribuit mai multe nume - era imperativ! - prin care, practic, au descris Puterea. Dacă am face o comparație între Dumnezeu, Cel invocat de creștini și SHRI SHIVA, cu obiectivismul cerut, nu putem să nu observăm că, în primul caz
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
compasiune, Născut din El Însuși, Oceanul iertării, Zeu al iubirii, Cel care dorește binele Universului, Cel care acordă binecuvântări, Sălaș al fericirii supreme, Domnul unic, Ascetul, Cel foarte subtil, Inima Universului, Cel fără pată, Cel care-i suprimă pe dușmani... Indienii sunt plini de imaginație când este vorba să acorde însușiri și să le descrie. Dar aceste însușiri nu sunt privite ca simple definiții, ci sunt produsul meditațiilor lor asupra Puterii Unice, în cazul de față, guvernatoarea inimii. Și al înțelegerii
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
instrumente de percuție indiene, format din două... tobe de mărime medie, la care se bate ritmul cu palmele. Tapasya - se poate echivala cu postul de la creștini. Cu deosebirea că tapasia are o înțelegere mai largă, în sensul în care pentru indieni orice reținere de la plăceri sau confort reprezintă o încercare a virtuților spirituale ale practicantului. Există și exhibiționiști ce transformă tapasya într-un spectacol grotesc cu pretenții de spiritualitate, ceva de genul: stat într-un picior un număr de ani, muțenia
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
apărea, La Relșigionț Romaine. Sper că, în 1970, Gșeorgesț Dșumézilț va putea fi invitat aici pentru unul sau două trimestre - dar cum bugetul de la Divinity School este epuizat, voi încerca să-i interesez pe van Buitenen și pe cei de la Indian Civilization. În martie va apărea un Festschrift Mșirceaț Eșliadeț destul de voluminos (660 de pagini), cu câteva articole interesante (mai ales cel al lui Cioran)6. Urmează să vă trimit câteva extrase; nimic senzațional. Singura bucurie în 1968: publicarea unei nuvele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și l-a scos de la mână”. Cele șase conferințe s-au succedat la interval de câte o săptămână, având următoarele titluri: „The Ideology of the National Epic” (23 octombrie 1967), „Heroic Age or Mythic Age?” (30 octombrie 1967), „Problems of Indian Epics” (6 noiembrie 1967), „Problems of Iranian Epics” (13 noiembrie 1967), „From Myth to History” (20 noiembrie 1967) și „The Indo-European Eschatology”. Pe lângă acestea, a mai prezentat cel puțin două conferințe secundare, la History of Religions Club: „În această seară
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Jawaharlal Nehru, în care acesta nu se sfia să afirme că și dictatura proletariatului, ca orice dictatură, este exercitată de minoritate împotriva majorității. Cum Nehru era prietenul Uniunii Sovietice, Filip nu îndrăznise să-l citeze și-mi atribuia mie opinia indianului. Acuzațiile din declarația amicului meu continuau pe mai multe pagini, în același registru minor, la fel de fastidios, dar cu adresă parșivă: să demonstreze că sînt un element ostil, descompus, cosmopolit, contrarevoluționar și așa mai departe. Sînt păreri literare, nu politice, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cineva s-ar gândi să-i reîntoarcă pe români la sud de Dunăre (evacuându-i de aici pe sârbi și pe bulgari!). Atunci ar trebui și ungurii să pornească Îndărăt spre Ural, iar americanii să revină În Europa, lăsând continentul indienilor autohtoni. Acesta e un joc stupid. Care poate deveni Însă sângeros. Nu din vina istoriei, se Înțelege, ci din vina oamenilor de astăzi care manipulează istoria, urmărindu-și interesele. Și În Kosovo a existat, ca pretext, o dispută În jurul continuității
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cocoțată pe umărul unui individ cu turban, care merge pe stradă în fața mea. Animalul face bezele și se strâmbă la trecători. Aceștia, mai ales tinerii, se opresc, râd și-i fac, la rândul lor, semne. Individul cu turban, probabil un indian, merge înainte, fără să reacționeze, prin coridorul liber, creat de „spectatori” în fața sa... Caut François Feldman într-un magazin cu CD-uri. Preferința mea muzicală, oarecum exotică și în contratimp cu ceea ce se vinde acum mai bine pe piața CD
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Hanovra. De sus, Expo seamănă cu o imensă tabără romană, având dreptunghiuri precis conturate - „ogrăzile” naționale. E foarte spectaculos pavilionul Canadei, cu un imaș verde pe care au fost plantate câteva wigwam-uri de piei roșii și un enorm, uriaș indian de plastic, legănându-și panașul în vânt. Patrimoniul istoric și cultural al aborigenilor reprezintă o marfă neprețuită pentru o națiune de emigranți, canadienii, care trebuie să-și inventeze o identitate, pentru a nu fi confundați cu alții (reușesc, iată, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fără prea mare ecou, și un roman-eseu care a avut un succes remarcabil, mai ales în lumea intelectuală - Viața și opiniile lui Zaharias Lichter -, roman ce cunoaște interes și reeditări și după revoluție. În America, profesor vreo trei decenii la Indian University, a publicat câteva volume de comparatistică, cel mai relevant, cred eu, Cinci fețe ale modernității. Lui Matei îi sunt recunoscător până azi pentru multe, multe lucruri, nu numai scriptice; el a scris despre unele romane ale mele, cât era
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
presupune că faptul de a te consacra Veșniciei te scutește să te mai grăbești. Eroare. Acești teleghidați mistici duc la extrem, din câte mi se pare, o caracteristică paradoxală a religiosului consacrat, cel puțin în aria noastră de civilizație (religiosul indian, brahman sau care a renunțat la lume, deosebindu-se de vulgum printr-o nepăsare, o nonșalanță augustă și vag distrată): aferarea introvertită. Regăsim această trăsătură, ceva mai puțin agresivă, în numeroase mănăstiri și abații catolice puțin înclinate, contrar așteptărilor, spre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]