6,102 matches
-
se deplasau din Suedia spre Karelia, (iar, mai târziu, unul dintre regimente a fost redirijat de aici spre Salla). În momentul în care a izbucnit războiul, în zona istmului Karelia era staționată Armata a 23-a formată din unităti de infanterie, infanterie motorizată și blindate. În Karelia era amplasată Armata a 7-a de infanterie. În regiunea Murmansk-Salla se afla Armata a 14-a formată din 5 divizii de infanterie (o divizie de rezervă în Arhanghelsk) și una de tancuri. De
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
deplasau din Suedia spre Karelia, (iar, mai târziu, unul dintre regimente a fost redirijat de aici spre Salla). În momentul în care a izbucnit războiul, în zona istmului Karelia era staționată Armata a 23-a formată din unităti de infanterie, infanterie motorizată și blindate. În Karelia era amplasată Armata a 7-a de infanterie. În regiunea Murmansk-Salla se afla Armata a 14-a formată din 5 divizii de infanterie (o divizie de rezervă în Arhanghelsk) și una de tancuri. De asemenea
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
redirijat de aici spre Salla). În momentul în care a izbucnit războiul, în zona istmului Karelia era staționată Armata a 23-a formată din unităti de infanterie, infanterie motorizată și blindate. În Karelia era amplasată Armata a 7-a de infanterie. În regiunea Murmansk-Salla se afla Armata a 14-a formată din 5 divizii de infanterie (o divizie de rezervă în Arhanghelsk) și una de tancuri. De asemenea, sovieticii dispuneau în zonă de aproximativ 40 de batalioane, regimente separate și unități
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Karelia era staționată Armata a 23-a formată din unităti de infanterie, infanterie motorizată și blindate. În Karelia era amplasată Armata a 7-a de infanterie. În regiunea Murmansk-Salla se afla Armata a 14-a formată din 5 divizii de infanterie (o divizie de rezervă în Arhanghelsk) și una de tancuri. De asemenea, sovieticii dispuneau în zonă de aproximativ 40 de batalioane, regimente separate și unități de geniu care nu făceau parte din structura divionară. În Leningrad erau staționate 3 divizii
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
divizie de rezervă în Arhanghelsk) și una de tancuri. De asemenea, sovieticii dispuneau în zonă de aproximativ 40 de batalioane, regimente separate și unități de geniu care nu făceau parte din structura divionară. În Leningrad erau staționate 3 divizii de infanterie și un corp mecanizat. Atacul inițial german împotriva forțelor aeriene sovietice nu a atins nici una dintre unitățile de aviație localizate în apropierea frontierei finlandeze, astfel încât rușii au putut angaja în luptă cele 750 de avioane ale Forțelor Aeriene Sovietice și
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
că sovieticii începuse războiul împotriva Finlandei, ei nu au putut continua planurile inițiale pentru o ofensivă aeriană de amploare în sprijinul atacurilor terestre. Din Karelia au fost retrase un corp mecanizat cu două divizii de blindate și o divizie de infanterie, lăsând forțele trecute în defensivă fără nici o unitate de rezervă. La început armata finlandeză a fost desfășurată pe poziții defensive, dar, la 29 iunie, Mannerheim a creat Armata Kareliei, comandantă de generalul-locotenent Heinrichs, și a dat ordin pentru începerea pegătirilor
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
29 iunie, Mannerheim a creat Armata Kareliei, comandantă de generalul-locotenent Heinrichs, și a dat ordin pentru începerea pegătirilor pentru atacarea trupelor sovietice din Karelia. Armata Kareliei era formată din două corpuri de armată și un grup de armată (cavalerie și infanterie). Lor li s-a alăturat mai târziu două regimente germane. Forțele sovietice erau compuse din două divizii ale Armatei a 7-a. Sovieticii construiseră numeroase fortificații de-a lungul frontierei, în orașul Sortavala și pe drumurile către Värtsilä și Korpiselkä
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
care îl confirma ca specialist în drept de stat, drept administrativ, drept internațional și teoria statului, dându-i posibilitatea să ocupe funcții oficiale sau catedre universitare în aceste domenii. În timpul războiului s-a înrolat, ca voluntar, într-un regiment de infanterie bavarez. În același an s-a căsătorit cu Pawla Dorotic, o presupusă contesă din Serbia, pe care o întâlnise la Görlitz, unde aceasta era angajată ca dansatoare. Ulterior s-a dovedit că Pawla nu era o contesă ci o impostoare
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
lui, dar cele mai multe "Panzerwaffe" să fie concentrate la Sedan. Marea concentrare de tancuri nu trebuia să atace spre nord, ci spre vest, pentru executarea unei penetrări strategice rapide și independente în adâncime spre Canalul Mânecii. Acest atac trebuia executat fără sprijinul infanteriei, care i-ar fi încetinit înaintarea. Atacul ar fi dus la prăbușirea frontului inamic și ar fi fost executat cu pierderi minime prin evitarea luptelor de anihilare ("Kesselschlacht"). Utilizarea unor forțe blindate independente mai fusese discutată în perioada interbelică în
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
asemănătoare războiului-fulger. În timpul primei conflagrații mondiale, aceste metode au permis realizarea unor străpungeri tactice, dar exploatarea acestor succese nu a putut fi făcută în mod corespunzător din cauza lipsei transportului motorizat al trupelor. Dezvoltarea tancurilor, avioanelor și, mult mai important, al infanteriei și artileriei motorizate au permis germanilor să folosească vechile metode cu noua tehnologie din 1940. Problema transportului fusese rezolvată prin modernizările motorului cu ardere internă. Din punct de vedere conceptual „"Blitzkrieg"” este complicat. Nu există nicio referință explicită asupra unei
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
hotărât să își concentreze aici o jumătare din forțele blindate, fiind convins că greul atacului german se va da pe câmpiile belgiano-olandeze. Gamelin considera că dacă germanii ar fi încercat să forțeze cursul râului Meuse printr-un masiv atac de infanterie, belgineii ar fi reușit să se apere cu succes. Mai mult chiar, chiar în condițiile în care un asemenea atac ar fi fost încununat de succes, victoria germană ar fi fost obținută cu un mare efort și după o perioadă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Belgienii au căpătat convingerea că germanii aveau să atace prin regiunea Ardennes și să se îndrepte spre Canalul Mânecii pentru izolarea armatelor aliate din Belgia de restul Franței. Diplomații belgieni au anticipat corect planurile germane pentru folosirea trupelor aeropurtate (parașutiști și infanterie îmbarcată în planoare) în spatele liniilor aliate. Aceste analize nu au fost însă considerate demne de luat în seamă de către planificatorii militari francezi sau britanici. În martie 1940, serviciile de contrainformații elvețiene au aflat de prezența a șase sau șapte divizii
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
sprijine reciproc și să își concentreze puterea de foc în atac sau defensivă. În acest fel, unitățile germane de tancuri au depășit avantajul blindatelor franceze, superioare ca număr și echipare, amplasate însă în grupuri mici de sprijin ale unităților de infanterie. Francezii nu erau dotați cu aprate de emisie-recepție, ordine fiind transmise prin viu grai, iar avantajul comunicațiilor radio avea să se dovedească decisiv în momentele decisive ale luptelor. Rețeau de comunicații radio permitea comunicarea dintre echipajele tancurilor și comandament, dar
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în cel mult trei sferturi de oră de emiterea cererii de sprijin. Armata terestră germană a abordat soluția atacului „forțelor combinate”. Spre deosebire de aliați, germanii se bazau pe unități cu un mare grad de mobilitate, cu un raport judicios ales dintre infanterie, artilerie, unități de geniu și formațiuni de tancuri, toate integrate în diviziile de blindate. Cu toții se bazau pe un sistem de comunicație de bună calitate, care le permitea atace cu succes și să își folosească avantajele obținute mai înainte ca
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
folosească avantajele obținute mai înainte ca inamicul să poată reacționa. Diviziile de tancuri erau capabile să efectueze misiuni de recunoaștere, să inițieze atacuri, să treacă rapid în apărare sau să ocupe poziții strategice. Pozițiile cucerite erau mai apoi apărate de infanterie și artilerie, devenind baze de plecare pentru noi atacuri. Deși la începutul războiului, tancurile germane nu erau proiectate pentru lupta împotriva blindatelor inamice, tanchiștii germani au dezvoltat tactici pentru atragerea mașinilor de luptă inamice în raza de acțiune a artileriei
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
exercite funcția principală, aceea de observare a câmpului de luptă și conducere a acțiunilor tactice. În acest fel, echipajele franceze aveau să se dovedească mult mai puțin eficiente în luptă. Germanii se bucurau de o anumită superioritate și în cazul infanteriei datorită aplicării doctrinei „Auftragstaktik”, care promova un lanț al comenzii relativ descentralizat, prin care ofițerii erau încurajați să aibă inițiative personale pentru îndeplinirea obiectivelor comandanților lor. Pentru atingerea acestor obiective, fiecărui comandant i se asigura sprijinul necesar cu armament. Unul
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
asigurau apărea orașelor și porturilor, precum și piesele de artilerie ale unităților de antrenament. Pentru trupele de atac au fost dedicate 85 de baterii grele și 18 ușoare "Flak" ale "Luftwaffe", 48 de companii de artielerie ușoară antiaeriană din cadrul diviziilor de infanterie și 20 de companii de artilerie ușoară antiaeriană independente, care funcționau ca rezervă statelor majore de la nivelul de corp de armată în sus. În total erau 700 de tunuri antiaeriene de 88 mm și 180 de 37 mm aparținând "Luftwaffe
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de comunicații, inclusiv radio. Amplasarea tactică a forțelor franceze și modul de folosire al unităților operaționale mobile au fost de asemenea inferioare celor germane. Din punct de vedere tactic, blindatele erau dispersate de-a lungul întregului front francez. Diviziile de infanterie franceză erau sprijinite de batalioane de tancuri (aproximativ 100). În acest fel, în ciuda numărului superior de blindate, tancurile franceze nu erau o forța operațională independentă de temut. Diferența față de blindatele germane era adâncită și de faptul că doar puține tancuri
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
tancuri franceze aveau montate aparate de emisie-recepție radio, iar acolo unde ele existau, erau de calitate slabă. Tancurile franceze erau depășite de cele germane și la capitolul viteză de deplasare. Tancurile franceze fuseseră concepute ca mașini de luptă destinate sprijinirii infanteriei. Viteza superioară a tancurilor germane le-a permis acestora să depășească și să execute manevre de încercuire a blindatelor franceze. În 1940, planificatorii militari francezi continuau să considere tancurile drept o armă pentru sprijinirea infanteriei, și nu invers. Ca urmare
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mașini de luptă destinate sprijinirii infanteriei. Viteza superioară a tancurilor germane le-a permis acestora să depășească și să execute manevre de încercuire a blindatelor franceze. În 1940, planificatorii militari francezi continuau să considere tancurile drept o armă pentru sprijinirea infanteriei, și nu invers. Ca urmare, în toată campania din 1940 francezii nu au fost capabli să reacționeze la fel de rapid precum inamicii lor. Din punct de vedere operațional, se pare că francezii nu au conceput niciun rol ofensiv unităților de tancuri
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
conceput niciun rol ofensiv unităților de tancuri. În ciuda faptului că unii dintre comandanții tineri precum colonelul Charles de Gaulle au încercat în perioada interbelică să convingă Înaltul Comandament francez de necesitatea formării unor divizii de blindate sprijinite de aviație și infanterie, conservatorismul militar a împiedicat punerea în practică a acestor „noi idei”. Înaltul Comandament francez era convins că victoria ar putea fi asigurată de apărarea unei linii a frontului așa cum fusese cea din 1914-1918. Pregătirea trupelor a fost bazată în special
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
așa cum fusese cea din 1914-1918. Pregătirea trupelor a fost bazată în special pe pregătirea luptei în tranșee și pe linii fortificate. În perioada septembrie 1939 - mai 1940 s-au făcut câteva exerciții de amploare redusă care vizau acțiunile mobile ale infanteriei. Forțele franceze din nord erau compuse din trei Grupuri de Armată. Grupurile de armată 2 și 3 apărau Linia Maginot în zona de est. Grupul de Armată 1 aflată în vestul țării trebuia să acționeze pe teritoriul Țărilor de Jos
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Francezii aveau să scape din încercuire și, în cele din urmă, să asigure un sprijin important britanicilor în timpul retragerii de la Dunkerque, două spătămâni mai târziu. În regiunea centrală, înaintarea Grupului de Armată A în Ardeni trebuia să fie întârziată de infanteria motorizată belgiană și de diviziile de cavalerie mecanizată ("Divisions Légères de Cavalerie"). Rezistența antigermană principală a venit din partea "1 Chasseurs Ardennais" belgieni și Divizia a 5-a franceză de cavalerie ușoară (DLC) . Aceste unități nu dispuneau de suficient armament antitanc
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
sectorul Meuse. Datorită amenințării reprezentate de atacurile "Luftwaffe", transportul trupelor pe calea ferată s-a făcut doar în timpul nopții, dar francezii nu au considerat necesară nicio urgentare a acțiunii, presupunând în mod greșit că și germanii se deplasau la fel de încet. Infanteria franceză nu a încercat forțarea cursurilor de apă decât dacă avea asigurată acoperirea artileriei grele. Deși francezii erau conștienți de puterea de foc a tancurilor germane și de capacitatea ridicată de luptă a infanteriei, considerau că acestea sunt contrabalansate de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
și germanii se deplasau la fel de încet. Infanteria franceză nu a încercat forțarea cursurilor de apă decât dacă avea asigurată acoperirea artileriei grele. Deși francezii erau conștienți de puterea de foc a tancurilor germane și de capacitatea ridicată de luptă a infanteriei, considerau că acestea sunt contrabalansate de prezența unor fortificații puternice și de superioritatea artileriei grele. Francezii nu au luat în considerație gradul scăzut de pregătire a soldaților proprii și nici faptul că artileria era destinată luptei împotriva infanteriei, nefiind potrivită
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]