4,059 matches
-
drept, dar a iubit-o, s-a declarat "de partea vieții", chiar dacă, de tânăr, a "conviețuit cu moartea", pe timp limitat, la început, adică cei șapte ani de insomnii, pentru a trăi apoi în simbioza, nedespărțit de acest "aperitiv al infernului", așa cum o numește. E convins că nu este absolut nimic demn de râvnit în Univers, dar "simt că singura existența reală este a mea"74. Terapeutică că știința a vindecării bolilor. "Boală" lui Cioran era extremă luciditate de a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ispite, căreia, din punctul său de vedere, "trebuie să i te împotrivești din răsputeri". Pentru Sábato, nu există om care să nu fi scris, pictat, sculptat, modelat, construit, inventat vreaodată ceva, fără s-o facă pentru a ieși din propriul infern, de aceea, cuvinte că agrement sau plăcere nu au nimic în comun cu literatura, pentru că marile române este de părere Sábato îl transformă pe autor atunci când le scrie și pe cititor atunci când le citește. Nu se scrie pentru a încântă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Pelayo, se spune în discursul omagial că, prin eseurile sale, amestec de luciditate și pasiune, prin narațiunile sale, pline de halucinații, de idei sumbre, de întâmplări circulare și obsesive, de introspecții atroce și calculate, de fragmente de paradis și de infern descrise cu minuțiozitate, Sábato reda românului măreția de a fi "sora nocturnă și deliranta a istoriei".121 SÁBATO ȘI CIORAN, FAȚĂ ÎN FAȚA " Adevărată nesăbuința este lipsa nebuniei." (E.Cioran, Căderea în timp) "Toți cei care mă cunosc știu că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de fapt, eroina din Tunelul, María, îl citește pe Sartre și asimilează ideile acestuia. Pascal spunea că nu suntem decât niște condamnați la galere legați cu lanțuri la aceeasi galera, în așteptarea morții. Cu astfel de percepții, conviețuirea este un infern. Dacă acestei viziuni îi anulam speranța în Dumnezeu, ceea ce rămâne se aseamănă gândirii sartriene, crede Sábato. Este posibil că sentimentul de vinovăție pe care il trezește în omul-Sartre această credință să îl facă să pledeze pentru comunicarea dintre oameni, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o poate da. Credință această, care poate părea paradoxala, nu este nouă. Un mod de gândire similar îl întâlnim la unii romantici și poeți francezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu inclinațiile lor spre partea nocturnă și coborârea în infern. În viziunea romantismului, orbii pot schimba viziunea asupra realității printr-o presupusa clarviziune, care face din ei niște magicieni. Fernando nu împărtășește această elogioasa opinie, el mai degrabă are pentru orbi frică, nu respect, pentru că știe că îi sunt superiori
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Fernando Vidal Olmos 92 o călătorie luciferica, în timp ce, întreprinsă de Sábato-personaj, "dobândește un caracter orfeic și chiar golgotic, autorul vrea să împărtășească și, dacă e posibil, să răscumpere turbulenta întunecată a creaturilor sale"93. Fernando Vidal Olmos, "un sfânt al infernului" așa se prezintă în Dare de seamă Fernando. "Mă numesc Fernando Vidal Olmos, născut la 24 iunie 1911, în Capitán Olmos (...) și sunt o canalie"94 (aceeași dată că și scriitorul). Se prezintă deja de la început, prevestitor, de parcă l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai degrabă momentele lui de halucinații, de delir, momente care erau de fapt prezente permanent în ultima etapă din viața sa, în care aproape că se izola sau dispărea. În paginile astea, eu văd un Vidal care, coborând în adâncurile infernului, ne mai flutură o batistă de adio, ca unul care ar spune niște ironice și delirante cuvinte de despărțire, sau poate gesturi disperate de ajutor, întunecate și disimulate de infatuarea și orgoliul sau"98. Sau, am adaugă noi, poate că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
referințe la cele două simboluri care revin obsesiv la Sábato: orbirea ochiul că organ al văzului, al lucidității, și mama ombilicul. Obsesiv, pentru ca, așa cum spune însuși autorul în Scriitorul și fantasmele lui: "Orbirea este metaforă umbrelor, a întunericului, coborârea în infern sau în întunecoasa lume a inconștientului, este întoarcerea la mama sau la uter, este noaptea". Simbolul focului care apare în halucinațiile lui Fernando Vidal (ochiul gigant al statuii, a cărui fosforescenta se datoreaza unui foc interior care se mișcă și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
natura sa. Trebuie să fie bun, curajos, trebuie să fie inteligent, generos (trebuie să fie un mare dobitoc, ar spune unii) pentru a participa la războiul pe care oamenii îl duc între ei și pentru a-și găsi, în acest infern, un mod de a se face util, de a trece printre gloanțe, printre bombe, pentru a duce la bun sfârșit misiunea ce i-a fost încredințată. Animalul a dat dovadă de toate acestea în 1914. Dacă își are locul său
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
hiaturi în fluxul torențial al narațiunii lui Creangă. Figurile izolate pălesc în fața imaginilor de grup.Scena încăierării catiheților din casa lui Pavel Cinlocarul e remarcabilă prin dinamismul ei, iar atmosfera de la școala din Fălticeni pare să sugereze o imagine de infern,unde tinerii sunt torturați de manuale lipsite de limpezime, ―curat meșteșug de tâmpenie-.Cel mai complex dintre personaje este Nică. Întrucât lui Creangă― i-a venit ideea de a se < povesti >pe sine însuși-, Nică este ipoteza autorului la vârsta
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
însuți faptele, actele, tot timpul cu o degajare de crudă obiectivitate 152. Criticul observa predilecția pentru morbid al lui Blecher, tradusă în constatările explicite ale personajelor sale referitoare la ,,inutilitatea" lumii în care se situează. În aceste constatări izvorâte din ,,infernul unei trăiri" care vor continua și în celelalte două romane ale autorului, vedea Baltazar unicitatea operei lui Blecher. În aceeași direcție enunțată de Cezar Baltazar se înscrie și Pompiliu Constantinescu care constata, în Romanul românesc interbelic 153, ușurința cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fundamentală a acestei lumi: discontinuitatea. Însă, oricât de bizare ar fi ,,lumile" celor doi autori, există întotdeauna sens în halucinațiile și viziunile pe care aceștia le descriu. Studiind imaginarul lui Poe, Petru Creția, în studiul său Despre Egdar Allan Poe. Infernul terestru 389 aprecia că: ,,La Poe infernul terestru e difuz, el se întinde cât uscatul și cât mările, el nu e ascuns în măruntaiele pământului, ci în interioritatea umană, dinspre care se proiectează pe întindere cosmică"390. Sursa imaginației lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de bizare ar fi ,,lumile" celor doi autori, există întotdeauna sens în halucinațiile și viziunile pe care aceștia le descriu. Studiind imaginarul lui Poe, Petru Creția, în studiul său Despre Egdar Allan Poe. Infernul terestru 389 aprecia că: ,,La Poe infernul terestru e difuz, el se întinde cât uscatul și cât mările, el nu e ascuns în măruntaiele pământului, ci în interioritatea umană, dinspre care se proiectează pe întindere cosmică"390. Sursa imaginației lui Blecher este, de asemenea, interiorul său. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Călinescu, Alexandru, Anton Holban, complexul lucidității, București, Editura Albatros, 1972. Cărtărescu, Mircea, ,,Care-i faza cu cititul", în A patra inimă, București, Editura Artur, 2010. Ciobanu, Valeriu, Hortensia Papadat-Bengescu, București, Editura pentru Literatură Universlă, 1965. Creția, Petru, despre E.A. Poe. Infernul terestru, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2003. Cristescu, Maria-Luiza, Hortensia Papadat-Bengescu, portret de romancier, București, Editura Albatros, 1976. de Saussure, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Allan Poe, traducere de Livia Deac, București, Editura pentru Literatură Universală, 1966. 387 Ibidem, pp. 33, 34. 388 E. A. Poe, ,,Masca morții roșii" în Masca morții roșii și alte povestiri, ed. cit, p. 420. 389 Petru Creția, despre E.A. Poe. Infernul terestru, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2003. 390 Petru Creția, op. cit., p. 7. 391 E . A. Poe, Omul mulțimii, ed. cit., p. 346. 392 Erich Fromm, A avea sau A fi, traducere din engleză de Octavian Cocoș, colecție coordonată de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și în pîine, care constituie darul Demetrei. Cicul sezonier al însămînțării și recoltării este cel care devine centrul misterelor de la Eleusis datorită faptului că el poate simboliza soarta dorinței pămîntești: refularea și sublimarea ei. Iată ce relatează mitul: Hades, divinitatea infernului, o atrage pe Persephona în lăcașul lui subteran (subconștientul) în timp ce aceasta asculta cîntecul Sirenelor (simbol al exaltării imaginative). Pornind de la această semnificații dublă -bobul îngropat și dorința refulată -, imaginile agrare și psihologice se amalgamează ca să facă în final loc semnificației
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolul "soarelui-mamă", acesta avînd aceeași semnificație ca și simbolismul "pămîntului-mamă", astfel că cele două simbolisme se unesc într-unul singur sau cel puțin sînt susceptible să se înlocuiască reciproc. Astfel, divinitățile lunare devin în cele din urmă divinități subterane (ale Infernului). Politeismul se caracterizează prin faptul că divinitățile luminii, ca și cele ale tenebrelor, dau naștere unei întregi genealogii de copii, care ilustrează diversitatea calităților supraconștiente sau a perversiunilor subconștiente ale sufletului uman. Simbolismul "filiației" indică limpede și detaliat faptul psihic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
căci se referă la promisiunea unei vieți după moarte. Dumnezei în persoană ar fi luat decizia să acorde grație și iertare fiilor lui Adam. De acum înainte oamenii vor continua să trăiască veșnic dincolo de moarte, unii în Cer, alții în Infern, după meritele sau relele comise de ei în timpul vieții lor pe pămînt. Dacă Dumnezeu este simbol, dacă filiația este simbol, atunci intențiile lui Dumnezeu față de oameni sînt și ele simboluri grația este simbol, iar mesajul de bucurie va avea de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
după moarte, unde nedreptatea care domnește pe pămînt ("valea plîngerii") va fi înlocuită de o justiție transcendentă total diferită de cea umană, căci atît răsplata cît și pedeapsa sînt exaltate exagerat într-o viață veșnică în Cer sau în focul Infernului. Dispariția credințelor dogmatice se manifestă în prezent prin existența a nenumărate secte sau grupuri puțin numeroase, fiecare înarmat cu propria sa teologie. Nu numărul credincioșilor dintr-o sectă sau alta este cel care decide asupra adevărului, căci acesta există total
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin hiberbola care își urmărește linia directoare fără să o ating vreodată). III. În cadrul creației și pe parcursul evoluției își face apariția ființa conștientă, ființa părții iluminată, dar a cărei iluminare se poate stinge (subconștient al cărui simbol invers Cerului este Infernul). Dar din rîndul ființelor conștiente, din rîndul oamenilor, se ridică un om unic, care se dovedește pe deplin evoluat și care a învins tentațiile subconștiente. Învingînd infernul subconștient si chinul culpabil al acestuia, el ,,s-a urcat" simbolic "la ceruri
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a cărei iluminare se poate stinge (subconștient al cărui simbol invers Cerului este Infernul). Dar din rîndul ființelor conștiente, din rîndul oamenilor, se ridică un om unic, care se dovedește pe deplin evoluat și care a învins tentațiile subconștiente. Învingînd infernul subconștient si chinul culpabil al acestuia, el ,,s-a urcat" simbolic "la ceruri" (supraconștientul), de unde coboară tot simbolic pe pămînt ca să le aducă oamenilor mesajul împlinirii sale și al bucuriei care îl animă. Spiritul evolutiv al creației, "Cuvîntul lui Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
opuse, simbolul "Dumnezeului unic" ne permite să mărim în cel mai înalt grad intensitatea forței sugestive. Principiul imanent al Binelui este reprezentat aici în toată splendoarea lui atrăgătoare (Dumnezeu și Cerul), iar principiul Răului în toată hidoșenia sa (Satan și Infernul), în măsura în care forța emotiv sugestivă dispare, devine tentant să impunem imaginea drept o realitate în vederea exaltării funcției sale morale stimulatoare. Toate instituțiile religioase apelează la această stratagemă. Dar odată lipsită de semnificația sa simbolică misterul -, imaginea devine cu timpul o convenție
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ele încă din copilăria omenirii asupra combativității elanului. Era mitică se caracterizează prin două forme principale ale credinței în nemurire. Mitul creștin imaginează nemurirea ca fiind unirea definitivă a lui Dumnezeu cu Sufletul (răsplata eternă) sau separarea veșnică (viața în infern, pedeapsa eternă). Nedreptatea caracterului exagerat al recompensei și al pedepsei dispare dacă înțelegem ca veșnicia nu este o desfășurare temporală prelungită în infinit, ceea ce redă imaginii metafizice semnificația ei veritabilă: mister insondabil. Cealaltă formă a imaginii metafizice, reprezentată de mitul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
privirea introspectivă? 5) ANTICRISTUL: "SATAN" Simbolul "Dumnezeului-Judecător" nu-și găsește traducerea completă decît grație analizei legalității funcționării psihicului efectuate pe parcursul tuturor instanțelor, de la purificară supraconștientă (Dumnezeu-fiul, care urcă la Ceruri) pînă la pervertirea subconștientă (Satan, cel care ne duce în Infern). Justiția imanentă se manifestă nu numai prin realizarea ideală, ci și prin contrariul ei, pervertirea. Pentru a efectua analiza simbolului "Dumnezeu" trebuie să completăm traducerea contra-simbolului "Satan". Elemente ale analizei simbolului Satan sînt dispersate pe parcursul tuturor paginilor precedente. Trebuie să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lor subconștient obsedante și motivante, exaltările imaginative reprezentînd simbolic incitațiile lui Satan participă fără știrea noastră la delierarea intimă a fiecăruia din noi pe parcursul întregii zil și al întregii noastre vieți. Din punct de vedere mitic, Satan ne poartă spre Infern atunci cînd îi ascultăm promisiunile înșelătoare sau cînd i-am executat activ poruncile, care sînt în realitate propriile noastre porniri subconștiente, implicînd autoresponsabilitatea. Infernul nu este un loc aflat în spații, ci reprezintă funcționarea unui mecanism de natură psihică: orbirea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]