3,033 matches
-
E-adevărat; așteaptă, vin acum. „Și-apoi voi dormi azi, ca în toate celelalte zile, și va dormi și Rosarito. Va dormi și ea? Oare nu i-am tulburat liniștea sufletească? Și felul ei de-a fi să fie oare inocență sau maliție? Poate însă că nimic nu e mai malițios decât inocența sau, mai bine zis, mai inocent decât maliția. Da, da, presupuneam eu mai de mult că, în fond, nu există nimic mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
toate celelalte zile, și va dormi și Rosarito. Va dormi și ea? Oare nu i-am tulburat liniștea sufletească? Și felul ei de-a fi să fie oare inocență sau maliție? Poate însă că nimic nu e mai malițios decât inocența sau, mai bine zis, mai inocent decât maliția. Da, da, presupuneam eu mai de mult că, în fond, nu există nimic mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic decât inocența. Da, liniștea aceea cu care se dăruia, asta a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
maliție? Poate însă că nimic nu e mai malițios decât inocența sau, mai bine zis, mai inocent decât maliția. Da, da, presupuneam eu mai de mult că, în fond, nu există nimic mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic decât inocența. Da, liniștea aceea cu care se dăruia, asta a făcut să fiu cuprins de frică, frică nu știu bine de ce anume, nu era decât inocența. Și întrebarea ei: „Și femeia aia?“, gelozie, nu-i așa, gelozie? Probabil iubirea nu ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mult că, în fond, nu există nimic mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic decât inocența. Da, liniștea aceea cu care se dăruia, asta a făcut să fiu cuprins de frică, frică nu știu bine de ce anume, nu era decât inocența. Și întrebarea ei: „Și femeia aia?“, gelozie, nu-i așa, gelozie? Probabil iubirea nu ia naștere decât atunci când ia naștere gelozia; gelozia, ea ne revelează iubirea. Oricât de îndrăgostită ar fi o femeie de un bărbat sau un bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nevasta lui într-o mică vacanță la Paris, îi spusese: „La Paris, și cu nevasta? Asta e ca și cum te-ai duce cu morun în Scoția!“ Ceea ce-l amuzase copios pe Augusto. Și continuă, zicându-și: „Femei, câte vrei. Ce fermecătoare inocența malițioasă, maliția inocentă a lui Rosario, această nouă ediție a eternei Eve! Ce fetiță încântătoare! Eugenia m-a coborât de la abstract la concret, dar Rosario m-a condus la generic, și sunt atâtea femei ispititoare, atâtea... Atâtea Eugenii! Atâtea Rosarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu amândouă mâinile de umeri, o aduse față-n față cu el și rămase privind-o în ochi. Și nu ea, ci Augusto se schimbă la față. — Adevărul, fetițo, e că nu te-nțeleg. — Vă cred. — Nici nu știu ce-i asta, inocență, răutate, zeflemea, perversitate precoce... — Nu e decât afecțiune. — Afecțiune? De ce? — Vreți să știți de ce? Nu vă supărați dacă vă spun? Îmi promiteți că n-o să vă supărați? — Hai, spune-mi. — Bine-atunci: pentru... pentru... pentru că sunteți un nefericit, un biet om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lupta de clasă”. Diriginta Ioanei le-a spus părinților de copii de clasa a V-a că trebuie să aibă acces la Internet fiindcă „așa ne cere programul Fundației pentru o Societate Deschisă”. Radu, finul meu, mi-a spus, cu inocența și patosul aplaudac bine cunoscute, poezia pe care a învățat-o pentru serbarea de absolvire a clasei I: „Copii din lumea-ntreagă, Copii din Europa...” și crede-mă că era și uniunea monetară înăuntru. Te îngrozești ce ne-am specializat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cizmele lui de cauciuc roșii, cu uniforma veche care-i ajungea până la jumătatea coatelor, pe sub care se vedea un pulover răscusut, cu căciula lui mare, albastră. Dar, crede-mă, Mihaela, era de o candoare nesfârșită, iar când zâmbea avea o inocență biblică. Nu mai era om, ci ființă eterată. Eu sunt sigur că atunci când Iisus a strigat „Lăsați copiii să vină la mine”, la el s-a gândit. Mă uitam la el zâmbind și mă întrebam dacă sub hainele lui jerpelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai puțin, dar s-a trezit primul. Lumina zorilor se strecura prin crăpăturile obloanelor. Vei avea un fiu, își spuse, și repetă, un fiu, un fiu, un fiu. Imediat, împins de o curiozitate fără dorință, aproape inocentă, dacă mai există inocență în acest loc al lumii numit pat, ridică păturile ca să privească trupul Martei. Era întoarsă spre el, cu genunchii ușor îndoiți. Partea inferioară a cămășii de noapte i se răsucise până la brâu, albeața pântecelui abia se putea distinge în penumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zic, fluturându‑i hârtia în față. Am notat totul. Până la ultima pereche de șosete. — Bravo! — Și singurul lucru pe care mai trebuie să‑l cumpăr, adaug în treacăt, este o pereche de sandale lila. — Sandale lila? — Mmm? ridic ochii cu inocență. Da, îmi trebuie. Știi și tu, o pereche de sandale ieftine și drăguțe care să se asorteze la mai multe haine... — Am înțeles, spune Suze și se oprește, ușor încruntată. Bex... nu mi‑ai zis săptămâna trecută de niște sandale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spun, încercând să găsesc ceva de spus. Păi... — Te‑ntreb doar fiindcă mami mi‑a zis că e la jumătate de oră de noi. Dar nu‑l văd nicăieri! Lucru destul de ciudat, nu ți se pare? Își ridică sprâncenele cu inocență și domnișoara de onoare râde zgomotos. Mă uit peste umărul lui Lucy și o văd pe Angela Harrison stând în picioare lângă Tom, la câțiva metri, privindu‑ne cu ochi sfredelitori și victorioși. Dumnezeule, savurează chestia asta, nu? — La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
coborît și unde am crezut În toate poveștile, iar frunzele și iarba ude de ploaie foșneau de oracole subiective. Singurul paradis pierdut e această copilărie, acest Olimp În care nu ne mai putem Întoarce decît lucizi, căci ne-am pierdut inocența și puterea de a privi un copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de a-l găsi gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe Olimp singur, demistificator și nostalgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vă întoarceți luni. Aveți aici și un voucher, să vă petreceți weekendul la o pensiune, în Munții Retezat. E un loc în care nici moartea nu poate ajunge. — De ce? întreabă Lionel, dintr-odată interesat. — Din cauza drumurilor, râde Anghel de atâta inocență. N-au fost reparate de treizeci de ani. Propunerea dumneavoastră e o prostie. — Așa am zis și eu, dar șefii mei sunt de altă părere. Vă mai dăm și treizeci de euro diurnă, ridică Anghel oferta la un nivel la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect, să probeze nepăsarea, inocența? Curtezana n-ar avea ce ascunde, adică, n-ar avea de ce sta de veghe? Ca și cum graba cu care cercetase buzunarele străinului, să-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viziunea vechilor egipteni piramidele și raporturile lor cu marile coordonate ale universului, supradimensionarea statuilor, expresia privirii îndreptată dincolo, spre transcendent exemplu absolut bustul reginei Nefertiti -, hieratismul armonizator al figurilor în pictură; pe de altă arte, acel poem sublim, Declarația de inocență, din "Cartea Morților, Ieșirea la lumină" unic în literatura lumii prin modul original de a cultiva și celebra marile valori adevărul, binele, frumosul, dreptatea, măiestria concepute și viețuite ca expresii ale nemărginirii. b. Desfășurări infinite ale sensurilor valorice, ale vectorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
luminii, Re, al căror fiu se proclama. În acest sens, el trebuia să ducă o viață în cultivarea "infinității valorilor" bine, frumos, adevăr, dreptate, simțire, măiestrie lucru pe care îl mărturisea dincolo lui Osiris și Isis, prin celebra Declarație a inocenței, așa încât se considera "curat", condiție pentru a i se dezvălui "taina aflată înapoia tuturor tainelor". Pe de altă parte însă, în scrierile sapiențiale ale vechilor egipteni, aflăm îndoielile, mâhnirile, nedumeririle oricărui om lucid de întotdeauna, începând cu îndoiala relativ la justiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de magie, Când în vieața pustiită rîde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat, Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. {EminescuOpI 30} Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie Din ochirile-ți murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sigur, posesoarea victoriei materializate în câteva zero-uri adăugate în cont, bunuri și onoare neterfelită. Dacă el a vrut, eu ce puteam să fac!? Era nu numai o scuză, ci și o acuză adusă destinului ei de femeie slabă, cu inocența pierdută, a neputinței în fața sorții de a opune rezistență crudelor ei căi, pe când undeva, în adânc, victoria era serbată rece și sec, asemenea răspunsului soldatului la felicitările superiorilor: Servesc patria! Vizitele P eretele cu biblioteca plină de cărți culisă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai importantă femeie din viața mea, nu te superi că-ți spun asta - poate o să-ți spun ție, odată, câte ceva. A trecut Ani a mea. Nu mai e și nu mai vine, s-a dus. Doar tu mai ai aceeași inocență ca și ea. Contează?, ai să mă întrebi. Contează, am să-ți răspund... Acuma sunt cu tine și tot liber mă simt. Știu că doar pe tine n-am să te pierd niciodată. Pe mine și pe Loredana ne unesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestesc, sau dumneavoastră, că ascultați?, ce-o fi cu mine? Pe fata aia, pe Tina, nu mai puteam s-o văd, nu mă mai descurcam, părea inocentă, îți băga câte un „Cum? Nu înțeleg...”, de ziceai că e o fetiță, inocența întruchipată, o și ajuta vocea, vocea era splendidă, pula mea! Când au stat de vorbă la Catedră, prima dată, că din vara aia a început s-o ducă la facultate, mi-a povestit secretara că au tot povestit acolo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
timp, cam după un an de amor, nu mai știam dacă eu sunt bărbatul și ea femeia, iubea fără sfârșit, obositor, te nimicea cu forța ei sexuală... ăăă... Ea, care, pe stradă, era atât de timidă. Ea, care era imaginea inocenței. — Cum de era așa de grozavă?, exagerezi, în timp, ai ajuns să o idealizezi, de-aia vorbești așa. Păi, defecte? Ceee, defecte nu avea?, și Tina are un ton ciudat, atât de ciudat, că Maestrul se uită lung la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mult și mai mult? Nu gleznele perfecte, nu coapsele înguste, nu sânii. Nici părul lung, blond. Nu ochii ei albaștri. Nu mâinile lungi, subțiri. — Nuuu? — Nu. (Pauză...) Mie mi-a plăcut privirea ei. Te privea ca un copil. Avea o inocență nimicitoare. Am tot căutat privirea aia la toate femeile mele și n-am mai găsit-o niciodată... Poate tu... — Ei... dar Tina nu se uită deloc în ochii lui, el îi vede doar spatele lung, alb, cearșaful coborâse spre despicătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a dispărut Într-o dimineață de august, golindu-l de viață și retezându-i orice speranță că mai poate schimba ceva În existența lui. Plăcințica era Întruchiparea seninătății și a inocenței, despre care Antoniu numai știa nimic de mult, din poveștile copilăriei. Era Însăși chipul copilăriei, luminos și nepervertit, era dublul Îndepărtatei lui copilării. A plecat pe furiș, a dispărut În zori, lăsând pe cartea vișinie În care erau tipăriți Psalmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pierde din autoritate dacă nu ar zbiera la bieții Înfometați și nu ar amenința din când În când cu Închiderea ghișeului. Antoniu, deși obișnuit cu cerșetoria, și cu mizeria, este răvășit de spectacolul sumbru, de murmurul apocaliptic al foamei, de inocența animalică În fața ei. Pentru prima dată de la asumarea vieții de cloșard, simte cum umilința i-a cuprins ca o gheară sufletul. Îi vine să plângă, Îi vine să-L implore pe Cel de Sus să-i dea libertatea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câteva zile de la Înmormântare, chipul parcă i s-a luminat dintr-o dată . “Mult mai bine așa!” părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu a mea, mai bine plecată pe un alt ” tărâm ” cu inocența pe buze... Această seninătate a Măriei avea să-l facă pe Gheorghe și mai turbat, Încolțind În sufletu-i hain sentimentul devastator al geloziei. Curvă nenorocită! te-am zărit la praznic cum șușoteai cu amicul meu, Dorel... și cum Îl
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]