4,572 matches
-
societății românești, elemente care, devenite rizibile printr-o prelucrare artistică de maestru, își pierd savoarea comică la transpunerea textului într-o altă limbă 43. Clasificarea tematică pune în evidență în sferele superioare ale generalității abstracte câteva categorii ale comicului: caracter, intrigă și moravuri. În jurul acestora, Henri Bergson brodează propria sa ramificație. Preocupat îndeosebi de identificarea și ilustrarea cauzelor care declanșează râsul comic, Bergson departajează mai întâi categorii precum: "comicul mișcărilor și comicul formelor"44 pentru ca apoi să insiste în capitole speciale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
după principiul dadaist al arbitrariului absolut: "Unul din motivele pentru care Cântăreața cheală a fost intitulată așa, este că nici o cântăreță cheală sau pletoasă nu-și face apariția. Amănuntul acesta ar trebui să fie suficient"107. Subtitlul "antipiesă" justifică atât intriga circulară, construită "prin aglutinarea de întâmplări mărunte, prin derularea mecanică a fluxului amintirii, prin asocierea spontană de detalii aberante"108, având un pseudopunct culminant, "marcat la modul parodic prin dinamica interioară a limbajului vidat de sens"109, cât și structura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin familia cărora încearcă să se impună protipendadei ardelene, Mitică Ionescu pușlamaua bucureșteană transferată în mediu politic de peste Carpați apare ca un mixaj intresant de homo politikon și Don Juan. Nu doar tipologia este caragialescă în această piesă, ci și intriga "sinusoidală" (Romul Munteanu). Intervenția lui Dogariu, întors de la București cu investitura de primar dar și cu rezultatele investigației vizându-l pe Mitică și pe pretinșii lui strămoși de viță domnească, pare a canaliza piesa spre o finalitate clasică, prin reașezarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
De exemplu, poetica teatrului absurdului, realizată de Romul Munteanu în Farsa tragică, investighează aspecte care se regăsesc punctual printre elementele de modernitate reperate de I. Constantinescu în teatrul lui Caragiale: transformarea formei necirculare a dramei în formă circulară (favorizând crearea intrigii sinusoidale), diminuarea rolului acțiunii în teatru (prefigurându-se teatrul "așteptării"), înlocuirea prezentului "dramatic" cu trecutul, "disoluția" personajului, care nu mai este "logic" și demonstrabil, ci se integrează mecanismului de marionetă, prefigurarea personajului "lichefiat" care ia forma momentului și a stării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice moderne. 5.5. Dezarticularea limbajului Ceea ce micșorează în mod esențial distanța dintre opera caragialiană și literatura absurdului este dezagregarea cuvântului, proces aflat în directă legătură cu denaturarea personajului. Circularitatea intrigii are consecințe în planul dialogului care conține elemente de repetabilitate, "piruete verbale"30 ce anulează funcția de comunicare a limbajului. În comedii, în dansul ticurilor verbale sunt antrenate aproape toate personajele: Titircă Inimă-Rea dă aceleași dispoziții lui Chiriac în legătură cu "onoarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a lui Eugen Ionescu nu este cea dintre farsa clasică și farsa tragică. În acest sens, avem în vedere caracterul de "pseudofarse" al comediilor caragialiene 49 precum și, așa cum am menționat deja, faptul că numeroase aspecte ce țin de specificul conturării intrigii, de construcție a personajului și de distorsionare a limbajului, îndreptățesc utilizarea termenului de "nonaristotelism" pentru caracterizarea operei dramatice a lui Caragiale. Mai exact, este adevărat că sursa comediei caragialiene, ca și în teatrul comic de factură clasică, provine din discrepanțele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale. Iar pitorescul nebunului, singura substanța artistică din această disparată ticluire teatrală, face o figură supărător de absurdă, încadrată cum este în intriga artificială, cu evoluția și concluzia ei exasperantă de jucărie mecanică"53. Suntem tentați să vedem chiar în defectele depistate de Zarifopol argumente pentru înțelegerea acestei piese drept prefigurare a "farsei tragice" absurde. Sensul propriu al sintagmei rezumă, de altfel, deznodământul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
secolului trecut, însă nici în proporție covârșitoare și nici ca formulă estetică urmată îndeaproape în scopul afilierii la o direcție fie chiar "postabsurdă" europeană clar afirmată. Tipul de discurs haotic, delirant, incoerența episoadelor, fracturarea și amputarea mișcării dramatice a conflictului, intriga sinusoidală etc. sunt aspecte ale unei posibile poetici a teatrului absurdului care nu se regăsesc la dramaturgii români analizați 99. Receptivi însă la Noul Teatru, cel al deriziunii, aceștia au înțeles, pe de o parte valențele absurdului de a pune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stilul parantetic, melanjul de limbaje, etc., subordonate unei invenții epice uluitoare, sunt, în ultimă instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
polițist este creația ambientului sfârșitului de secol XIX, chiar dacă alți autori îi căutaseră originile în povestea lui Oedip (detectiv și infractor în același timp, însă în opinia lui Caillois acesta nu poate fi considerat nici prin extensie ca având o intrigă "polițistă", deoarece publicul o cunoștea, singurul ignorant în privința ei fiind personajul însuși), ori în Zadig al lui Voltaire, care funcționează tot pe deducții. Mecanismul regăsit în poveștile polițiste a fost generat în realitatea socială: "instaurând poliția politică, Fouché pune în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
umoristică, adresate adolescenților, însă strict verificate de către adulți (și fără nici o referire la sex, violență, alcool, cu alte cuvinte, fără a prezenta "adolescentul tipic"). Alte teme care atrag publicul anilor '50 sunt westernul, frenezia vremii (All Star Western, All-American Western), intrigile polițiste (Crime Does Not Pay, Mr. District Attorney, Big Town) , SF (Mystery in Space, Strange Adventures), de dragoste (Young Romance, Heart Throbs adresate adolescentelor, însă odată cu revoluția sexuală devin doar motiv de râs, cum observa și Les Daniels), banda desenată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
reușește să își impună glumele, atmosfera și comunitatea care îi convin (Lee introduce știri, porecle pentru angajați, mulțumiri, răspunsuri la scrisori, confecționând o autentică "intimitate" cu publicul său), "Universul Marvel" conturându-se ca o "narațiune colectivă, în care personajele și intrigile se întrețes printr-o mitologie modernă coerentă, care solicită o implicare de un grad neobișnuit din partea cititorului" (orice personaj Marvel le întâlnește pe toate celelalte).657 Unele cifre sunt tulburătoare, însă pe deplin explicabile în context: 50 000 de studenți
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și în consecință reflectă opinii consensuale; pentru că desenul îl constrânge pe narator să se alieze unei părți, într-un anume fel, să nu ascundă nimic în decor, fie acesta mulțime [de oameni] sau peisaj; pentru că povestirile de aventuri solicită o intrigă pasionantă și pentru că actualitatea este un element capabil să-l pasioneze pe cititor"733 Dintre multele forme de bandă desenată de dragoste, de groază, de aventuri, western, umoristice cea mai influentă (și cea mai vândută) este banda desenată cu super-eroi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și nu numai), în moravuri și habitudini lingvistice, reverberate atât în desenul și vocabularul benzilor desenate, cât și în filozofia generală sau în temele preferate.737 Industria benzii desenate și-a găsit în desen mediul cel mai potrivit pentru dezvoltarea intrigii și a personajului, hârtia fiind ieftină, iar desenul permițând oricând modificarea decorului (spre deosebire de film, care este extrem de scump și care obligă acțiunea să se desfășoare în aceleași decoruri, odată construite, dar și de producțiile radiofonice, care au impact limitat din pricina
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
morală. În fine, la fel de important este clișeul dihotomiei dintre știință și magie; știința este portretizată ca un fel aparte de magie (capabilă de bine și de rău în egală măsură), fiindcă deși sunt introduse concepte științifice pentru a conferi credibilitate intrigii și fundalului narațiunii, acestea sunt greu plauzibile (călătorii temporale, mutații genetice, manipulări ale structurii atomice etc.), per ansamblu dominând dimensiunea mistică și nu cea rațională, cele două coexistând, de multe ori simbiotic.775 Pentru o aprofundare a rolului științei așa cum
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Williams, cf. Tim Blacmore, op. cit., p. 17. 565 Dacă banda desenată clasică, de aventuri, afirmă Benveniste, spune o poveste, banda desenată umoristică oferă un discurs, constituind avatarul caricaturii, și funcționează în siajul unei idei (se creează "invers", de la deznodământ spre intrigă, și depinde de abilitatea creatorului cât anume este expus explicit și cât este eludat). Pierre Fresnault Deruelle, Le personnage de bande dessinée et ses langages, p. 103. Desenul caricatural este un adevăr subiectiv proclamat, nu o întreprindere prospectivă, ci una
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
alienatul, "eroul western al erei atomice", eșecul civilizației și al tehnologiei, eșec al umanității pe care tot ea îl hăituiește), Spider-Man (individualist solitar, prima vedetă a "telenovelei super-eroice" în care trebuie permanent să revii la episoade precedente pentru a înțelege intriga, un soi de James Dean cu mască), Thor (zeul nordic prins între Asgard și Terra, nicăieri acasă, torturat de o iubire interzisă față de o muritoare, devenit simbol al tineretului rebel fără intenție, părul său lung și blond reprezentând de asemenea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Seara, am fost invitați la un spectacol: Quetzalcoatl, tragedie antropocosmică. De fapt, spune legenda, șarpele cu pene, Quetzalcoatl, a fost și zeu și rege la Tula, unde i-a învățat pe tolteci știința, bunele obiceiuri și legile înțelepte. În urma unor intrigi ale rivalului său divin Tezcatlipoca, a trebuit să părăsească Tula și a coborât spre țărmul mării. Acolo, lepădîndu-și veșmintele și podoabele, plângând și făgăduind să se reîntoarcă, s-a îmbarcat pe o plută din piele de șarpe care a fost
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Nu le dădea o informație, ci își exprima îngrijorarea. Chipul împăratului, veșnic încruntat și impenetrabil - „tenebros“, a scris cineva -, cu acele tăceri adânci din care nimeni nu putea înțelege nimic, îi deconcerta până și pe senatorii cei mai pricepuți în intrigi și comploturi. — Iar când deschide gura e și mai rău, vorbește puțin și ambiguu. Rudele lui îl ascultau în tăcere. Tânărul Gajus îi privea. O seară romană călduță se lăsa peste grădină, făcând ca umbrele copacilor să devină tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să plângă. Dar poate că era adevărat. Căsătoria aceea absurdă nu avea cum să dureze. Astfel, în cele din urmă Tiberius a închis ușa în urma lui și s-a dus în îndepărtata insulă Rhodos. Oamenii șopteau că Augustus descoperise niște intrigi politice ale acestuia și au început să-l numească „surghiunitul din Rhodos“. Populares au proclamat că triumfala carieră a lui Tiberius era terminată. S-au dovedit însă niște afirmații imprudente, fiindcă le Palatinus rămânea Maștera. Simpla contemplare (dacă se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ore, o serie de nume sau de date, nu le mai uiți. — Între timp, Maștera îi otrăvea în fiecare zi sufletul lui Augustus. Îi spunea că mama și frații mei cheltuiau ca nebunii, că duceau o viață dezordonată, că țeseau intrigi cu dușmanii lui. Mama nu putea să se apere, pentru că nu știa nici măcar de ce anume era acuzată. Unii senatori au încercat să intervină, însă Augustus le-a răspuns că fiica și nepoții săi îi distrugeau viața. Atunci mama, neputând niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus să recunoască acel copil ca fiind al său deoarece, oficial, fusese conceput în casa celuilalt soț. Spre ușurarea tuturor, incomodul soț Claudius murise la puțin timp după aceea.“ Și Drusus adnota: „Povestea Variliei ni s-a părut o veche intrigă libertină, pentru că de atunci au trecut șaizeci de ani. Însă continuă să fie și azi o poveste primejdioasă, căci bătrâna poreclită Maștera e vie, sănătoasă și e mama împăratului. Biata Varilia nu știa că, printre cei care râdeau auzind povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se întoarse. După o tăcere interminabilă, o auzi pe Antonia chemându-l. Elius Sejanus intrase triumfător în Curie și constatase că toți senatorii ajunseseră înaintea lui. Însă nu vedea grupuri, discuții în grabă pe trepte, nici întârziați care să urzească intrigi pe coridoare. Liniștea era solemnă - în realitate, era încordată și, în cazul multora, poate chiar înspăimântată, fiindcă în spatele lui Sejanus își făcuseră apariția pretorienii, cărora Macro le dăduse primele ordine cu glasul lui aspru, pe când ieșea, și care înconjurau Curia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă tânărul prindea sensul cuvintelor lui, fiindcă uneori încuviința supus ca un copil, dar alteori părea să fi moștenit de la Augustus capacitatea de a asculta și de a-și ascunde gândurile. Continuă: — Pretorienilor le-a fost întotdeauna greu să îndure intrigile senatorilor. Iar acum, după atâtea lupte, comploturi și războaie civile, se supun doar comandanților lor. Sublinie astfel într-un mod grosolan, însă limpede, puterea pe care o avea; apoi răsuflă adânc. Gajus tăcu. Dar, asemenea unui șoim, se întoarse amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făgăduiesc, spuse Gajus Caesar susținându-i privirea. Nimic nu-i trădă gândul: imperium-ul era al lui, de drept și prin sânge, al lui și nu al altcuiva, nu i-l dăruia nimeni. Vulgarul, vicleanul, violentul Macro credea că a inventat intriga, își închipuia că va pune mâna - pe la spatele lui - pe puterea reală, credea că aveau să-l domine, el cu pretorienii, iar soția lui cu hârjonelile acelea de bordel. În schimb, încheie în gând, cuprins de o ură violentă, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]