6,649 matches
-
atunci când alternativele care urmează a fi evaluate există efectiv în practică, oamenii putând avea experiența naturală a lor. Metoda devine impracticabilă atunci când este vorba de a estima alternative posibile, nepracticate. Există multe metode de a utiliza sistematic capacitățile naturale ale intuiției umane. Una dintre cele mai cunoscute este metoda Delphi. Pentru exemplificare voi utiliza o analiză asupra calității vieții care folosește o asemenea metodologie pentru a reface complet un calcul de beneficiu funcțional (Dalkey, Rourke, Snyder, 1970). Problema investigată este calitatea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
această diferențiere? Prima explicație, pe care cercetătorul o poate găsi în literatură, este cea de tip culturalist. Preocupările pentru a distinge culturile, ca moduri de a gândi și de a se raporta la lume, au fost, nu întâmplător, captivate de intuiția că una dintre caracteristicile cele mai specifice ale acestora este viziunea asupra timpului. Timpul și, în consecință, istoria sunt gândite într-un mod specific, în funcție de formele generale ale culturii comunității. Cititorul interesat de caracteristicile particulare ale unui asemenea punct de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
actele exterioare intențiile și valorile implicate. Comprehensiunea, ca singură metodă adecvată acestei sarcini, este definită ca „procesul prin care noi cunoaștem viața psihică cu ajutorul semnelor sensibile care sunt manifestarea ei”. Comprehensiunea nu este un act rațional. El se fundamentează pe intuiție, pe simpatie. Din acest motiv, rezultatele sale depind în mod fundamental de capacitatea exegetului, de afinitatea intimă ce se stabilește între el și obiectul său de studiu, izvorâtă dintr-o îndelungată frecventare a acestuia. Jaspers reia distincția elaborată de Dilthey
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un actor istoric și-a pus în minte un anumit scop, el trebuie să treacă dincolo de suprafața conștiinței acestuia și să refacă procesul „spontan” de geneză a conținutului conștiinței acestuia. O asemenea analiză nu se poate realiza însă cu mijloacele intuiției, empatiei, retrăirii. Aceste mijloace sunt la același nivel (au aceeași putere) cu suprafața conștiinței actorului. Utilizând astfel de mijloace, automat istoricul va tinde să se înșele în același mod cu actorul pe care vrea să-l înțeleagă. Până acum am
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
estimate ca rezonabile, verosimile, dar nu există nici un criteriu clar de validare a lor. Metoda ca atare este mai mult ceea ce s-ar putea numi o „artă” decât o metodă științifică, sistematică de investigare. Ea depinde în mod esențial de intuiția cercetătorului, de cultura sa și poate și de starea de spirit particulară în care se află. Nu oferă în fapt explicații. O explicație eficientă trebuie să pună în evidență serii cauzale complete, în primul rând, elementele inițiale care declanșează întregul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de a lichida corupția și criminalitatea. Determinând toate aceste condiții, el poate să-și imagineze de această dată că acum comportamentul lui Vlad Țepeș este „normal”, inteligibil, nu mai este straniu. Istoricul își utilizează pentru această operație în mod masiv intuiția, cunoașterea sa cotidiană, introspecția. În mod normal, mereu încercăm să ne explicăm de ce ceilalți se comportă într-un mod sau altul, utilizând aceleașiproceduri. Imaginându-mă în situația lui Vlad Țepeș, cum aș fi reacționat? Dacă mi-am propus obiectivele pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
exprimată în cele mai diferite feluri. Suppes, în lucrarea citată, remarcă faptul că exigențele modelului clasic de raționalitate pot fi satisfăcute perfect de idioți cognitiv și moral. Fernand Vandamme (1987) sugerează o distincție între comportamentul inteligent al omului, fundat pe intuiție și aproximare, și comportamentul noninteligent al calculatorului, care raționează mecanic și noncreativ. În fapt, decidentul uman se găsește într-o cu totul altă situație decât cea presupusă de teoria raționalității clasice, lucru consemnat cu claritate de Herbert A. Simon (1957
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incomensurabile (în principiu, sau deocamdată, lucru mai puțin important pentru acest tip de critică), neexistând nici o procedură obiectivă acceptabilă de a le compara și ierarhiza. În practică, ierarhizarea criteriilor (a valorilor) este lăsată să fie realizată de către decidenți, cu mijloacele intuiției lor (Steinbruner, 1976). Un al doilea argument se referă la identificarea unor paradoxuri ale agregării preferințelor, formulate în teoriile logico-matematice ale deciziei. Este cazul, de exemplu, al celebrei teoreme a lui Arrow, care demonstrează imposibilitatea principială a agregării logice, în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în capacitățile persoanelor care iau decizii, fie într-o serie de instanțe exterioare cărora li se deleagă autoritatea să ia asemenea decizii. Supraevaluarea capacităților decidentului poate lua o mulțime de forme, începând cu credința în capacitățile decizionale propriu-zise (har, inteligență, intuiție, noroc, șansă) și sfârșind cu absolutizarea cunoștințelor de care dispune respectiva persoană. În mod frecvent întâlnim o combinare a acestor două variante: delegarea autorităților de decizie unor instanțe exterioare, învestirea cu plusvaloare a acestora reprezentând modalitatea de absorbție artificială a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
experienței, ci al ascezei, al unei inițieri speciale realizate prin ritualuri religioase și care pot oferi infinit mai mult decât experiența comună. Pe lângă fundamentul religios, charisma face apel adesea și la capacități decizionale extraraționale care nu pot fi contestate cognitiv: intuiție, inspirație. Nepresupunând prelucrări raționale de informații după reguli explicite care pot fi examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o găsim în cazul dictatorilor de tip fascist (Hitler, Mussolini) care reclamau un proces decizional intuitiv
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sub ochii îngroziți ai mamei și într-o atmosferă de damnare (tatăl, bolnav, e țintuit la pat, iar un unchi e nebun), de claustrare și pasionalitate tenebroasă. Tema triunghiului conjugal se intersectează cu tema destrămării familiei, investigate cu o bună intuiție a situațiilor de criză și a psihologiilor, într-o compoziție echilibrat structurată. În al doilea roman, Casa de lângă lună (1988), trama epică e diferită: un adolescent orfan de mamă și cu un tată bețiv înfruntă bărbătește obstacolele și, maturizându-se
NICOLAE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
La fel ca și în științele hermeneutice, demersul diagnostic adoptă un raționament bazat pe interpretare în scopul de a face inteligibil sensul latent al conduitelor. Analiza datelor se sprijină mai ales pe un proces de gândire non discursiv ce privilegiază intuiția. Aceasta permite înțelegerea sensului unei conduite pornind de la relaționarea acesteia cu unele prototipuri (teorii) și cu sentimentul de evident (intimă convingere) care se impune în situația în care există corespondență. Comprehensiunea vizează înțelegerea individului ca Gestalt și în unicitatea sa
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mult sau mai puțin explicit, la una sau alta dintre aceste trei importante abordări diagnostice, ceea ce nu înseamnă, totuși, că adoptă în mod sistematic și exclusiv toate caracteristicile acestora. In fața unui caz concret, raționamentul discursiv face posibilă și intervenția intuiției și interpretării la nivelul conceperii ipotezelor. Este însă necesar ca raționamentul respectiv să facă obiectul unei experimentări, unei verificări care să stabilească dacă faptele și relațiile postulate în ipoteza intuitivă și interpretativă se regăsesc efectiv în materialul clinic de care
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și ex-președinte al Asociației europene de terapii cognitive și comportamentale (EABCT) Suferință/ tulburare. Raționament clinic. Interpretarea textelor religioase, filosofice, literare, juridice, dar și a tuturor formelor de expresie umană nescrise: opere de artă, texte populare, simboluri și mituri (Jalley, 1991). Intuiții, ipoteze... Relații între variabile. Variabile contextuale interne și externe. Comportamentul problemă. Brisset, 1973. Huber, 1993. Totalitate organizată. Diagnostic clinic. Diagnostic fiziopatologic. Diagnostic etiologic. Corelație anatomoclinică. Limitându-se la suprimarea sau la diminuarea frecvenței și/sau intensității simptomului/simptomelor. Incercând să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
orientare a inferențelor atunci când încercăm să evaluăm anumite afirmații explicative. Specificarea acestor afirmații se face întotdeauna la început; trebuie să știm ce vrem să testăm înainte de a putea să o facem. Când facem știință începem cu partea analitică. Începem cu intuiția și curiozitatea, bazate pe convingerile noastre teoretice referitoare la structura probabilă a interacțiunii sociale umane și a influențelor care acționează asupra acesteia. Apoi, modelăm această impresie intuitivă transpunând conceptualizarea vagă într-o formulare concretă, pentru a putea explica variabilele și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
detaliată. Găsirea unui subiect este, probabil, partea cea mai interesantă a unui proiect de cercetare, dar nu există nici o formulă clară pentru realizarea sa. Karl Popper spune că fiecare descoperire conține în sine un element irațional pe care-l numește „intuiție creatoare”.1 Apoi, sarcina principală a omului de știință este aceea de a-și organiza inspirația definind precis ceea ce caută să explice, identificând variabilele cheie și tiparul ipotetic de conexiuni dintre acestea și întocmind cu atenție o strategie de cercetare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pericolelor, emoția aventurii este intensă și plăcerea anticipativă a descoperirilor viitoare este mare. Voi prezenta un exemplu de travaliu metodologic în cercetarea din științele sociale (desigur, complet fictiv). Să ne imaginăm că într-o seară am avut un moment de „intuiție creatoare”. Să zicem că stăteam într-un restaurant și priveam un meci de fotbal la un televizor. Echipa locală pierdea, ca de obicei. Persoana din stânga mea - care mânca o salată - stătea liniștită dând din cap cu tristețe și privea meciul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pe o alăturare atentă, întocmită intenționat, din cazurile disponibile. Numai în acest fel metodologia noastră poate genera rezultate plauzibile și care pot fi susținute. Cu toate că afirmația referitoare la esența holisitică a cercetării calitative este fundamental greșită, aceasta este motivată de intuiția că ar fi mai moderată, iar acest aspect este absolut corect și nu trebuie pierdut din vedere. Studiile cu un număr mare de cazuri, n, se bazează pe o mulțime de observații, adesea alese printr-o eșantionare aleatorie. Numele propriu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ar fi ereditatea nesănătoasă sau, pur și simplu, slăbiciunea de caracter ce duce la „pierzanie” și, în anumite circumstanțe, chiar la crimă. Un dramaturg pe care succesul nu l-a ocolit a fost, în vremea lui, N. Meseriaș dibaci, cu intuiția efectului scenic, se pricepea să provoace publicului stări de implicare emoțională. Altfel, situațiile pe care le propune rămân insuficient motivate dramatic, când nu apar de-a dreptul trase de păr, iar personajele, împărțite net în bune și rele, nu au
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
este deci expresia realității, și nu o Înhorbotare țesută de inteligența noastră asupra faptelor lumii care ne Înconjoară. În adevăr, matematicile nu sunt decât expresia numerică sau măsurată a realități. „Geometria este născută din experiență și nu pierde atingerea cu intuiția spațială”, cum o spune d1 Picard (pp. 3, 5 și 23) și d1 Tannery adaugă că „nu se poate tăgădui că ideea de droalotă și de plan ne-a fost sugerată de experiență” (p. 32). D1 Tannery primește apoi În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să aibă un substrat de realitate sufletească și arta să fie artă” (Deslușiri, 2/1908). Publică poezie Enric Furtună, Barbu Nemțeanu ș.a., proză semnează Leon Feraru. Se includ în sumar însemnări și eseuri: V. Lateș (Omul de știință și filosoful, Intuiție. Cuceririle psihiatriei), N. D. Cocea (Spre arta viitoare, Trecutul, Prezentul, Viitorul). Se publică sau se reproduc traduceri din Goethe (Elegii romane), Schiller (Scufundătorul, Pompei și Herculanum), Oscar Wilde (Theoretikos), A. P. Cehov (Ssst!...). Seria editată la Galați are un supliment, „Lira
PAGINI LIBERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288612_a_289941]
-
ale științei mic dicționar”, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1977; 3) Brown Andrew - “Neutronul și bombă”, Editura Tehnică, București, 2000; 4) Pfilbin Tom - “100 cele mai mari invenții din totdeauna” Editură Lider, Editura Star, București, 2005. DMITRI IVANOVICI MENDELEEV și intuiția să despre structura atomului Ing. CRISTINA PATRICIA ROTARU Dmitri Ivanovici Mendeleev a fost un remarcabil chimist rus recunoscut pentru crearea independența a primei variante a sistemului periodic “reprezentarea complexă a relației dintre elemente”. El a observat că mărimea greutății atomice
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
sistemului periodic “reprezentarea complexă a relației dintre elemente”. El a observat că mărimea greutății atomice determina natură elementelor. În dezvoltarea sistemului periodic Mendeleev a folosit vastele sale cunoștințe de chimie, fizica și matematică, dar toate au fost dublate de o intuiție ieșită din comun. Una din cele mai importante descoperiri, pe lângă natură atomică a materiei, a fost observarea periodicității proprietăților elementelor. Criteriul ordonării elementelor a fost dispunerea în ordinea crescătoare a maselor, ținând cont de periodicitatea proprietăților fizico-chimice. Un scop important
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
C.G. Jung, Paul Ricoeur, Ernst Cassirer, Paul de Man, printre alții), iar la Eminescu autoarea găsește „afinități uimitoare” cu ontologia heideggeriană, prin simplul fapt că Heidegger „a interpretat întreaga filosofie a Incidentului”, iar Eminescu s-a plasat - prin formație și intuiție genială - „pe pozițiile centrale ale problematicii care agită spiritul omenirii”. De aceea, întregul discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie a temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
toate-nvelitori / Ființei ce nu moare?”); iar neantul eminescian este o „prezență - absență”, precum în versul „Nu e nimic și totuși e...”. Tentativa autoarei este una rară, încercată de puțini cercetători, de a descrie poetica implicită ca proiecție verbală a intuiției ireprezentabilului. Volumul Jurnal hermeneutic (1997) continuă cercetarea eminescologică din perspectiva problematicii poetice și socio-politice, căutând o înțelegere a lui Eminescu nu pe principii estetice sau retorice, ci prin „comprehensiune”, cum consideră P.-M. să opereze cu „sentimentul participativ”, adică printr-
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]