3,010 matches
-
nișă. A înțeles: cei fără apărare trebuie apărați. În minte începea să i se contureze o idee. Cu chibzuință a ajuns în Holul de onoare. Lângă un pult era iarăși acea fată. I-a zâmbit, apoi, cu un șarm de invidiat, copilul a căzut într-un somn adânc. S-a trezit îmboldit de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva în mintea lui, apoi și-a cerut scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și doi, cu doi copii de crescut și o confortabilă asigurare pe viață pe care o investise Într-o fabrică de faianță tradițională: boluri cu toarte și figurine celtice. Întreprinderea ajunsese astăzi la o cifră de afaceri pe care o invidiau numeroși concurenți și oferea locuri de muncă la mai bine de jumătate dintre insulari. Geloșii șopteau că setea de succes a celor din familia Le Bihan nu cunoștea limite. În realitate, Gwen reușise s-o convingă pe maică-sa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie nu-și mai putu controla lacrimile care i se rostogoliră fără reținere pe obraji. O strînse atunci impulsiv pe maică-sa În brațe, cuibărindu-și obrazul În scobitura gîtului ei, ca pe vremea copilăriei, cînd Gildas și Loïc o invidiau pentru acel rar privilegiu. CÎnd veni clipa condoleanțelor, Armelle de Kersaint arboră la perfecție un aer de circumstanță, În timp ce la brațul ei PM Își ascundea cu greu plictiseala. Doar Juliette, care profita ca să facă pe furiș schimb de priviri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Îndepărta cu pasul lui greoi și legănat. Se simți Împăcată, avea darul să-i redea echilibrul. Deocamdată. Noaptea tîrziu, Lucas Încă se mai lupta cu fosta brutăreasă. - Știi ce cred eu, doamnă Le Bihan? Toată viața dumitale i-ai invidiat pe cei din familia Kersaint... Ai reușit foarte bine cu fabrica de faianță, dar ceva o să-ți lipsească Întotdeauna... - Un castel de rahat și slugi? - Clasa, doamnă Le Bihan. N-ai pic de clasă, iar asta nu se cumpără. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puternică. Atunci mai vechea mînie a tînărului Erwan ieși din nou la suprafață În Ryan. Își alese cuvintele cu grijă ca să lovească În ceea ce conta cel mai mult pentru tatăl lui: orgoliul și numele. - Nu ai pentru ce să-i invidiezi pe cei din familia Le Bihan, vulgaritatea dumitale e Încă și mai rea, nu numai că ai ucis pentru bani, dar cea căreia i-ai tăiat gîtul purta numele nostru, era soția mea și mama copilului meu! - Ce-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a ieși din timp. În plus, trebuie să-ți mărturisesc că am fost foarte geloasă, nu pe ea, care este și prietena mea, ci pe ceea ce vi se întâmplă. Am simțit că este vorba despre ceva extraordinar și v-am invidiat pentru asta. Cu timpul, am fost tot mai contrariată de infirmitatea ta, de impotența de a-ți manevra și înțelege propriile sentimente. Este o stângăcie de care nu te-am crezut capabil, pe care nu mi-ai dovedit-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
liniștite, fără căutări, se mai țin încă de mână cu voluptatea de odinioară. Acești oameni, ce nu s-au despărțit unul de altul nici pentru o clipă, pare că și-au întâlnit jumătatea. Aceștia sunt oamenii-albatroși. Ea nici măcar nu-i invidia, sau nu credea că acești oameni sunt speciali. Erau doar dintre cei care au avut o șansă. Sau, poate, dimpotrivă, au fost deprivați de șansa liberului arbitru, de-a se căuta și descoperi pe sine, de-a se mișca liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stare de spirit exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi contraria pe cei din jur. Ce-ar fi putut avea ea, care era mereu singură și nu ieșea nicăieri? Ce-i procura așa un tonus, energie și vigoare de invidiat? Toată viața Eugeniei se petrecea la școală, în mijlocul elevilor, unde își făcea temeinic de lucru, cu o conștiinciozitate mult mai mare decât era necesar. De aceea era apreciată și lăudată de unii colegi, care în fapt o compătimeau! Alții o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Toată viața Eugeniei se petrecea la școală, în mijlocul elevilor, unde își făcea temeinic de lucru, cu o conștiinciozitate mult mai mare decât era necesar. De aceea era apreciată și lăudată de unii colegi, care în fapt o compătimeau! Alții o invidiau, fiind complet opaci și insensibili la suferința și condiția ei. Până și părintele-confesional vădea prea puțină compasiune pentru Tanti Eugenia; mai degrabă o disprețuia pentru enormitatea sentimentelor și pentru naivitatea ei. În același timp, o pizmuia pentru natura ei pozitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah! Cît mă vor invidia... adăugă, jubilînd, Dakota. Nici măcar pe Hana n-ai luat-o. Noi singuri. Eu și tu. Perfect! Încetul cu încetul, se făcu lumină în capul puiandru-lui. Cumva, mărturisirea pe care i-o făcuse Hanei, cu o zi înainte, ajunsese la urechile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu adevărat să fii responsabil pentru faptele tale. Se scutură, îngrozit de povara ce-i apăsa umerii, și se întrebă dacă era, cu adevărat, pregătit pentru ce urma să facă. Dar unul a fost Lupino între lupi. Nu degeaba îl invidiau unii și-l iubeau alții; nu degeaba îl încurajase Arus, pe deplin încrezător în forța și în șansa lui. Inspirînd cu nesaț aerul dimineții, Lupino alungă ezitarea pînză de păianjen agățată vremelnic peste inima lui de viteaz și se concentră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care ți le poți Închipui, și pentru care ai avut parte de o mostră chiar adineaori. În ciuda beteșugului său, Baldo izbutește, cu această priză, să dovedească oameni mai vânjoși decât el și să păstreze În cârciuma lui o ordine de invidiat. Între timp, o tobă puternică se adăugase celorlalte instrumente, acoperindu-le. Părea un semn, Întrucât dansatoarea Începu să se Îndrepte spre dânșii cu un pas regal. Despica pădurea de mâini precum figura de la prova unei galere. Chipul ei, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dumnezeu a separat În planul Său apa de pământ și l-a Încredințat pe acesta oamenilor, iar pe prima peștilor. Prefer să rămân de partea oamenilor. Și apoi, ce ai Învățat din călătoriile dumitale, messer Veniero, ca să trebuiască să te invidiez? Marinarul deveni dintr-o dată serios. — Am Învățat despre cumplita diformitate a locurilor și a oamenilor. S-ar spune că ai ajuns până În Insulele Fericite, despre care circulă povești. Venețianul ridică din umeri. — Ordinele Serenissimei erau clare: să protejez cu galera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
David a clătinat din cap, notându-și câteva dintre detaliile pe care mi le notasem și eu în seara precedentă. — O să am ceva gata într-o oră, mi-a declarat el, cu o încredere în sine pentru care l-am invidiat. Era o ușurare să-ți poți delega o parte din responsabilități - speram ca, în următoarele două ore, să reușesc să mă ocup de cele patru idei care mai rămăseseră. Mai întâi, însă, am sunat la biroul lui Randall ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dacă n-ar fi avut noroc cu Bătrînul ar fi ajuns mai mult ca sigur ca toți ceilalți de teapa lui? Ziua să întindă mîna la colțul străzii, iar noaptea să tîlhărească și să dea în cap. De ce să-i invidiezi pe alții doar pentru că ție nu ți-a ieșit? De ce să-ți fie ciudă că înte unii s-au mai păstrat vechile legături, să încerci cu orice ocazie să le strici ploile, să le bagi strîmbe? Pînă la urmă Timișoara
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să se automotiveze, să pună osul pentru a reclădi țara asta lăsată în ruină de regimul de tristă amintire. Am dovedit că sîntem o națiune care își înțelege menirea, care are la bază o tradiție milenară și o cultură de invidiat care o ajută să iasă din căcat în momentele de cumpănă ale istoriei. Numai datorită acestei stări ancestrale, a fost posibil să se întîmple atîtea minuni în ultima vreme la nivelul fiecărui cetățean. De cînd a scăpat de jugul dictaturii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri cum tot puține știa și despre sfinții din calendarul creștin ortodox de care Își lipea acum Grațian capul blond. Îi invidia pentru această complicitate necondiționată Întru mistificare și impostură În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o viață plăcută aici, În casa doamnei Ster. Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși la vânzare, dar se bucurau să dea o mână de ajutor doamnei Ster la restaurarea cavoului familiei și a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna Ster luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ales În cazul acesta, zise Petru, cu o undă de ironie În glas. Oare pe ce muzică dansează ei În liniștea asta? Ce contează? Sunt În ritm. Parcă ar fi Împreună dintotdeauna. Nostalgia din ochii Iolandei nu trecu neobservată: Îi invidiezi? Întrebă Petru. Nu... Poate... Știu eu... Cred că mai degrabă Îi admir. Fac totul fără efort, par a se fi apropiat unul de celălalt. De unde știi tu ce inerții și opreliști au fost nevoiți să Învingă până să ajungă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o canapea. Reușise să adune o gamă amețitoare de interese personale: recoltele de vârf ale vinului de Bordeaux, cursele de alergări de fond (unde era competitiv la standarde internaționale), topografia și... furnicile - domeniu În care era o autoritate. L-am invidiat la culme pentru libertatea de a putea să colinde pe unde i se năzărea, pentru fotografiatul la nesfârșit al locurilor exotice, pentru cunoștințele sale generale temeinice despre natură, obținute prin contact direct. Mă nedumerea Însă faptul că pentru tata această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Îmi vine În minte o după-amiază recentă pe care am petrecut-o stând de vorbă cu un fotograf vestit, și cât de eminamente franțuzească și lucidă mi s-a părut filosofia artei expusă de el În comparație cu a mea. L-am invidiat puțin, din labirintul propriilor mele sentimente constant schimbătoare și confuze. Oricât aș pretinde, cu alții de față, că sunt teorii, În realitate sunt la fel de dense și Încâlcite ca și această pădure, Întotdeauna depășindu-mi posibilitatea de exprimare sau de Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
două fluvii, la sud de locul nașterii sale. Deși eram mică, știam de ce ne duceam acolo. Simțeam zidul fierbinte de mâinie dintre tata și bunicul meu. Tensiunea dintre ei, în rarele ocazii când se întâlneau, era aproape vizibilă. Laban îl invidia pe tata pentru reușitele lui cu turmele și pentru că fiii lui erau așa de numeroși și mult mai pricepuți decât cei doi fii ai lui. Laban ura și faptul că își datora bunăstarea bărbatului fiicelor sale. Gura i se strâmba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
le primiseră de la mamele lor și nici nu știam cum se făcea că veniseră la Mamre sau dacă le lipsea compania bărbaților. Păreau blânde și mulțumite, dar la fel de lipsite de culoare ca veșmintele pe care le purtau. Nu le-am invidiat nici o clipă pentru viața pe care o duceau alături de Oracol. La luna nouă, Rebeca nu m-a lăsat să intru în cortul roșu alături de femeile care sângerau; era foarte strictă în această privință. Ea, care trecuse de vârsta fertilității, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
va trebui să moară. - Mă îndoiesc că fiul meu va asculta vorbele mele, am spus cu tristețe. Mă urăște, pentru că eu sunt cauza nefericirilor lui. - Asta e o prostie, a zis Iosif, cu acea supremă siguranță de sine care trezea invidia fraților noștri. Bărbații egipteni își cinstesc mamele ca nici unii alții pe lume. - Tu nu știi, am spus. El îi spunea bunicii lui Ma. Eu n-am fost mai mult decât o doică care l-a alăptat. - Nu, Dina, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră de porc parfumat și încrezut, care se considera irezistibil ca bărbat, se lăudase prin azil că părăsise o văduvă pentru care l-ar fi invidiat mulți bărbați. Și într-o zi îi spusesem lui Dinu, mai mult din antipatie împotriva lui Aristide pe care aș fi vrut să-l prind cu minciuna, că doream s-o cunosc; îl rugasem chiar să-mi arate casa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]