3,561 matches
-
spovedim, oferim sfaturi bune și folositoare spre mântuire... (p. 605-606). Scrisorile lui Inocențiu al IV-lea 38. După ce frații minori și frații predicatori au venit și au realizat atâtea lucruri bune, cunoscute de toată lumea, preoții și clericii diecezani, împinși de invidie și răutate față de acești frați, au înaintat o plângere papei Inocențiu al IV-lea, pentru că nu mai puteau aduna oferte în timpul liturghiilor lor, «fiindcă aceste două ordine celebrează atât de bine liturghiile lor, încât tot poporul merge la ei. De
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nu se puteau sătura să-l laude pe Domnul, atât de extaziați erau de dragostea divină; și se întreceau în a face binele și a-l lăuda pe Dumnezeu. Nu exista mânie între ei și nicio neînțelegere; nicio ceartă, nicio invidie. Aveau un suflet atât de pașnic și de binevoitor în toate lucrurile, încât puteau să repete acele cuvinte ale lui Isaia: Vor fi uitate vechile suferințe, vor fi ascunse ochilor mei (Is 65,14). Nu este un miracol. Ei băuseră
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
M. SENSI, Il perdono di Assisi, S. Maria degli Angeli-Assisi (PG) 2002. Fratele Teobaldo, episcop de Assisi prin harul lui Dumnezeu, credincioșilor creștini care vor citi această scrisoare le doresc sănătate în Mântuitorul tuturor. Din cauza unor clevetitori care, împinși de invidie sau poate de ignoranță, critică fără rușine indulgența de la Sfânta Maria a Îngerilor, de lângă Assisi, suntem nevoiți prin prezenta scrisoare să comunicăm tuturor credincioșilor creștini modul și forma acesteia și felul în care Fericitul Francisc, pe când era în viață, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aici imaginea Sulmonei sale natale) și ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și în ochii lui Ovidiu se ghicește puțină invidie) soarta a fost generoasă: ba zăbovește pe câmpul lui Marte, ba la umbră sub un portic, ba în For, unde-și petrece câteva clipe, ba în Umbria, ba în al său Albano. Poate acolo Severus își dorește ca Augustus să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poate ca Ovidiu să fi fost admonestat, deoarece, la un moment dat, recunoaște că nocivitatea versurilor sale se reflectă direct asupra sa: "Dacă mi-au fost de folos, e îndoielnic; mie, versurile mi-au dăunat dintotdeauna: au atras asupra mea invidia pentru harul meu"447. Și cu aceste afirmații și altele de acest fel ne situăm cu puțin timp înaintea exilării: după cum se știe, prima ediție din Amores, care cuprinde cinci cărți, a fost compusă între 23 și 14 î.H.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dat un nume tuturor frustrărilor, firești într-o epocă de bulversare economică și socială: toți cei păgubiți sau doar nefavorizați de evoluția imprevizibilă a stării de fapt și-au găsit un alibi sau o defulare în stereotipele "toți fură", în invidia amestecată cu admirație secretă față de cei îmbogățiți peste noapte, făcând din tema corupției generalizate pivotul unui discurs deopotrivă popular și populist. Nu doar săracii României, ci și elitele prospere ale Occidentului au îmbrățișat acest discurs, care omite sistematic să implice
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
sau Moartea lui Iov sancționează moral un anumit tip de comportament, autorul mulțumindu-se să recurgă la niște motive tradiționale, fără pic de aport personal (semnificativă e doar "selecția" în sine). Mai întâi, prozatorul exemplifică o trăsătură negativă de caracter: invidia omului mărunt, incapabil să recunoască valoarea semenilor (huhurezul e o pasăre tăcută și urâtă, care găsește minunatul glas al privighetorii "un zgomot fără înțeles"), pentru ca, în Isvorul și nourul, obiectul pedepsei morale (din perspectiva filosofiei practice și a "bunului simț
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cale: Negru Vodă ce-mi zicea? «-Alei, Mirceo, Mircică, Să-mi dai mie ciobănia, C-o să-ți dau eu, zău, domnia». Așa, Mircea ce-mi zicea ? «-Ține-ți, frate, domnia, Mi-oi ținea ciobănia Și-oi trăi cum oi putea». Nici o invidie, nici o încercare de încălcare a legii ori a altui domeniu. Un asemenea dialog ar fi posibil numai între Anù și Dumuzi, în religiile unde erau respectate patronatele și autonomiile. În Dobrișean, cartea vieții este întoarsă. Au ieșit la iveală numerele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
scos dopuri. Era cuțitul lui tata, pe care eu îl luasem pe furiș din casă. Virgil, am aflat apoi că așa îl chema, mă întrebă: - Mi-l dai să-l văd? - Poftim. I l-am dat și el, poate din invidie, poate din nebăgare de seamă, l-a făcut scăpat în fântână. Atunci l-am luat de piept, ne-am tăvălit și ne-am cărăbănit la pumni pe unde nimeream. Auzind tărăboiul, a venit mama care ne-a despărțit. Ne-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
n-ați mai văzut demult. Și a fugit spre corturi să-i scoale pe ceilalți. Au venit și când au văzut crapul, au început să sară în sus de bucurie. Căci la unii pescari, așa cum sunt tovarășii mei, nu există invidie. Se bucurau sincer și nu conteneau cu laudele la adresa mea. - Crapul ăsta merită udat, zise Gabi. Tarzan, adă molecula. Am făcut câte o cafea zdravănă, la minusculul aragaz, pus în colibă la adăpost de vânt și ploaie și am băut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care, asamblate, așa, ca într-o frescă murală pe un uriaș zid a nu știu cărei clădiri cu scop cultural, să reprezinte, de exemplu, simbolic, zeița vânătoarei la romani, o Diană sublimă, care trebuie să trezească instincte potențiale la bărbați și de invidie și revoltă femeilor. Un sculptor, dacă ar vedea-o o dată, ar venera-o și, zăpăcit și buimac, și-ar reveni, ar alege cea mai faină marmură sau piatră dură, să sape la ea douăzeci de ani, treizeci de ani, să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îngrozită, ca la nu știu ce balaur. Prietenie Când am scris acest titlu mi-a tremurat mâna, știind cât de sfânt este acest cuvânt: prietenie. Sau cât de mult îl iau unii în derâdere, sau, pur și simplu, îl ignoră prin trădare, invidie, batjocură, sfidare, minciună. Apoi m-am gândit că în noțiunea de prietenie poate intra o ființă dragă, pe care o prețuiești și o iubești până la sacrificiul de sine, pe care, dacă e o ființă plăpândă, gingașă, o protejezi, o aperi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a binecuvânta bolnavul pe care-l cerceta parcă din priviri. El, marele spătar Mihai Cantacuzino, nu putea să se prăbușească în genunchi smerit, căci în fața minunilor pe care ochii lui le priveau cu lăcomie se simțea mic și ros de invidie. Terminase pentru vodă în țară minunea aceea, biserica mânăstirii Cotroceni, venise aici să se învoiască cu arhimandriții ca să se facă pe moșia lui de sub Piatra Arsă, acolo unde Peleșul se aruncă vijelios în Prahova, o altă mânăstire, metocul acesteia de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai Racoviță să respecte înscrisul privind interzicerea vânzării sării de către Moldova spre turci, iar el, spătarul Mihai, o să vândă sarea și vodă o să ia vămile. Ce o fi vrând exaporitul, ce vrea să spună acum? Spătarul îl privea cu oarecare invidie pe marele dragoman, nu putea să înțeleagă de unde avea grecul acesta din Fanar atâta prestanță. Am trăit s-o aud și pe asta: dumnealui marele dragoman, care era cât pe-aci să-și piardă capul sub secure când Brâncoveanu întârzia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cartea a venit de la Florența și este foarte veche. Or fi înhămat caii, să mergem. Spusese ultimele cuvinte pentru că, cu toate umbrele pe care le aruncau luminile lumânărilor, se putea vedea pe fața fratelui său mai mare o expresie de invidie și de ură atât de clară, încât dorea complice să nu fie remarcată de cei doi tineri. — Să mergem, repetă Del Chiaro ultimele cuvinte, apoi reculegându-se, reveni la realitate. Dacă se poate, aș pleca și eu cu sania domniilor voastre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prudentă a lui taica, înțeleptul postelnic Cantacuzino, și apoi din toată truda lui de a uni într-o rețea toate eforturile creștinilor oprimați din împărăția turcului, din toată diplomația patriarhilor de la Constantinopol, Ierusalim și Antiohia nu a rămas decât imensa invidie și ura nemiloasă a fratelui său, fostul mare stolnic, iar visul lor de a construi o împărăție a creștinilor de răsărit să-și găsească împlinirea prin vânzarea celui pentru care se roagă toți ortodocșii din Balcani, Siria, Palestina și din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Îmi amintesc în mod deosebit de domnul Zafrullah Khan, un fost ministru de externe al Pakistanului. Îmi plăcea de el pentru că era erudit, fermecător și plin de demnitate. Într-o bună zi, m-a invitat să luăm micul dejun împreună, stârnind invidia colegilor mei, care au sugerat în glumă că și-ar fi putut alege o a doua soție păstrând-o în același timp pe prima. Discutând cu el despre situația din Kashmir, am fost impresionată de complicațiile care pot apărea atunci când
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
arabilor bogați 140. Deși guvernele musulmane nu au repetat și nici n-au răspuns chemării la războiul sfânt lansată de acesta, unii dintre cetățenii lor au făcut-o. Bin Laden încearcă să obțină sprijin apelând la o combinație de resentimente, invidie și vinovăție. El vorbește despre evenimente de demult la care puțini oameni din afara lumii islamice se mai gândesc în prezent, dar pe care mulți musulmani nu le pot uita: distrugerea Imperiului Otoman, împărțirea Orientului Mijlociu arab și a Africii de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
avertizat că fericirea sa viitoare depinde de o carieră în industria materialelor plastice. În Vest, există tendința de a presupune că toată lumea vrea să trăiască în stil occidental. Conform acestor mentalități, ostilitatea arabilor și musulmanilor nu se explică decât prin invidia față de prosperitatea materială și stilul de viață confortabil din Occident. Nimeni nu ia în calcul faptul că unii arabi ar putea să creadă că Vestul încearcă să-i convingă să adopte un stil de viață superficial și decadent, care le-
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
testamentare. Veniturile unora și altora ar trebui să fie întrebuințate exclusiv pentru ajutorarea săracilor, alinarea bolnavilor, înzestrarea fetelor sărace, adăpostirea călătorilor și îngrijirea de instrucțiunea publică: idei liberale, religioase care, dacă ar fi fost executate cu exactitate, ar provoca astăzi invidia țărilor celor mai avansate. Dar, cu excepția ospitalității oferite trecătorilor, celelalte condiții au ieșit din uz. S-a văzut în paginile precedente cum bogățiile mănăstirești sunt întrebuințate cel mai ades pentru satisfacerea ambițiilor personale sau pentru întreținerea trândăviei și a viciilor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lor Neftis erau soț și soție. Nemuritori cu toți-n paradis, trimiși au fost pe glie ca să trăiască efemer. Pe când Osiris își izbăvea egiptenii, și zeița mamă a naturii își vedea de opera ei, Sethfratele și cumnatul, conspira plin de invidie și răutate alături de curteni, urzind în ascuns moartea lui Osiris. Un curtean a lui Seth, fidel lui Osirisîi desvălui complotul. La auzul acestor intrigi, zeul reacționă calm, sigur pe el. -Dar este proorocit să se întâmple așa. Este scris. -Slăvite
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pe cei cuceriți organizatorilor și polițistului-călău. Apoi se retrăgea, întrucât restul nu îl privea. Din această cauză avusese întotdeauna un statut special în cadrul Consiliului. Era conștient că această situație privilegiată se va întoarce acum împotriva lui, deoarece cunoștea sentimentele de invidie, ranchiună și frică ale colegilor lui. Marin vorbi încet, încercând să își stăpânească tensiunea interioară: ― Consider că ar trebui făcută încă o cercetare asupra cazului Trask și cred, într-adevăr, că ar fi justificată o achitare. ― Pe ce temei? Vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
asta la animale.” Varvara zăbovea în fata oglinzii. Întoarse lada pe dos și parcă tot nu avea cu ce să se îmbrace. Totul era nou pe ea și strălucea, dar nu-i păsa că fetele or să se uite cu invidie. Cămașa albă cu flori mărunte, mărgeluțe și fin brodată, poale drepte, curate ca prima zăpadă, cătrința numai fir, ce o lăsa să fie mlădie ca viță de vie și se strângea pe trupul zvelt. Măcar de s-ar uita el
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
păcate, călcând peste trupul lui Iisus Hristos. Sub această presiune, cu durere, norii s-ar descărca în cascade, și ar inunda capetele oamenilor: astfel că, din urechi, ochi, nas, gură, ar crește ramuri care să se numească: ură, minciună, lașitate, invidie, răutate... Vreau să merg pe drumul meu, verticală, să am cerul deasupra capului, pământul să-l simt sub picioare, urmele mele să se imprime ca o pecete, să trăiesc în armonie cu universul, chiar dacă uneori voi avea capul în nori
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ăia care fac reiting? Tu faci ceva? Mai ai puțin și muști din frunză, nu te supăra, o veni toamna peste noi, cu tot cu scumpiri și draci turbați, da` vorba este că pierzi esențialul. Scandalul ne face pe noi, Gicule, scandalul, invidia, ipocrizia și reitingul. Pentru reiting și-ar Înfige cuțitele În beregăți. Dacă dacii vroiau reiting, romanii plecau cu coada-ntre picioare. Pe columnă era dacia tv! Sunteți duși cu pluta. Uite cum intră necazul pe poarta cârciumii, cu vânt și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]