3,017 matches
-
iar un derivat al său, konópion, era folosit cu semnificația „pat cu perdea contra țânțarilor“. Termenul grecesc a trecut în latină, devenind conopeum, cu același sens. Din latină, a fost împrumutat de franceză (canapé), iar din aceasta l-au luat italiana (canape), neogreaca (kanapés) și turca (kanape). Româna l-a împrumutat târziu (apare prima dată într-un document din 1792, publicat de N. Iorga); are etimologie multiplă: franceză, italiană, neogreacă. Chimie este, la originea sa îndepărtată, cuvântul egiptean ham „negru“ (era
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
a fost împrumutat de franceză (canapé), iar din aceasta l-au luat italiana (canape), neogreaca (kanapés) și turca (kanape). Româna l-a împrumutat târziu (apare prima dată într-un document din 1792, publicat de N. Iorga); are etimologie multiplă: franceză, italiană, neogreacă. Chimie este, la originea sa îndepărtată, cuvântul egiptean ham „negru“ (era, după Herodot, numele Egiptului). A fost împrumutat de greacă și apoi a intrat în arabă, unde kīmījă a ajuns să însemne „piatra înțelepciunii“ și, mai târziu, „chimie“. Chimia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
sensul de „gol“, dar în limba matematicienilor indieni și sensul de „zero“, ar. ðifr a căpătat și sensul „zero“. În secolul 12, matematicianul italian Leonardo din Pisa, numit Fibonacci, a latinizat cuvântul, dându-i forma zephirum, care a evoluat în italiană la zefiro, zefro și zero (1491). Din italiană provin sp. cero și fr. zéro (pe care l-am luat și noi). O adaptare a aceluiași cuvânt arab, în latina medievală, a fost și forma cifra, care a devenit cifra în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
la zefiro, zefro și zero (1491). Din italiană provin sp. cero și fr. zéro (pe care l-am luat și noi). O adaptare a aceluiași cuvânt arab, în latina medievală, a fost și forma cifra, care a devenit cifra în italiană și spaniolă, de unde a fost preluat de fr. chiffre și germ. Ziffer, cu sensul actual de „semn numeric“. La noi, cifră este din it. cifra, iar forma învechită țifră provine din germ. Ziffer, ambele adaptate după pronunțare. Ar fi greșit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
oraș unde se fabrică țesătura de satin. Împrumutat de arabă ca zaitum, în această limbă s-a format derivatul zaytoûni „ce aparține orașului chinez Tseutung“, care a fost împrumutat de spaniolă: v. sp. aceituní. Din spaniolă, a fost luat de italiană, devenind setino, după ce a suferit o schimbare de formă sub influența it. seta „mătase“. Tot din spaniolă îl are și franceza pe satin. Interesant de semnalat este faptul că spaniola are și forma satin, cuvânt împrumutat din franceză. Și rom
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
a trecut cu aceeași formă în franceză și, de aici, a ajuns și la noi. Iută, numele unei plante, vine din hind. jhuto „creț“, care a intrat în engleză (jute), de acolo în franceză (jute), în germană (Jute) și în italiană (iuta). Din germană și italiană a ajuns și la noi, în forma iută. Piper și paprică sunt două cuvinte cu aceeași origine îndepărtată: hind. pippari. Din hindi a ajuns în greacă în forma péperi. Fiind un cuvânt comercial, a fost
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în franceză și, de aici, a ajuns și la noi. Iută, numele unei plante, vine din hind. jhuto „creț“, care a intrat în engleză (jute), de acolo în franceză (jute), în germană (Jute) și în italiană (iuta). Din germană și italiană a ajuns și la noi, în forma iută. Piper și paprică sunt două cuvinte cu aceeași origine îndepărtată: hind. pippari. Din hindi a ajuns în greacă în forma péperi. Fiind un cuvânt comercial, a fost transmis și latinei ca piper
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
noi relații, în condițiile păstrării unui cuvânt latinesc. Este cazul termenului mons, care însemna în latină atât „munte“, cât și „lanț de munți“. În majoritatea limbilor romanice, descendenții lat. mons au fost concurați de urmașii cuvântului latinesc *montanea. Astfel, în italiană, sardă, engandineză, friulană (ultimele două, dialecte retoromane), spaniolă și portugheză, urmașii lui mons și montanea sunt sinonime la nivelul sensului de bază, însemnând „munte“ și „lanț de munți“. În franceză și catalană, rivalitatea dintre mont și montagne, respectiv munt și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
unele limbi romanice au moștenit și pe lat. vitellus > rom. vițel, fr. veau, it. vitello. Româna a mai moștenit din latină pe junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug“ < lat. iuvencus (păstrat și în italiană și franceza dialectală) și pe junincă < lat. iunix „juncă“. porc și scroafă Porc și scroafă sunt moștenite din lat. porcus, respectiv lat. scrofa. Primul este moștenit în toate limbile romanice, celălalt numai în română, italiană și retoromană. În toate limbile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
marrăo, care au la origine ar. máhram „lucru interzis“, referitor la faptul că în religia mahomedană carnea de porc este interzisă. Deosebirile dintre limbile romanice sunt și mai mari în cazul lat. scrofa, păstrat cu sensul din latină în română, italiană și retoromană. În franceză, lat. scrofa, care în latina populară avea și sensul de „vulvă“, a dat écrou, care înseamnă „piuliță“; schimbarea de sens s-a produs printr-o metaforă sexuală. Termenii it. troia, fr. truie, cat. truja, cuvinte care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
termenul vechi geline se păstrează încă în dialectele din nord-estul și estul Franței. Termenii pentru denumirea masculului sunt variați. Gallus, termenul curent latinesc, este un cuvânt vechi (apare în secolul 1, la Petroniu), de origine expresivă; s-a transmis în italiană și spaniolă (gallo). În alte limbi romanice, au apărut tot creații expresive de la cuvântul ce redă strigătul cocoșului și care în latină era coco (atestat, de asemenea, la Petroniu). De la interjecții de acest fel se explică formele romanice fr. coq
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
spectacol“, împrumutat din fr. souper. În prezent, se mai folosesc și alți termeni din aceeași sferă semantică: bulion „supă de carne fără zarzavat“ < fr. bouillon, borș „ciorbă preparată cu zeamă acră“ < rus., ucr. boršć, precum și minestrone, termen luat recent din italiană. Cuvinte de origine turcă În perioada creării terminologiei culinare românești (secolul 17), eram cu fața „întoarsă“ mai mult spre Orient. În epoca fanariotă, a fost adoptată gastronomia orientală și, de aceea, cuvintele luate din turcă și greacă ocupă un loc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
îndepărtată, cuvântul este un împrumut dintr-o limbă asiatică necunoscută. L-au adus în Europa grecii (amára kon), de la care a fost preluat de latina medievală sub forma majorama; de aici l-a luat germana (Majoran sau Mageran), dar și italiana (maggiorana), franceza (marjolaine) și alte limbi europene. Doi termeni cu etimologie interesantă frișcă Conform dicționarelor recente ale limbii române (DEX 1998 și MDA, vol. II, 2002), este vorba despre două cuvinte omonime (cu aceeași formă). Frișcă având sensul de „smântână
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în nordul Moldovei) sau cocionoage (< cocioane + picioroange). Alte preparate din porc sunt și ele la loc de cinste, în primul rând cârnații. Cuvântul cârnat, cu varianta populară cârnaț, există și în aromână și provine din lat. *carnaceus (moștenit și în italiana dialectală, spaniolă și portugheză); forma mai apropiată de etimon este cârnaț. Din română a fost împrumutat de bulgară, sârbă, croată. Slănină este un cuvânt slav derivat de la slanŭ „sărat“, care există și în neogreacă. În Transilvania și Banat, ca și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
împrumutat din neogreacă, unde styphádo (n) „carne preparată la foc lent, într-un vas bine acoperit, cu sare, piper, usturoi și roșii“ provenea din it. stufato, un derivat de la verbul stufare „a încălzi la vapori“. Pentru a explica forma din italiană, s-a reconstituit cuvântul latinesc *extufare care are la bază gr. týphos „vapori“. Termenul gr. styphádo(n) este un caz interesant de cuvânt care se întoarce în limba de origine sub o altă formă, cea dintr-o limbă care l-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
gr. týphos „vapori“. Termenul gr. styphádo(n) este un caz interesant de cuvânt care se întoarce în limba de origine sub o altă formă, cea dintr-o limbă care l-a împrumutat: gr. týphos „vapori“, pătruns în latină, revine, prin italiană, în greacă. Rom. stufat are un fel de „văr“ în cuvântul etuvă, un împrumut din fr. étuve cu același sens ca în română. Dar fr. étuve are la bază cuvântul latinesc *extupa „sală de baie, mai ales cu vapori“, derivat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în DLR cu etimologie necunoscută. După părerea mea, este un derivat, format pe teren românesc, de la continuatorul dispărut al lat. lappa „brusture“ + sufixul -uș. Păstrarea lat. lappa numai sub forma unor derivate nu este un fapt izolat în Romania. În italiană, lappa este termenul savant, dar forma curentă este derivatul lappola. Cf. și sp. lampazo < lat. lappaceus, de asemenea forma cea mai frecventă în spaniolă. În sfârșit, lăpuș este bine reprezentat și în dialectele sud-dunărene (arom. lăpuș, megl. lăpu(ș)), ceea ce
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
aceeași culoare și cu aceleași semne și alunițe, ca și în pruncie, deși toate celulele ei s-au împrospătat în curgerea timpului.“ Această definiție este valabilă, schimbând doar numele provinciei romane, și pentru oricare dintre celelalte limbi romanice surori: sarda, italiana, retoromana, franceza, occitana, catalana, spaniola, portugheza (dalmata a dispărut la sfârșitul secolului 19, prin moartea ultimului vorbitor). Trebuie, așadar, să nu uităm că limba română continuă latina, asemenea celorlalte limbi surori, dar, evident, cu multe schimbări, în urma evoluției firești la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
închisoare“, „prostituată“. Vocabularul argoului este în continuă mișcare, cuvintele au viață foarte scurtă și aventuroasă. Trebuie mereu înnoit. Argourile românești sunt mai recente și mai puțin variate sau complexe decât cele ale francezei, sunt mult mai unitare decât cele ale italienei și au în comun cu cele spaniole și portugheze influența limbii țiganilor (= limba romaní). O serie de fenomene ca derivarea sinonimică (= substituirea, mai ales în expresii,a termenului metaforic prin altul, cu sens asemănător: a băga la bufet „a mânca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
româna, sarda), deși acestea nu sunt întotdeauna singurele care se dovedesc a fi conservatoare. Din punctul de vedere al românei, care ne interesează aici, unele fapte latinești păstrate în română există și în franceză (a mânca, unchi, orb), și în italiană (a plânge), și în sardă (vitreg), dar există altele, transmise numai în română (a merge, femeie, a vindeca). Nu se pot preciza, în toate situațiile, motivele care au dus la „renovarea“ lexicului latinei târzii. Cauza invocată cel mai adesea este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Dacă ne interesează viața cuvintelor, trebuie să încercăm să explicăm de ce avem această situație: ce fenomen din viața cuvintelor respective a făcut ca ele să nu existe în celelalte limbi romanice (mă refer la cele două mari absente, franceza și italiana). Ca să putem găsi un răspuns, trebuie să pornim de la două constatări: a) limbile care păstrează cele două cuvinte se află în arii laterale, periferice ale Romaniei; b) limbile care nu au urmași ai lui fervere și formosus au cuvinte care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
un împrumut din fr. manger). Dintre celelalte sinonime latinești cu sensul de „a mânca“, reține atenția pappare, cuvânt din graiul copiilor ce apare încă de la Plaut, dar care nu s-a păstrat decât în sardă (pappai „a mânca“); pappare din italiană și (a) păpa din română continuă să se folosească mai ales în vorbirea copiilor. orb Cuvântul orb este moștenit din latină de câteva limbi romanice; în afară de română, se identifică în dialecte din nordul Italiei și în retoromană. Dacă spunem numai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
de un cuvânt latinesc la origine, trebuie să cercetăm cum stau lucrurile în latină. În latina clasică, se folosea cu sensul de „lipsit de vedere“ cuvântul caecus, care s-a transmis limbilor iberoromanice: sp. ciego, port. cego, cat. cec. În italiană, s-a păstrat în unele dialecte centrale, precum și în textele medievale (mai ales normande și provensale) din Franța (v. fr. cieu, prov. sec). Începând din secolul 2 d. H., cu același sens apare orbus (prima atestare, la Apuleius), cuvânt care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Lat. sapere „a ști“ este o inovație occidentală, care era susținută și de lat. sapiens; l-a eli minat pe scire, păstrat numai în regiunile arhaizante (româna și sarda). vulpe Lat. vulpes s-a transmis unor limbi romanice orientale: româna, italiana și retoromana. A existat și un v. fr. goupil < lat. pop. vulpiculus. În latină, vulpes apare încă de la Plaut. După cele arătate în Dictionnaire étymologique de la langue latine de A. Ernout și A. Meillet, este greu de găsit etimologia exactă a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Grație marelui succes al cărții Roman de Renard (secolul 13), termenul renard s-a impus cu sensul de „vulpe“, eliminând v. fr. goupil, moștenit din latină. Obiceiul de a da nume de persoană acestui animal există și în unele dialecte italiene meridionale; și în sardă, unde există zece denumiri distincte ale acestui animal, unele sunt la origine nume de persoană. Cuvântul raposa din spaniolă și portugheză provine din rabo „coadă“, probabil datorită cozii stufoase a vulpii. Înlocuirea lui b cu p
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]