2,793 matches
-
cele 250 de mandate parlamentare. În noul său mandat la conducerea țării, Venizelos a încercat să pună capăt izolării diplomatice a Greciei prin refacerea relațiilor normale cu țările vecine. Eforturile sale au fost încununate de succes în cazurile noului stat iugoslav și al Italiei. Venizelos a semnat un acord cu Benito Mussolini pe 23 septembrie 1928 la Roma și pe 27 martie 1929 cu Iugolsalavia la Salonic. În ciuda eforturilor internaționale coordonate de britanici în perioada 1930 - 1931, nu s-a ajnuns
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
devenit din ce în ce mai evident că Pavelić este un personaj conflictual; el a fost implicat într-o serie de dispute cu Partidul Centralist și cu Partidul Țărănesc Croat al lui Stjepan Radić. Pavelić era unicul reprezentant al partidului său în "Skupština" (parlamentul iugoslav), dar rareori participa la lucrări și, atunci când era prezent, ținea câte un discurs lung în care critica câte o măsură cu care nu era de acord. La începutul anilor 1920, Pavelić a luat legătura cu diaspora croată din Vienna și
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
clandestine cu guvernul italian, dar nu a reușit să aibă legături similare și în Ungaria, unde autoritățile de la Budapesta nu doreau să-și pericliteze și mai mult relațiile cu alte țări. În 1927, Pavelić a fost ales în Adunarea Națională iugoslavă, după un mandat în consiliul municipal al Zagrebului. Pavelić a fost unul dintre cei doi candidați aleși de pe listele Blocului Croat, celălalt fiind Ante Trumbić. Pavelić a fost secretar al Partidului Drepturilor până în 1929, când a început perioada dictaturii regale
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
mai făcut două tentative de a-l asasina pe regele Alexandru I al Iugoslaviei. Ultima dintre ele a reușit, Alexandru fiind ucis la Marsilia la 9 octombrie 1934, împreună cu ministrul francez de externe, Louis Barthou. Lipsa protecției înarmate pentru monarhul iugoslav, împreună cu superficialitatea măsurilor de securitate într-o perioadă când se cunoștea că deja fusese un atentat la viața lui Alexandru, depun mărturie în favoarea calităților de organizator ale lui Pavelić; se pare că el a mituit un înalt oficial de la Sûreté
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
la Roma de Papa Pius al XII-lea, act pentru care Papa a fost aspru criticat. Politica oficială față de sârbi a fost exterminarea, expulzarea și convertirea la romano-catolicism. În ce privește evreii și romii, unica politică era anihilarea totală. Conform unui raport iugoslav oficial, doar 1.500 dintre cei 30.000 de evrei croați au rămas în viață. Aproximativ 26.000 dintre cei 40.000 de romi din Statul Independent al Croației au fost uciși de ustași. Un tribunal iugoslav l-a găsit
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
Conform unui raport iugoslav oficial, doar 1.500 dintre cei 30.000 de evrei croați au rămas în viață. Aproximativ 26.000 dintre cei 40.000 de romi din Statul Independent al Croației au fost uciși de ustași. Un tribunal iugoslav l-a găsit pe Pavelić vinovat de moartea a aproximativ 700.000 de oameni. În mai 1945, Pavelić a fugit din calea partizanilor iugoslavi, prin Bleiburg în Austria. După câteva luni, s-a mutat la Roma, unde a fost ascuns
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
40.000 de romi din Statul Independent al Croației au fost uciși de ustași. Un tribunal iugoslav l-a găsit pe Pavelić vinovat de moartea a aproximativ 700.000 de oameni. În mai 1945, Pavelić a fugit din calea partizanilor iugoslavi, prin Bleiburg în Austria. După câteva luni, s-a mutat la Roma, unde a fost ascuns de membri ai Bisericii Romano-Catolice (conform unor documente americane declasificate.) La șase luni după sosirea la Roma, Pavelić a plecat în America de Sud. Sosind în
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
cu naziștii și fugiseră de Aliați. La 10 aprilie 1957, la a 16-a aniversare a înființării Statului Independent al Croației, Pavelić a fost împușcat și grav rănit de un atacator necunoscut la Buenos Aires. Atentatul a fost atribuit serviciilor secrete iugoslave. Deși un glonț i-a rămas în coloana vertebrală, Pavelić nu a vrut să fie spitalizat. La două săptămâni după atentat, autoritățile argentiniene au acceptat cererea guvernului iugoslav de a-l extrăda pe Pavelić, dar el s-a ascuns înainte de
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
de un atacator necunoscut la Buenos Aires. Atentatul a fost atribuit serviciilor secrete iugoslave. Deși un glonț i-a rămas în coloana vertebrală, Pavelić nu a vrut să fie spitalizat. La două săptămâni după atentat, autoritățile argentiniene au acceptat cererea guvernului iugoslav de a-l extrăda pe Pavelić, dar el s-a ascuns înainte de a putea fi trimis în Iugoslavia. Deși s-a spus că Pavelić ar fi plecat în Paraguay să lucreze pentru regimul Stroessner, locul unde se afla el exact
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ocupația Puterilor Axei în 1941, mare parte din Kosovo de Nord se află sub regimul dictatorial al lui Milan Nedici. Cetnicii erau prezenți în regiune, dar a fost complet eliberat de partizanii iugoslavi în 1945, devenind o parte a Unității Federale a Șerbiei în cadrul unei Iugoslavii Democratice. În 1959, s-a decis să consolideze eliminarea elementul sârbesc din regiunea autonomă Kosovo-Metohia, astfel încât zona care cuprinde azi Kosovo de Nord să fie anexat. Odată cu
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
(în ; în chirilica:"Oрден народног хероја"; în ; în ) a fost o medalie iugoslavă de vitejie, a doua mare decorație în armată și a treia în clasamentul general al decorațiilor iugoslave. A fost acordat persoanelor fizice, unităților militare, organizațiilor politice și altora care s-au distins prin faptele lor foarte curajoase în timpul războiului și
Ordinul Eroul Poporului () [Corola-website/Science/320659_a_321988]
-
(în ; în chirilica:"Oрден народног хероја"; în ; în ) a fost o medalie iugoslavă de vitejie, a doua mare decorație în armată și a treia în clasamentul general al decorațiilor iugoslave. A fost acordat persoanelor fizice, unităților militare, organizațiilor politice și altora care s-au distins prin faptele lor foarte curajoase în timpul războiului și pe timp de pace. Beneficiarii au fost cunoscuți ulterior că Eroii Poporului Iugoslaviei. Cei mai multi decorați au fost
Ordinul Eroul Poporului () [Corola-website/Science/320659_a_321988]
-
Aceasta este lista completă a premiilor și decorațiilor lui Iosip Broz Țîțo, președintele iugoslav și om de stat, aranjate după continente și divizarea blocului european în perioada Războiului Rece. Iosip Broz Țîțo a primit un total de 119 premii și decorații din partea a 60 de state (59 de țări și Iugoslavia). 21 de decorații
Premiile și decorațiile lui Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/320677_a_322006]
-
decorațiile au fost prezentate rar. După ruptura dintre Țîțo și Stalin în 1948 și inaugurarea să ca președinte în 1953, Țîțo purta rar uniformă cu exceptia cand era prezent la o activitate militară și apoi (cu excepții rare) purta doar panglicile iugoslave din motive concrete. Toate premiile sale au fost expuse numai la funeraliile sale în 1980. Reputația lui Țîțo că unul dintre aliații celui de-al Doilea Război Mondial, împreună cu poziția sa diplomatică că fondator al Mișcării de Nealiniere, era principalul
Premiile și decorațiile lui Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/320677_a_322006]
-
Când a început războiul, Zadro s-a înrolat în forțele armate croate. A fost comandantul Batalionului al 3-lea din cadrul Brigăzii 204 (Vukovar) al armatei croate în timpul sângerosului asediu al Vukovarului, unde a condus cu curaj apărarea împotriva Armatei Populare Iugoslave ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA) și a forțelor sârbe locale. Brigada lui Zadro a fost desemnată să apere Borovo Naselje și artera vitală Trpinjska Cesta (Bulevardul Trpinja), o stradă conducând direct în Vukovar. Datorită importanței sale, bulevardul era ținta principală a
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
din 15 decembrie 1987. La mai puțin de o lună de la deschidere, pe 30 iunie 1991, capătul sloven al tunelului și punctul de trecere a frontierei au fost pentru scurt timp ocupate de un detașament de blindate al Armatei Populare Iugoslave, în timpul Războiului de Zece zile. Zona a cunoscut lupte de scurtă durată dar intense, incluzând transportul întăririlor trupelor iugoslave cu elicopterele și culminând cu un ineficient bombardament aerian al Forțelor Aeriene Iugoslave. Clădirile punctului de frontieră au fost puternic avariate
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
tunelului și punctul de trecere a frontierei au fost pentru scurt timp ocupate de un detașament de blindate al Armatei Populare Iugoslave, în timpul Războiului de Zece zile. Zona a cunoscut lupte de scurtă durată dar intense, incluzând transportul întăririlor trupelor iugoslave cu elicopterele și culminând cu un ineficient bombardament aerian al Forțelor Aeriene Iugoslave. Clădirile punctului de frontieră au fost puternic avariate în urma schimburilor de focuri. Ulterior, tunelul a fost reocupat de forțele slovene. Până la deschiderea sa, accesul dinspre Austria spre
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
de un detașament de blindate al Armatei Populare Iugoslave, în timpul Războiului de Zece zile. Zona a cunoscut lupte de scurtă durată dar intense, incluzând transportul întăririlor trupelor iugoslave cu elicopterele și culminând cu un ineficient bombardament aerian al Forțelor Aeriene Iugoslave. Clădirile punctului de frontieră au fost puternic avariate în urma schimburilor de focuri. Ulterior, tunelul a fost reocupat de forțele slovene. Până la deschiderea sa, accesul dinspre Austria spre nord-vestul Sloveniei nu se putea face decât pe drumuri montane sau prin tunelul
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
19 noiembrie 2003, la Belgrad, Serbia și Muntenegru) a fost ultimul ministru al Apărării și Șef de Stat Major în guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Panić a deținut gradul de general și a fost numit în funcția de Comandant al Armatei Populare Iugoslave ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA) după demisia generalului Blagoje Adžić, în 1992. Panić a deținut această funcție între 1992 și 1993 (în Republica Federală Iugoslavia) în timpul disoluției Republicii Socialiste Federative Iugoslavia (RSFI). În 1993, el a fost demis din cauza scandalului legat
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
că Slobodan Miloșevici ar fi putut ținti și umilirea generalului Panić, deoarece demiterea sa, în august 1993, a fost făcută la mai puțin de trei luni de data la care oricum acesta s-ar fi pensionat. Absolvent al școlii militare iugoslave în calitate de comandant de tanc, a urcat rapid în ierarhia Armatei Populare Iugoslave în anii 1970 și 1980, ajungând în funcția de comandant al Primului District Militar din Belgrad și la comanda trupelor iugoslave care au asediat Vukovarul, în timpul ofensivei sârbe
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
demiterea sa, în august 1993, a fost făcută la mai puțin de trei luni de data la care oricum acesta s-ar fi pensionat. Absolvent al școlii militare iugoslave în calitate de comandant de tanc, a urcat rapid în ierarhia Armatei Populare Iugoslave în anii 1970 și 1980, ajungând în funcția de comandant al Primului District Militar din Belgrad și la comanda trupelor iugoslave care au asediat Vukovarul, în timpul ofensivei sârbe în Croația din toamna anului 1991. Când completa destrămare a fostei Iugoslavii
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
ar fi pensionat. Absolvent al școlii militare iugoslave în calitate de comandant de tanc, a urcat rapid în ierarhia Armatei Populare Iugoslave în anii 1970 și 1980, ajungând în funcția de comandant al Primului District Militar din Belgrad și la comanda trupelor iugoslave care au asediat Vukovarul, în timpul ofensivei sârbe în Croația din toamna anului 1991. Când completa destrămare a fostei Iugoslavii s-a întrezărit la orizont pe 28 aprilie 1992, odată cu constituirea Republicii Federale Iugoslavia, pe ruinele fostei RSFI, funcția lui Panić
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
la orizont pe 28 aprilie 1992, odată cu constituirea Republicii Federale Iugoslavia, pe ruinele fostei RSFI, funcția lui Panić nu se mai potrivea cu configurația politică de la acea dată. I s-a oferit poziția de Șef de Stat în noua Armată Iugoslavă ("Vojska Jugoslavije" - VJ). Panić a inițiat, în 1993, înzestrarea nou-createi Armate Iugoslave cu noi planuri de luptă și strategii, dar nu era pregătit să facă față luptelor pentru putere care s-au ivit în Belgradul din acea vreme și s-
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
ruinele fostei RSFI, funcția lui Panić nu se mai potrivea cu configurația politică de la acea dată. I s-a oferit poziția de Șef de Stat în noua Armată Iugoslavă ("Vojska Jugoslavije" - VJ). Panić a inițiat, în 1993, înzestrarea nou-createi Armate Iugoslave cu noi planuri de luptă și strategii, dar nu era pregătit să facă față luptelor pentru putere care s-au ivit în Belgradul din acea vreme și s-a pensionat. A decedat la Belgrad, pe 19 noiembrie 2003, la scurt
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
(în ) (n. 20 iulie 1947 lângă Gvozd, Iugoslavia - d. 16 august 2015) a fost un colonel sârb din Armata Populară Iugoslavă (JNA) aflat la conducerea unităților implicate în Asediul Vukovarului, în timpul Războiului Croat de Independență, în 1991. El a fost judecat de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie pentru faptul complicitate la asasinarea în masă a 264 de croați și ne-
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]