3,184 matches
-
omăt, iar acel grup e alcătuit din oamenii de la munte, unde orice pârâu ori izvor Își are originea În omătul care se topește câțiva pași mai Încolo. Și-mi aduc aminte de Creangă, un mare iubitor de pisici, și de jalea lui când a trebuit să-și părăsească obârșia din Munții Neamțului pentru a se pripăși În entropia șesului Bahluiului. Noroc de noi, turma lui de pisici... „Meridian“, 5 ianuarie 2001, ora 10,53 14. Lacul codrilor... Ce-ai cu mine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cei zece crăișori, Câți au fost odinioară, au rămas doar trei... surori! Dar și-acelea hăituite, și-asuprite și vasale, C-abia mai puteau să sufle de mulțime de-angarale. Bietul Împărat, bătrânul, prididit de-atâta rău, Zvârcolindu se cu jale, se ruga-n mormântul său: O,preabunule părinte, spune ce-am păcătuit, Ce-am făcut atât de crâncen, c-așa greu m-ai osândit? Doamne-ntoarce-ți iarăși fața și privirea către noi, Pune capăt suferinței, dă-mi copiii înapoi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
bun. în noapte de priveghi de dinaintea zilei în care trebuie să aibă loc înmormântarea, morților care nu au trecut de 45 de ani, un grup de femei bocitoare cântă la fereastra camerei în care se află mortul, o melodie de jale, cîntecul specific satului nostru, Cocoșdaiul, pe un text ce povestește despre viața, aventurile, suferințele celui dus, făcându-se referiri la durerea pe care o lasă în urmă în inimile celor care l-au iubit și care îl regretă : Cântă, cântă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cînd dă frunza de curechi, se poate întrebuința și aceasta. Oftică. Hrean amestecat cu miere de stup se unge pe pâine și se mănâncă pe săturate. Iarba codrului, fiartă cu miere, două lingurițe pe zi. Se bea trei fire de Jale într-o jumătate de litru de apă îndulcită. Murele fierte în untură, ceaiul de nalbă, coada șoricelului culeasă înainte de Sfântul Gheorghe fiartă înăbușit cu untură de vită, băută de trei ori pe zi, încă pot învinge oftica. Opăreală. Se unge
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru recolta anului viitor. CAPITOLUL IV Ciocârliile satului Motto: ...Și să cânți un cântec, Laie, Cum se cântă-n sat la noi, Când se tânguie ciobanul După turma lui de oi. Și să povestească struna, Înălțimilor albastre Vremea lungă, câtă jale, Scris-a-n sufletele noastre. Ni s-ar stinge-atunci necazul Ce de mult se petrecea ; Între stelele de pază Am avea și noi o stea ! (după Octavian Goga) Din totdeauna la Cârțișoara s-a cântat. S-a cântat de dragoste
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Statele Unite, s-au cântat cântece de voie bună atunci când mirii mergeau la biserică să se lege definitiv și irevocabil pentru întreaga lor viața, au cântat bandele la petreceri și la jocuri în sărbători, s-au cântat bocete și cântece de jale, atunci când cineva din sânul familiei părăsea satul ca să treacă sub glia reavănă a cimitirului din Streza sau din Oprea, fie că-i venise, fie că nu-i venise sorocul. Și-apoi, la noi în Cârțișoara nu a cântat și nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și de ispravă. Născută în 1921, Silvia Grovu, pe care lumea o știe de Lonoaica, se află azi pe pat de suferință, pierzând vederea înainte de a-și fi terminat misiunea ei nobilă pe acest pământ. Neîntrecută în creația cântecului de jale, a bocetului la morți, acest suflet sensibil, rapsod desăvârșit, a fost adusă pe lume ca să cânte muncind și să muncească doinind. Și-a închinat versul tuturor celor pe care i a cunoscut și i a iubit, melodiile ei făcând și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
respirația. Niciodată nu vom ști câte destine a distorsionat plecarea înainte de vreme a atâtor tineri eroi câți am avut de înșirat în această fascinantă istorie a satului. Niciodată nu vom ști căt de abundent a fost șuvoiul de lacrimi de jale ce s-au revărsat din ochii secați de obidă și de dor ai văduvelor, iubitelor, surorilor și mai ales ai mamelor îndoliate, ale celor, ale căror nume l-am mai evocat odată, acum, aci în modesta noastră lucrare. Și să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
X Lacrima înstrăinării Motto: Dac-aveam noroc și eu Eram azi în satul meu. Dac-aveam parte de bine Eram azi în sat la mine Între neamuri și vecini. Nu pribeag printre străini ! Și nu pot zice la nime Câtă jale port în mine. Ci eu singur sunt de vină Că umblu-n țară străină ! D. Sgură, Cincinnati Ohio) E lucru îndeobște cunoscut că nimeni nu-și părăsește casa părintească de prea mult bine. Numai necazul și obida îl pune pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Toți cei 16 copii s-au risipit prin Dobrogea și Muntenia. Avacum, Vasile, Ion și Nicolae s-au stabilit în Prahova, pe la Câmpina. De acea tatăl lor la moment de petrecere, dacă lua un păhărel «peste», cânta un cântec de jale, numai al lui :«Săraci copilașii mei/ Am umplut lumea cu ei !» Giurca Vasilefrate cu Avacum și Alexandru, dus în Dobrogea la 1880. Toader Costea de lângă Damaschin Banciu, dus la Caramurat, pe la 1880. Marina Banciu de pe curtea lui Crișan Banciu, dusă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de dragostea celor de acasă și de farmecul plaiurilor natale, trec uneori luni de zile și el nu întâlnește în drumurile lui suflet de om. Singurii săi tovarăși sunt câinii și fluierul prin care-și varsă tot amarul și toată jalea înstrăinării. «Să pasc oile pe munte, numai trei mii și cinci sute Turma-i mare, oi sunt multe, locu-i berc, pustiu și munte ; Plouă, ninge vântu-bate, eu sunt tot cu pușca-n spate. Doamne, cât am ciobănit, oi cu pușca
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
îi va fi însă dublă și se roagă, întorcându-și ochii lăcrimați spre cea care încă mai trăia: O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,/ C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci / Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită,/ Și de durere n-aș putea muri/ [...]/ Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume/ Eu am iubit murit-au prea curând 74. Dar ruga nu i-a fost primită: Și în convoi d-ilusii ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prins de treburile moșiei și ale familiei, i se va fi cicatrizat mai ușor rana. Mai greu, probabil, i-a fost Ralucăi, singură acasă cu gândurile și cu sensibilitatea ei extremă, însă tinerețea i-a dat puteri să reziste. Deocamdată. Jalea copilului Mihai era cu atât mai mare cu cât cimitirul era aproape, în spatele bisericuței, ca și azi. Cât de legat a fost el de Ipotești, încât a făcut de două ori drumul pe jos de la Cernăuți, e greu de închipuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prefăcut-o pe Sitna într-o pasăre aurie cu ochii verzi. Mama fetei, înțelegând că și-a pierdut pentru veșnicie fiica, a împietrit la malul gârlei și, din ochi, au început să-i curgă fără contenire lacrimi de durere și jale amară. Într-o zi, auzindu-i trilul fermecător și văzând-o atât de frumoasă, [...] un flăcău pe nume Ipatie a îndrăgit-o pe loc. Legenda spune că cei doi tineri s-au căsătorit, iar urmașii lor, Ipăteștii, au dat numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a iubitei moarte, scufundarea ireversibilă în propriul suflet chinuit, senzația adâncă a risipirilor iremediabile. Lângă cimitir, deasupra criptei negre a sfântului mormânt 93, salcâmii își scutură floarea, timpul trece implacabil cu aceleași legănări. Este atâta disperare omenească, dar și atâta jale poetică într-o asociere spontană cu moartea iubitei, încât, la imaginara moarte în doi, poetul și-ar dori să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim 94. Țintirimul poetului este cerul. Elemente cum sunt crucea, buha sau candela apar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sine: De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și303. Nu este deloc întâmplător faptul că asemănători Demiurgului mai sunt doar Poetul, Călugărul și Monarhul/Voievodul. Nici unul dintre ei nu trăiește sub imperiul spaimei morții, ci se află cu toții în eternitate, în jalea ei infinită 304, lucru care-i unește și-i singularizează pe vecie, iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului, obsesie care înseamnă în bună parte dorul de haos, de somnul originar, de plânsul demiurgic 305. Corolarul sublimărilor eminesciene este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ieșeni cu profesionalism, detașare și obiectivitate absolut remarcabile. "Numai la Aiud (în pușcărie, n.n.) Doina se recita și cânta în libertate deplină", confirmându-se paradoxul potrivit căruia "într-o închisoare poți fi mai liber decât în libertate" se scrie cu jale doinită la începutul studiului introductiv dedicat unei poezii pe care Goga o considera "categorică evanghelie politică a românismului". Probabil că esența întregii cercetări se include în două constatări consecutive unei demonstrații strânse și de necombătut: 1 "când îi ocărăște pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu-i cine știe ce nenorocire, doar și în Uniunea Sovietică sunt scriitori nemembri de partid de pildă, Ilya Ehrenburg, așa că... Ceea ce, într-un fel, era adevărat, câtă vreme, deși exclus din partid, Mihai Beniuc a ajuns președintele Uniunii Scriitorilor, iar Ion Jalea, la fel de exclus, președinte la Uniunea Artiștilor Plastici, ambii funcționând apoi o veșnicie în respectivele posturi. După 12 ani, Dej izbutise să schimbe substanțial garnitura de conducere a PMR, schimbase și numele organului de conducere, din Secretariat, în Birou Politic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sau re-intra în rândurile membrilor PMR, mai devreme sau mai târziu ( "să ceară ei", iar cererile, convingător ticluite, să fie publicate în presă!) Ralea, Codarcea, Nenițescu, urmând a fi tatonați Ionescu-Sișești, Horia Hulubei, Țițeica, Bădărău, Arghezi (!), Demostene Botez, G. Călinescu, Jalea, Ion Dumitrescu ș.a. Dej chiar i-a telefonat lui G. Călinescu, care i-a confirmat că se consideră "un ostaș al partidului." Era perioada în care PMR se dumirise că, vorba lui Chișinevschi, "nu poți construi numai cu oameni care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dat un festival cu muzică și dans. Cine cânta pe podul Crișului acest cântec? Eu cu o colegă de-a mea Dorina care a murit la vârsta de 24 de ani, nu-mi amintesc de ce boală, dar a fost mare jale, iar la festival a fost tare frumos, o iarbă verde-covor, iar sălciile și cântecele noastre îți dădeau viață. Mai întoarce Doamne roata!: Șatra Hai, șatră iar la drum Alt popas de-acum, haideți copii, Hai, ia-ți vioara ta, ea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Sigur, m-am întors cu darul lor înapoi - aceleași turte mai de mult pregătite - și am fost și condusă o bucată de drum. Cum m-am întors în București, conducerea m-a trimis la practică la spital. Când am văzut jalea care era, când am văzut un ferestrău care tăia un picior, am leșinat, mi-a dat sânge pe nas, m-au scos afară iar medicii s-au supărat, mi-au recomandat să-mi schimb meseria, i-am ascultat și bine
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Umblă zvonul deșănțat Că-n Harghita și Covasna Vor să facă “stat » în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul ; În Cristuru e prăpăd ! Imnul românesc și Steagul Nu se-aud și nu se văd! Crișul, Mureșul și Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava ; Nu e liniște-n Ardeal ! Munții stau să răbufnească, Fierbe galbenul podiș ! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator ; Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
chinuri grele De copilul cel iubit. N-a trecut prea mult de-atunci Și-a căzut și mama ta, Șase ani te-ai chinuit Și-ai îngrijit-o și pe ea Până ea a decedat. Și ce chinuri, și ce jale, Dar, te-ai zbătut cu viața-n parte Și cu atâta durere Tu le-ai rezolvat pe toate. Acum ce-ți doresc eu ție, Bună și scumpă Marcela, Să-ți dea Domnul sănătate, Să mai lași munca de-o parte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Și - a prins dorul să mă-ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi-a fost mai drag pe lume ! Caierul mi-i pe sfârșite... Mâine, poate-și curmă firul, Și-ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul... Jale mi-i de voi mămucă, Și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, Bietul taică-tău m-așteaptă... Tu odorul mamei-n urmă Să te-aduni cu frații-acasă Și să-mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
compasiune, o compasiune din care ai fi putut Înțelege că-i mai mult fratele ei decât al lor. Motănica era gravidă cu Laur pe vremea aia și-l pomenea laolaltă cu surorile ei pe unchiul Tilu, cu un soi de jale evlavioasă; cu toatele vorbeau ca despre un sfânt și-un martir, da, el a fost omorât mișelește cu cuțitu’ pe la spate. La Năsoasa am auzit prima dată vorbele astea, sunând ca un epitaf, poate nu Îndeajuns de pleonastic pentru a reda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]