3,194 matches
-
mersul lor succesiv, aproape simultan. Se repetau mereu mai frecvente, deși în cadență, obsedau, cuprindeau în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure, inexorabile, durerile împietrite în marmora acordurilor vocale urcau în legiuni grele, pline de jale, pe suișul lor neisprăvit spre Eternitate. Părea că pasul lor nu se va mai isprăvi niciodată acolo sus, în infinit, pasul lor aci, jos, înfipt în camera convulsionată de un același spasm, în trupul unic al celor ce erau vii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în ajun coralul din Bach emoționase po Elena până la intimidare și aiureală. Corul de azi o purtase spre un fel de bucurie interioară, fără de energii fizice. Din toți, ea singură îl ascultase ca pe un imn de slavă, nu de jale; ea și cu Mini, căreia i se păruse că aurul 276 rină. Ceilalți se gândeau, pesemne, la Dumnezeu, fiindcă mâini parcă nedezlegate bine încercau semnul crucei cu mănuși negre sau cenușii- Moșica Mari se închina cu mătănii și Lenora făcea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la pieire. Cât despre ceilalți, marea masă a condamnaților, presupun, pe măsură ce se stingeau de foame, că simțeau din ce În ce mai puțin. Chiar mamele Înfometate nu puteau simți mai mult de o zi sau două copiii smulși de lângă ele. Durerile de foame taie jalea. Erst kommt das Fressen 2, vedeți. — Poate că simțul meu de legătură este defectuos. Vă rog să-mi spuneți daca pare astfel. Scopul meu e să scot la iveală... deși poate omul a fost nebun de la Început, poate că șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost ilicite. Uneori răzbăteau Încifrate, În reprezentări neclare mâzgălite pe geamurile clădirilor condamnate la demolare (atelierul de croitorie părăsit din fața spitalului). În acest stadiu al lucrurilor persista o muțenie Înfricoșătoare. Despre lucrurile de strictă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e ce fac pictorii În Action painting. — Aș putea avea mai multă Încredere În ce face. Nu cred că ar trebui să zboare azi. S-ar putea lăsa dus de valul sentimentelor, care or fi ele - rivalitatea față de tatăl lui, jalea sau altceva. Dacă ar fi tatăl meu, aș fi la spital chiar În acest moment. Altfel stau lucrurile acum, Însă. Noi, vechea generație, trebuie să mergem cu valul. Săltându-și chipiul ca să-și protejeze ochii, se uită lung după avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mie subiectul de tabloid îmi sună ca o stupiditate redundantă. Sunt suficient de bătrână, cred, ca să-mi fi devenit complet indiferent nu doar că e fiul unui actor de care am fost fermecată în copilărie (în Idiotul ori în Din jale se întrupează Electra); pentru ca apoi să mă exaspereze la televizor; ba chiar mie, spectatorului, mi-e deja indiferent și că e fiul actriței formidabile (și dramatic de nedreptățite, în faimă) care e Tatiana Iekel. Pentru mine, simplul fapt că a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
nu unul autodeclarat ulterior. A spus asta ca și când fiul ar fi trebuit să se denigreze ca antifascist autodeclarat ulterior. Iar apoi am auzit istoria unei suferințe care trecuse pe lângă mine: aceea a prietenului din școală, pe un ton sugrumat de jale, din cauză că nu întrebasem, iarăși nu pusesem întrebări atunci când Wolfgang Heinrichs a dispărut brusc de la școală, din vechiul și gloriosul Conradinum, și dus a fost. La scurt timp după vacanța de vară sau pe când noi ne mai scuturam încă ultimele fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rememorată senzația de rosătură pe care se spune că o produce foamea persistentă? Să fie oare golul din stomac un spațiu ce poate fi umplut retroactiv? Oare nu ar fi mai important să vorbesc acum în fața unui public sătul despre jalea de astăzi din imensele lagăre africane sau, ca în romanul meu Calcanul, să relatez în general despre foame, „așa cum a fost ea răspândită în scris“ și nu voia să mai plece, așadar să istorisesc la nesfârșit povești despre foame? Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca loc comun invocat întru consolare, la mulți dintre noi a luat amploare nevoia de hrană spirituală. Ceva se întâmpla în lagăr. Pretutindeni apăreau, activități care contracarau obtuzitatea colectivă, până mai ieri atât de apăsătoare. Gata cu furișatul plin de jale de colo-colo, gata cu tândăleala bolnăvicioasă. Învinșii se trezeau la viață. Mai mult: înfrângerea noastră totală elibera energii care, în timpul războiului ce se tot întindea, fuseseră îngropate, iar acum ieșeau la iveală, ca și când tot ar mai fi fost posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de una dintre calfe, a luat-o la sănătoasa și și-a dat ultimul behăit sub un tramvai care circula în direcția Bilk. Nevasta lui Göbel, matroana cu ochii de vacă, se spune chiar că ar fi crezut că din jale pentru plecarea mea, s-ar fi aruncat Genoveva pe șine, sub roți. În primele mele luni la firma Moog am avut de îndeplinit, împreună cu alți ucenici și calfe, o muncă ale cărei rezultate cioplite în piatră nu urmau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care era de găsit în Aachen ca novice într-o mânăstire franciscană. Stăruitor a mai durut această călătorie dinaintea călătoriei! Pielea cenușie, ochii încercănați - tare bolnavă arăta mama, tata îngrijorat. Amândoi sufereau pentru că fiica li se pierduse pentru totdeauna. Dar jalea lor rămânea îndreptată spre interior. S-au străduit să ne primească prietenos, chiar dacă un pic surprinși. Nu mai făcusem niciodată așa ceva, să le prezint părinților una dintre, cum zicea mama, „cuceririle“ mele. Strâmtoarea din bucătăria-sufragerie era pentru Anna ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu autenticitatea marmorei și se opreau în marginea coridoarelor banale, care deserveau sălile lăturalnice de expoziție. Săli burgheze, cu vederea deschisă spre oraș. Pinacoteca se ascundea ermetică după pilaștri, dosnică ca un mizantrop. Mini intră la întîmplare. Tocmai constata cu jale prezența unei aceleiași acuarele litografice, reprodusă în sute de variante, când fu salutată de însuși doctorul Rim, plin de grație. Ce căutau acolo? se întrebară reciproc. Căutau ceea ce lipsea deocamdată: pictură bună. Rim își reaminti că nu a văzut pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cad... 1985 Treapta a XXVIII-a Până nu te-am iubit Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum din coasta lui Adam Zămislită fost-a Eva... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum din jale, etern, Se-ntrupează Electra, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum soarele poate răsări Fără a mai apune, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum simpla ta prezență Umple infinitul Cosmos, Și cum ființa
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sunt legea... ai călcat strâmb, ăla ești... Ar fi vrut el să se angajeze măcar portar la stat...în locul bărbatului femeii... gospodinei...dar ăla se ținea bine... Mai ieșea uneori din casă... Profilele, cu sutele după el...La semafor era jale...Lumea, tot lume. Când să treacă strada, gloata de profile după el... până treceau cu toții, se făcea roșu semaforul. -Dar ce crezi, omule, că faci, cu gloata aia după tine?... Eeeei, dacă ne-am face toți măcar jumate din profilele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Trimitea mesaje, dar de pe un singur profil, cel adevărat... În rest, toate bune și frumoase în Stat... Apropo, doar pentru că veni vorba: Ești însurat? Dacă aș putea întoarce timpul... Ce cântece dumnezeiești îmi mai cânta tata din fluier! Doinite cu jale, ele îmi pătrundeau ca un foc binefăcător și sacru în adâncul sufletului. Dar ne cânta așa de rar! -Pot cânta și eu? -Poți!... Încearcă! Suflu puternic dar sunetele ies betege, scârțâie dezacordate. El îmi așază degetele pe fluier și îmi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Această primăvară e o furtună de suflete, a luat cu ea cea mai frumoasă floare. Cine poate ști, de ce a nins în luna martie? Cine poate ști, de ce s-au aprins lacrimi pe mormântul dreptății? Oare în ceruri e aceeași jale precum în această zi în care am găsit dispărută o imagine a frumuseții eterne? Oare în ceruri Dumnezeu a văzut cum ghioceii mai au sufletul plâns și toate florile pământului poartă doliu în ochii lor de sinceritate? Doamne, de ce mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
CERUL și RAZA DE SOARE, Și trupul lumină din NECTARUL DE FLOARE, Și mă doare absența în care ești El, Îngerul tânăr ascuns în albastra vecie, Ce-mi respiră prin roua, rănilor vegetale Când arde pământul și-mi ninge a jale. De vei veni, te voi iubi iubire, Ca o noapte a tăcerilor prefăcută-n lumină Ca ziua ce-mi renaște corole de dor Ca un suflet al zărilor revărstat în decor, Și iarăși aprind gene de dragoste albă Pe amiezi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mine și mi-a dezonorat armia cea mai vitează din Europa și mi-a răpus-o ca și cum nici n-ar fi fost!.. Numai Dumnezeu din ceruri și Maica Domnului, slăvite! Că mișelul de Constantin nu prea se face vinovat de jalea noastră. Dar și așa ar trebui să vorbim cu el de la egal la egal și împreună să-i prăvălim în Dunăre pe vrăjmașii creștinătății. Nu cumva o fi și un semn rău pentru Polska noastră a secolelor viitoare! Să batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
simt cum dorul mă apasă Când îmi zăresc bătrâna casă. E ger cumplit și viscol bate, Iar crengile-n copaci sunt înghețate. Pe case și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-aud bătăi de clopot și de toacă, O jale mare mă apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai este în pridvor, De tatăl meu îmi este tare dor. Nu are cine să mă strige, Iar inima în
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur, care a trăit aproape o sută de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită rămîne recăutarea sa. Dar am certitudinea că mă va refuza. Și unde să caut? Vreau să mă sinucid. E atîta siguranță calmă în izbucnirea acesta, un calm paradoxal față de jalea din interior, încît aproape că mă mîndresc. V. tînăr sînt liniștit propunîndu-mi moartea. V. celălalt, maturul internat, îmi vine să strig de spaimă. Noțiunea de V. implică acum o mare nedeterminare. Și totuși, cine sînt? Cine gîndește de fapt, căci
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se înscrie, deoarece nu avea pământ în câmp. A fost lăsat în legea lui. Doar pe imașul din jurul lui păștea turma de oi a colectivului. Astfel, nu supăra pe nimeni, nici pe morții din cimitir cărora le cânta melodii de jale. În nopțile senine, când cerul era limpede, urmărea crugul cerului, care-l ducea spre răsărit, spre Cotul Donului și spre Siberia. După Steaua Polară își căuta satul de baștină, acolo unde erau îngropați părinții lui și unde și-a îngropat destinul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
capra și iezii, cu porcul pe care-l creștea și cu găinile. A trăit liniștit în singurătatea lui pe care singur și-a ales-o până spre anii’90, când cineva a trecut pe cărare și a auzit urletul de jale al câinelui, ca un bocet, dar nu a lui Medor, care murise cu ceva timp în urmă. Omul a intrat în curte și l-a văzut pe Pustnic pe prispa casei, rezemat cu capul de perete. Nu mai sufla în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]