3,852 matches
-
care mulți dintre militarii britanici fuseseră deja înfrânți în luptele cu japonezii în campaniile precedente. Pe de altă parte, generalul Stilwell considera că deschiderea Drumului Burmei era vital pentru China, în condițiile în care toate porturile țării erau ocupate de japonezi. Politica "Mai întâi Europa" inițiată de Churchill neglija în mod evident cererile liderilor asiatici, așa cum era Chiang. Mai mult, cererile britanicilor ca trupele chineze să fie trimise pe frontul din Indochina în Campania din Burma era privită de Chiang ca
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
participe la apărarea propriei țări. În același timp, China oferea un număr de locații foarte potrivite pentru organizarea unor baze militare aeriene, de pe care puteau să decoleze bombardierele implicate în raidurile aeriene împotriva principalelor insule nipone. În 1944, în vreme ce situația japonezilor în Pacific era în continuă deteriorare, Armata Imperială Japoneză a lansat Operațiunea Ichigo, de anihilare a bazelor aeriene americane care funcționau în China. Japonezii au preluat controlul asupra provinciilor Hunan, Henan și Guangxi. Eșecul forțelor chineze să apere aceste regiuni
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
puteau să decoleze bombardierele implicate în raidurile aeriene împotriva principalelor insule nipone. În 1944, în vreme ce situația japonezilor în Pacific era în continuă deteriorare, Armata Imperială Japoneză a lansat Operațiunea Ichigo, de anihilare a bazelor aeriene americane care funcționau în China. Japonezii au preluat controlul asupra provinciilor Hunan, Henan și Guangxi. Eșecul forțelor chineze să apere aceste regiuni a dus la înlocuirea lui Stilwell cu generalul Albert Wedemeyer. Cu toate acestea, truple chineze sub comanda lui Sun Li-jen au reușit să-i
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
controlul asupra provinciilor Hunan, Henan și Guangxi. Eșecul forțelor chineze să apere aceste regiuni a dus la înlocuirea lui Stilwell cu generalul Albert Wedemeyer. Cu toate acestea, truple chineze sub comanda lui Sun Li-jen au reușit să-i alunge pe japonezi din nordul Burmei și să securizeze Drumul Ledo, o extrem de importantă rută de aprovizionare a Chinei. În primăvara anului 1945, chinezii au lansat o importantă ofensivă pentru recucerirea provinciei Guangxi și a altor câteva regiuni sudice. Cu trupele chineze mult
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Wedemeyer a planificat lansarea Operațiunii Carbonado în vara anului 1945 pentru cucerirea provinciei Guandong și a cel puțin unui port maritim, de unde s-ar fi putut continua atacul spre Shanghai. Până în cele din urmă, lansarea bombelor nucleare a grăbit capitularea japonezilor, iar planurile pentru ofensivele chinezilor nu au mai fost puse în practică. Războiul chino-japonez a durat 97 de luni și 3 de zile (din 1937 până în 1945). Surse chineze afirmă că totalul pierderilor umane - militari și civili, morți, răniți și
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
milioane de oameni. Cei mai mulți istorici occidentali consideră însă că totalul pierderilor a fost sub 20 de milioane de oameni. Pierderile materiale ale chinezilor au fost evaluate la peste 383 de milioane dolari, (la rata de schimb a lunii iulie 1937). Japonezii au pierdut aproximativ 1,1 milioane de soldați - morți, dispăruți sau răniți - dar acest număr este încă în discuție. Cifrele oficiale japoneze admit pierderi de numai 200.000 de oameni, ceea ce este neobișnuit de puțin pentru un conflict atât de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
oficiale japoneze admit pierderi de numai 200.000 de oameni, ceea ce este neobișnuit de puțin pentru un conflict atât de lung. Forțele combinate ale naționaliștilor și comuniștilor au pretins că ar fi ucis mai mult de 1,77 milioane de japonezi în timpul războiului. Pe la mijlocul anului 1945, ambele tabere se așteptau ca războiul să mai continue cel puțin un an. Pe 6 august 1945, un bombardier B-29 a lansat prima bombă nucleară asupra Hiroșimei. Americanii încercau astfel să-i forțeze pe japonezi
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
japonezi în timpul războiului. Pe la mijlocul anului 1945, ambele tabere se așteptau ca războiul să mai continue cel puțin un an. Pe 6 august 1945, un bombardier B-29 a lansat prima bombă nucleară asupra Hiroșimei. Americanii încercau astfel să-i forțeze pe japonezi să capituleze. Pe 8 august, sovieticii au lansat Operațiunea Furtună de august. După ce URSS a denunțat pactul de neagresiune cu Japonia, i-a atacat în forță pe niponi în Manciuria, în conformitate cu angajamentele luate de Stalin la Conferința de la Yalta, și
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
-ul va avea relații doar cu guvernul naționalist. După război, cum înțelegerile de la Yalta prevedea că Manciuria intra în sfera de influență sovietică, sovieticii au demontat și transportat în țară mai mult de jumate din echipamentele industriale lăsate aici de japonezi. Prezența sovieticilor în China de nord-est le-a permis comuniștilor locali să se întărească cu echipamentul militar rămas de la japonezii care se predaseră. Problemele reabilitării zonelor care fuseseră ocupate de japonezi și reconstruirii unei națiuni răvășite de un război prelungit
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
de influență sovietică, sovieticii au demontat și transportat în țară mai mult de jumate din echipamentele industriale lăsate aici de japonezi. Prezența sovieticilor în China de nord-est le-a permis comuniștilor locali să se întărească cu echipamentul militar rămas de la japonezii care se predaseră. Problemele reabilitării zonelor care fuseseră ocupate de japonezi și reconstruirii unei națiuni răvășite de un război prelungit păreau imposibil de rezolvat. La sfârșitul războiului, armata naționalistă era slăbită, iar politica guvernului central se dovedea foarte nepopulară. În
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
mult de jumate din echipamentele industriale lăsate aici de japonezi. Prezența sovieticilor în China de nord-est le-a permis comuniștilor locali să se întărească cu echipamentul militar rămas de la japonezii care se predaseră. Problemele reabilitării zonelor care fuseseră ocupate de japonezi și reconstruirii unei națiuni răvășite de un război prelungit păreau imposibil de rezolvat. La sfârșitul războiului, armata naționalistă era slăbită, iar politica guvernului central se dovedea foarte nepopulară. În același timp, războiul îi întărise pe comuniști, atât din punct de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
poporului". Armata Populară de Eliberare (Armata Roșie) își crease o imagine de apărător al intereselor celor mulți. Cadrele Partidului Comunist Chinez fuseseră împărțite în "roșii" (care lucrau în zonele eliberate) și „albe" (activiști care au lucrat în zonele ocupate de japonezi). Această împărțire avea să devină în timp o sursă de fracționism în rândurile partidului. De-a lungul timpului, armata comunistă s-a adaptat din mers la schimbările din timpul războiului, devenind a forță de luptă experimentată. Mao a început pregătirile
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
acuzat că folosește războiul pentru agitarea spiritelor anti-japoneze, pentru a întări sentimentele naționaliste și pentru a îndepărta gândurile populație de la probleme interne ale țării. Guvernul chinez a fost de asemenea acuzat de exagerarea rolului forțelor armate comuniste în lupta cu japonezii. În China comunistă s-a afirmat că rolul hotărâtor în înfrângerea japonezilor l-au avut comuniștii, care au purtat un război de guerilă neiertător cu ocupantul, în condițiile în care forțele armate ale naționaliștilor ar fi refuzat să lupte. În
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
naționaliste și pentru a îndepărta gândurile populație de la probleme interne ale țării. Guvernul chinez a fost de asemenea acuzat de exagerarea rolului forțelor armate comuniste în lupta cu japonezii. În China comunistă s-a afirmat că rolul hotărâtor în înfrângerea japonezilor l-au avut comuniștii, care au purtat un război de guerilă neiertător cu ocupantul, în condițiile în care forțele armate ale naționaliștilor ar fi refuzat să lupte. În realitate, armata Kuomintangului, inclusiv armata centrală a lui Chiang Kai-shek și alte
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
conferințe cu privire la război și evenimentele din perioada postbelică la Memorialul Sun Yat-sen din Taipei, iar Kuomintangul a organizat o expoziție la cartierul său general. Care a fost tabăra politică chineză care a depus efortul cel mai mare în lupta împotriva japonezilor este o problemă extrem de controversată. În cadrul Memorialului Războiului de Rezistență a Poporului Chinez împotriva Japoniei de lângă Podul Marco Polo ca și în principalele cărți de istorie din China continentală, se pretinde că Partidul Comunist Chinez a condus efortul de război
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
comuniștii chinezi au acceptat că o serie de generali naționaliști au avut o contribuție în lupte de rezistența împotriva invaziei japoneze. În momentul de față, în China continentală, poziția oficială este că naționaliștii au purtat un război sângeros direct cu japonezii, deși cu rezultate neconcludente, în vreme ce comuniștii s-au angajat într-un război de guerila mult mai eficient în spatele liniilor inamice. În acest fel se pune accentul pe rolul central Partidului Comunist în războiul care este denumit mai degrabă "Războiul de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
comuniștii s-au angajat într-un război de guerila mult mai eficient în spatele liniilor inamice. În acest fel se pune accentul pe rolul central Partidului Comunist în războiul care este denumit mai degrabă "Războiul de Rezistență al Poporului Chinez împotriva Japonezilor" decât simplu "Războiul de Rezistență". În conformitate cu punctul de vedere oficial, Kuomintangul a evitat de multe ori angajarea în confruntări de amploare cu japonezii într-o încercare de conservare a forțelor în vederea confruntării care urma să aibă loc cu comuniștii. Totuși
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
central Partidului Comunist în războiul care este denumit mai degrabă "Războiul de Rezistență al Poporului Chinez împotriva Japonezilor" decât simplu "Războiul de Rezistență". În conformitate cu punctul de vedere oficial, Kuomintangul a evitat de multe ori angajarea în confruntări de amploare cu japonezii într-o încercare de conservare a forțelor în vederea confruntării care urma să aibă loc cu comuniștii. Totuși, de dragul politicii de de reunificare a patriei, pentru liniștirea autorităților de la Taipei, Republica Populară Chineză a recunoscut în ultima vreme că naționaliștii și
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
care urma să aibă loc cu comuniștii. Totuși, de dragul politicii de de reunificare a patriei, pentru liniștirea autorităților de la Taipei, Republica Populară Chineză a recunoscut în ultima vreme că naționaliștii și comuniștii au avut contribuții egale în război, victoria împotriva japonezilor fiind mai degrabă a poporului chinez, nu a unui partid politic. Istoricii care au cercetat sursele japoneze și sovietice au un alt punct de vedere. Rezultatele cercetărilor lor au adus dovezi că forțele comuniste au jucat un rol neînsemnat în
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
degrabă a poporului chinez, nu a unui partid politic. Istoricii care au cercetat sursele japoneze și sovietice au un alt punct de vedere. Rezultatele cercetărilor lor au adus dovezi că forțele comuniste au jucat un rol neînsemnat în războiul cu japonezii, comparativ cu rolul jucat în același conflict de Kuomintang. Acești istorici afirmă că forțele comuniste au menținut implicarea lor în război la un nivel minim, pregătindu-se în schimb pentru confruntarea cu naționaliștii. Acest punct de vedere se apropie de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
trimis cele mai bune trupe (diviziile a 36-a, a 83-a și a 88-a, diviziile de elită ale lui armatei lui Chiang) în prima linie a apărării Shanghaiului. Aproximativ o treime dintre apărătorii Shanghaiului au căzut la datorie. Japonezii îi considerau pe luptătorii naționaliști principala amenințare la adresa autorității lor în China, nu pe comuniști iar bombardarea capitalei naționaliștilor pe timp de război, Chongqing, confirmă importanța pe care o dădeau ocupanții Kuomintangului. De asemenea, principalele forțe japoneze erau destinate în
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
erau destinate în special luptei din China centrală și de sud, departe de principalele zone de acțiune ale comuniștilor, așa cum era provincia Shaanxi. Mai există o opinie, conform căreia foștii seniori ai războiului au avut contribuția majoră la luptele împotriva japonezilor, considerând că cea mai mare parte a efectivelor Armatei Naționale Revoluționare era formată de fapt din luptătorii diferitelor facțiuni regionale. Armata centrală a lui Chiang Kai-shek a avut pierderi grele la începutul războiului în campaniile de la Shanghai și Nanjing, iar
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
de la Moscova din 1980, Dan Grecu a renunțat să mai participe la concursuri, retrăgându-se și dedicându-se antrenoratului, lăsând în urmă adversari cu care a luptat de la egal la egal: rușii Nicolai Andrianov și Alexei Detiatin, dar și pe japonezul Nakaiama. Ca antrenor, rezultate bune nu au întârziat să apară. În 1984, la Reșița a fost înființat "Centrul Național de pregătire pentru juniori și tineret". A plecat acolo, încercând să facă tot ce poate pentru că acei copii talentați să poată
Dan Grecu () [Corola-website/Science/308123_a_309452]
-
În 1974, Ștefan Birtalan avea să fie unul din artizanii superbei victorii de la Campionatul Mondial jucat în Republica Democrată Germană. Ștefan Birtalan avea să fie și golgheterul competiției, marcând 43 de goluri, cu două mai multe decât ocupantul locului secund, japonezul Yoji Satohi, și cu 12 mai multe decât ocupantul poziției a treia, sovieticul Vladimir Maximov, viitorul campion olimpic de la Montreal. A urmat perioada de invincibilitate a României, care între 1974 și 1977 nu a pierdut decât un singur meci, dar
Ștefan Birtalan () [Corola-website/Science/308148_a_309477]
-
o flotă principală pentru a fi folosite în același fel cu distrugătoarele de suprafață. O asemenea abordare a fost încercată de germani în Iutlanda cu rezultate foarte slabe, în principal datorită tehnologiilor de comunicații submarine insuficient dezvoltate în acele vremuri. Japonezii au aderat de asemenea la tactica submarinelor atașate flotei și le-au folosit ori pentru blocarea traficului portuar ori pentru interzicerea convoaielor maritime. În acele timpuri submarinele erau văzute mai degrabă ca o armă a țărilor sărace. Această opinie era
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]