2,789 matches
-
accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția de fotograf cu joaca asta. Doamna W.: N‑am vrut să‑ți jignesc ambiția, Otti. Domnul W.: Dar ai jignit‑o, iar pentru asta primești acum lovitura mea specială cu cârja. Aceasta urmează cât ai clipi, dar nu nimerește decât peretele, unde mai produce încă o spărtură mică, alături de multe altele, fiindcă soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția de fotograf cu joaca asta. Doamna W.: N‑am vrut să‑ți jignesc ambiția, Otti. Domnul W.: Dar ai jignit‑o, iar pentru asta primești acum lovitura mea specială cu cârja. Aceasta urmează cât ai clipi, dar nu nimerește decât peretele, unde mai produce încă o spărtură mică, alături de multe altele, fiindcă soția s‑a ferit la timp, ascultând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
politică, dar nespus Încă În România. Ăsta e un talent yuppie: să sesizezi tendințele Înainte ca ele să cuprindă massele. Cristina a provocat cercetarea asta, tot de 1 mai când, provocată la rândul ei (să-și justifice vegetarianismul care-mi jignise talentele culinare), s-a lansat Într-o expunere ecologică. Îi pusesem Întrebarea pe care o puneam tuturor celor care se fandoseau cu vegetarianismul: - Cum de faci amor? Asta presupune Înghițirea a cel puțin două fluide corporale. Cantități mici, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
peste umăr boneta care se lovi, ca o pasăre moartă, de fereastră, apoi, cu o atingere surdă, de parchet. Încetase s-o privească. Se uita în jos, pe placa de cristal a biroului. Ca și cum n-ar fi vrut s-o jignească privind-o cu prea mare insistență, acum, după ce nu mai avea boneta. Vorbi tot așa, cu capul plecat, fără a ridica privirea. — V-ați mai obișnuit, sper, cu mine. Vom putea discuta. Nu suport pitorescul. Tot ce distrage atenția. Dar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nou siguri pe argumentele lor greoaie și cretine, pe judecata lor subțirică. Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poate, mai complicată. Știind tot ce știu, am dreptul să vă spun că dumneavoastră, împreună cu delictele, reale, dar destul de neînsemnate, pe care le-ați comis, nu căpătați decât importanța pe care v-o acord eu. Aveți totuși, să nu vă jignesc, datele unui caz mai puțin comun. Ați învins familia, apoi mizeria, propriile șovăieli, pictura. Ați părăsit după puțină vreme catedra, ați nimerit între subversivi. — Răzvrătită perpetuă ? Oricine își înfruntă părinții este, potențial, un subversiv ! Viața mea nu e o sfidare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lovitura ! Continua să vină la el, crede-mă. Venise și după acest răspuns, aparent prea brutal. Inculpata s-a retras brusc, dar mai târziu !... Te privea prelung în ochi, stimabile, iar domnul Vornicu n-a spus, sunt convinsă, tot adevărul ! Jignit de faptul că nu răspunsul său a dus la asemenea consecințe, ci altă tentație. Se consideră nedreptățit când faptele urmează altei legi decât ale logicii sale. — Și-apoi, dacă te interesează situația în grupul reunit, află că astăzi sunt plecați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au sărit în cap aproape toți prăpădiții cu carte, numiți până atunci, „intelectualii" săi, bătându-i de zor obrazul: „Rușinică, băi nea prezidentu'! Păi e posibil să ne faci matale așa ceva? Toate ca toate, da' pân' la... monarhie! Ne-ai jignit profund, ne-ai lovit direct la lezmajestate! Știți cine sunt aceștia? Sunt oameni cică „citiți" pe care, dacă-i pui să scrie exact numele de familie al ex-monarhului român, dau, în medie, aproape câte o variantă strict personalizată pe cap
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care se juca În loc să asculte, germenii unei seducătoare teorii Încolțeau. Zare simți că l-a Înfrânt pe avântatul profesor, că acesta a și uitat că l-a surprins pe el, un simplu elev dintr-a cincea, jucându-se În timpul orei, jignindu-l. Insistă: — Dumneavoastră le ziceți pe nume, dar cum se numeau ele pe vremea când au fost puse În gorgan? Valedulcean se gândi dacă puștiul ăsta nu e cumva un mic geniu, adică dacă nu cumva În mod intenționat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întâi Grog pentru că purta o manta ordinară din gros grain, iar când nu a mai avut destul rom pentru marinarii lui și l-a Îndoit cu apă a făcut să se nască băutura numită grog; moșierul englez Boykott și-a jignit vecinii și a fost pedepsit prin izolare - așa a părut cuvântul boicot; ministrul de finanțe francez Silhouette a impus măsuri de austeritate și de atunci a fost desenat printr-o linie: silueta; zeița Diana a devenit În românește o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l putea lega cu centura. Un grănicer mai nervos ne amendează cu 30 € și ne trimite înapoi în Ungaria, la un magazin apropiat de graniță, de unde se poate cumpăra un scaun. Pedeapsă dublă, ceea ce nu e corect. Ba mai și jignește: ne face necivilizați și alte invective și dacă nu ne executăm, nu ne lasă să intrăm în Austria. Degeaba explicațiile noastre totuși civilizate. Băieții se întorc și cumpără scaunul. O bucată de polistiren îmbrăcat cu o pânză = 35 €. Punct și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
las liber". După aceea mi-a făcut o teorie nouă. A zis că mila e o plagă în dragoste. Decât să-ți fie milă de o femeie pe care ai iubit-o, mai bine o părăsești. "Părăsind-o, n-o jignești cum o jignești dacă rămâi legat de ea ca de un stîlp". Eram uluit. "Ce-ți trece prin cap?" N-am înțeles atunci ce a vrut să-mi transmită, a încheiat, brusc, doctorul Luca, iar când am înțeles a fost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aceea mi-a făcut o teorie nouă. A zis că mila e o plagă în dragoste. Decât să-ți fie milă de o femeie pe care ai iubit-o, mai bine o părăsești. "Părăsind-o, n-o jignești cum o jignești dacă rămâi legat de ea ca de un stîlp". Eram uluit. "Ce-ți trece prin cap?" N-am înțeles atunci ce a vrut să-mi transmită, a încheiat, brusc, doctorul Luca, iar când am înțeles a fost prea târziu. A
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
descurc. Nu mi-a dat notă, mi-a zis să trec la loc în bancă. Am ieșit pe ușă, ca să nu izbucnesc în plâns în clasă. Cred că-mi ardeau obrajii de rușine și de ciudă. Mă simțeam foarte nenorocit, jignit până în adâncul sufletului. Întâmplarea aceea venea după alta, ia fel de neplăcută. Cum nu-mi permiteam să fiu client al bufetului de la liceu, îmi înfundam în buzunare, la internat, dimineața, două felii de pâine ca să le am în recreații. Spre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și cât este realitate în ce trăim noi?" Am bâiguit ceva confuz, iar ea a râs, ironică: "Luca, nu te pricepi". Ironia m-a iritat. "La ce nu mă pricep?" Ea m-a luat de mînă: "Nu vreau să te jignesc, dar nu te pricepi nici la visuri, nici la femei". După aceea a început să-mi vorbească despre călătoriile ei, în care văzuse nenumărate lucruri interesante. Mi-a povestit cum se desfășoară o vânătoare de reni, cum arată templul lui
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu toane, care adesea se manifesta surprinzător cu observații trăsnite; o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire, cum adesea întâlnești în viață, însă foarte atent să nu jignească pe careva. De aceea era simpatizat de colegi, care îi admirau temperamentul, însă ca oricare tânăr de vârsta lui avea câteva secrete și îndoieli. Misterul de nedezlegat al fiecărui om poate apare când nu te aștepți, însă el nu-și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sugerat... ei bine, am sugerat, ca să fiu sincer, că din scrisul tău lipsește cu totul pasiunea. Nu-ți amintești? — Parcă... — Nu această sugestie în sine te-a lezat. Dar am continuat să sugerez - și cu asta cred că te-am jignit - că explicația ar putea fi faptul că pasiunea lipsea și - cum să spun? - și din viața ta. N-am găsit o exprimare mai fericită. Mă urmărea cu atenție; cu suficientă atenție ca să poată spune: Îți amintești asta, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și s-o transporți până aici. Deci ce va urma? Speri că se va împerechea în captivitate? Roddy sări în picioare. — Gata, Hilary! Ajunge. Las-o în pace. — Te-ai trezit cam târziu să faci pe cavalerul, nu crezi? — O jignești. — Să știi că n-o să se culce cu tine. Mi se pare că e cât se poate de evident. Roddy se întoarse spre oaspeții lor. — Îmi cer scuze pentru sora mea. A avut o săptămână foarte grea. Dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
conac dărăpănat. L-a impresionat foarte mult. — Serios? spuse Graham, ciulindu-și urechile de cineast. Cum se chema? — Nu cred că ai auzit de el, am spus. Era englezesc și nu era făcut de intelectuali marxiști. — Ooo, vrei să mă jignești! Joan aduse două sfeșnice, puse unul pe masă și pe celălalt pe policioara căminului, apoi stinse toate luminile. Abia vedeam ce făceam, dar trebuie să recunosc că a creat într-adevăr o atmosferă stranie. — Suntem toți gata? Eram toți gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai spun că el mă va distruge. Și viceversa. — Viceversa? — Exact. I-am descheiat cămașa, i-am descheiat pantalonii, i-am descheiat nasturii de la șliț. Nu-ți voi jigni sensibilitățile de crescător de exemplare rafinate, Michael, cu o descriere amănunțită - o descriere în cele mai mici detalii, am putea spune - a deliciilor care au urmat. Te rog numai să-ți imaginezi ce șoc am avut, ce indignat am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mormăit, întorcându-mă la mâncare. Îmi promiți că-mi spui de câteva luni. E clar chiar că vrei să-mi spui. Întrucât nu venea nici o reacție, continuă să gândească cu glas tare: Ce-ar fi putut să spună, să te jignească atât de rău? Atât de rău încât te-a sfâșiat în două. În jumătatea care refuză s-o ierte pentru că insistă să vadă lucrurile în alb și negru și cealaltă jumătate - cea pe care ai încercat s-o înăbuși încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă mai clintesc de aici. N-avem de ce să ne mai mișcăm de aici, În afară că ți-ar fi ție mai ușor. Asta e o lașitate. — Nu poți lăsa un om să moară-n liniște, fără să-l jignești? Ce rost are să mă insulți? — N-ai să mori. Nu fi proastă. Sunt deja pe moarte. Întreabă-i și pe nenorociții ăia. Și Își ridică privirea spre locul unde stăteau păsările alea uriașe și scârboase, cu capetele golașe ascunse-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și-mi arată un servant de tunar, cel mai liniștit băiat. Zice că fusese insultat Îngrozitor și asta În mod repetat - discutam cu ajutorul unui interpret. Nu-mi puteam imagina de unde să fi știut băiatul atâta turcă Încât să-l poată jigni. L-am chemat la mine și l-am Întrebat: — Ai vorbit cumva cu un ofițer turc? — Nu, domnule ofițer, n-am vorbit cu nici unul. — Sunt convins că-i așa, dar ar fi mai bine să te duci pe vas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe tânăr să se miște odată. Tânărul domn Își scoase portofelul și-i dădu o bancnotă de zece lire. Peduzzi urcă treptele vinăriei. Ușa era Închisă. — E Închis până la două, le spuse cu dispreț un trecător. Peduzzi coborî treptele. Era jignit. — Nu-i nimic, spuse, luăm de la Concordia. Merseră toți trei spre Concordia. Ajunși pe veranda magazinului, unde erau depozitate boburile ruginite, tânărul domn Întrebă: „Was wolen sie?“ și Peduzzi Îi dădu bancnota de zece lire, Împăturită de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu-i același lucru. — Nu, nu e, fu de acord chelnerul cu nevastă. Nu voia să fie nedrept. Atât că se grăbea. — Ei, și tu? Nu ți-e frică s-ajungi acasă mai devreme decât de obicei? — Încerci să mă jignești? — Nu, hombre, glumeam și eu. — Nu mi-e, spuse chelnerul care se grăbea, ridicându-se după ce trăsese obloanele până jos. Am Încredere, am Încredere deplină În ea. — Ești tânăr, ai Încredere și ai o slujbă, spuse chelnerul mai În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]