8,051 matches
-
înțeleg cumva la ce se referă, cu toate că eu n-am experimentat nimic de genul ăsta atunci când am fost adolescentă. Experiențele mele se limitau la resemnare și la a nu fi invitată la petrecerile la care erau invitați toți tipii cool. ― Jur că așa a fost cu Bill. Am avut parte de cea mai tare zi, suspină Lauren. Ne-am întâlnit la o cafea mai întâi în locul acela de pe... cred că este pe 2nd Street... Cafe Interactive. ― Da, spun eu, și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Dar ce spui dacă ne vedem diseară? spun eu repede, în timp ce Lauren îmi dă un ghiont brusc în coaste. Sigur ne-am putea vedea diseară. Poate luăm cina împreună. ― Chiar vrei? ― Chiar vreau. ― Și n-o să mă mai lași baltă? ― Jur pe viața mea, Ben. Nu te las baltă. Restul după-amiezii pare că trece cu încetinitorul, fiecare secundă făcându-mi așteptarea mai grea și tot mai grea. Lauren insistă să fac niște tratamente de frumusețe, „pentru orice eventualitate“, și se agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o supraviețuitoare. Tot mai spune că are de gând să se întoarcă acasă, dar eu nu mai sunt așa de sigură. Pare să-i meargă bine cu Bill, și am senzația că ar putea rămâne acolo până la urmă. Oricum, a jurat să vină înapoi, chiar și doar în vacanță, pentru că vreau ca ea să-i vadă pe Ben și pe Geraldine, și să vadă cât sunt de fericită în locul de care aparțin. Partea amuzantă e că mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
zice, Dîndu-și ramurile-n laturi: O, priviți-i cum visează Visul codrului de fagi! Amândoi ca-ntr-o poveste Ei își sunt așa de dragi! " {EminescuOpI 102} POVESTEA TEIULUI - " Blanca, știi că din iubire Făr-de lege te-ai născut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcîndu-te-n veșmîntu-i, Lepădând vieața lumii, Vei spăși greșala mumii Și de-o crimă tu mă mîntui". - " Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-e vesel, Tinerețea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ale lor corăbii!... La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns Ca să stee înainte-mi ca și zidul neînvins. Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă, Cu o ură ne-mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag? " - " De-un moșneag, da
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dorul de-a se sfîșia-ntre ele, Se așează. O frumoasă, mână scapă de pe margine de-altan O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătîndu-și joc, Cavalerului Delorges: Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văd, Mergi, mănușa de-mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acestor monștri Cu-a lui degete-ndrăsnețe el mănușa de-o ridică. Cu mișcare și cu groază Damele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele de desupt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El sboară, gând purtat de dor, Pîn-piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochiu spre a cunoaște
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trec din vreme-n vreme. De-asupra casei tale ies Și azi aceleași stele, Ce-au luminat atât de des Înduioșării mele. Și peste arbori răsfirați Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atîta dor În noapte să se stângă, Când valurile de izvor N-au încetat să plângă, Când luna trece prin stejari Urmând mereu în cale-și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
oamenii se adunară să vadă ceremonia. Japonezii stăteau așezați pe două rânduri și țineau în fiecare mână câte o lumânare. Starețul, care stătea în fața lor, îi întreba: Crezi în Domnul nostru, în biserica Sa și în viața veșnică? Iar ei jurau cu glas tare: Cred. La auzul acestor jurăminte, mulțimea ce umplea biserica îl lăuda pe Domnul mulțumind pentru dragostea cu care îi binecuvântase pe acești străini. Unii îngenuncheară, alții începură să plângă. În clipa aceea, clopotul răsună din nou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
limpede ce e în sufletul lor. Cel care vine pe furiș la slujbă este Yozō, supusul lui Hasekura. Ochii lui triști și înspăimântați mă duc cu gândul la ochii unui câine. Dar nu se leapădă de seniorul căruia i-a jurat credință. Mi-l amintesc mereu alături de Hasekura de-a lungul călătoriei noastre. Poate că nu se va lepăda nici de Domnul... Iarăși n-am mai luat de multă vreme pana în mână. După ce am trecut prin două furtuni în Oceanul Atlantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prima dată. Negustorii care au călătorit împreună cu voi ne-au spus că s-au creștinat acolo, dar fiindcă s-au folosit de acest lucru doar ca de un mijloc pentru a dobândi câștig din negoț, i-am iertat după ce au jurat în scris că se dezic. Dar voi sunteți samurai. De aceea am fost îngrijorat mai cu seamă de acest lucru. Samuraiul simți privirea sfredelitoare a lui Matsuki de lângă seniorul Tsumura. Își aduse aminte cu durere de cuvintele pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avea chiar impresia că știa de multă vreme lucru acesta. Lăsându-i pe Yozō și pe ceilalți supuși la Tsukinoura, samuraiul și Nishi plecară împreună cu alaiul seniorului Tsumura să dea de seamă despre desfășurarea călătoriei în fața Sfatului Bătrânilor și să jure că se vor lepăda de credința creștină în fața sfetnicului pentru religie. Toate acestea erau poruncite de seniorul Tsumura. Castelul Stăpânului fusese lărgit în absența lor. Turnuri noi, imaculate se înălțau dincolo de șanțul de apărare și o poartă principală adusă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-avea nimic, așa că m-am Întors În oraș și am aflat că-mi fixaseră o cauțiune de cinci sute de dolari. Da’ pân la urmă s-a rezolvat totu’, pentru că unii dintre martori, niște prieteni de-ai mei, au jurat că tipu’ alerga c-un topor după mine, Însă până să ne-ntoarcem la pachebot grecii Îl deschiseseră deja și nu mai lăsaseră nimic În urma lor. Au dinamitat și seiful. Nu știe nimeni ce-au scos de-acolo. Vasul transporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
abia mai putea vorbi de la atâta tremurat. — Alice, ești o bucățică foarte bună, asta mi-a zis. Exact așa mi-a zis. — Minți. — Ba nu. Așa mi-a zis. — Minți, spuse Oxigenata cu mândrie. — Ba nu, e adevăru’-adevărat. Mă jur pe ce vrei tu. — Steve n-avea cum să zică așa ceva. El nu vorbea În felu’ ăsta, spuse Oxigenata fericită. — Ba-i adevărat, spuse Alice cu vocea ei plăcută. Și nici nu mă interesează dacă mă crezi sau nu. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-i stătea frumos, lăsându-i fruntea liberă. Bărbatul o privi. — O s-o omor, spuse el. — Nu, te rog. Avea mâini foarte fine și bărbatul Își Îndreptă privirile spre ele. Erau slăbuțe, maronii și foarte frumoase. — Așa o să fac. Îți jur. — Asta n-o să te facă mai fericit. — Nu puteai să te bagi În altceva? Nu puteai să te amesteci În altă belea? Se pare că nu. Ce-o să faci? — Ți-am zis. — Nu. Te-ntreb serios. — Nu știu, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rățoiul, zic eu. — Și-o să mănânce ouăle! adăugă și Ilieș. N-avea frică, știe rățoiul ce face. Pe apă, rățoiul facea pe beteagul, lăsase o aripă în jos și dacă nu l-am fi văzut zburând mai înainte puteam să jurăm că e frântă. Pesemne că asta a crezut-o și vulpoiul când s-a lăsat înot pe apă, pe urmele rățoiului. Acesta se jeluia pe limba lui și înota la doi pași de colții vulpoiului. Merse așa până izbuti să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bârfind cu niște prieteni - pe atunci era singurul mod În care puteam afla adevărul. Bârfeau despre căsătoria tatălui meu cu Mama Scumpă. Fusese stabilită Înainte ca ei să se nască. În 1909, doi tovarăși, din medii sociale complet diferite, au jurat că dacă revoluția care avea drept scop Înlăturarea dominației dinastiei Qing va reuși, iar ei vor apuca să vadă asta, Își vor uni familiile prin căsătorie. Ei bine, dinastia Qing a fost Înlăturată În 1911, iar tovarășul care avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rând de scaune, vizavi de ea și Wyatt. Uitase că și el fusese În tinerețe militant trup și suflet. În tinerețe, adică acum douăzeci și ceva de ani, și el Își dorise cu disperare să se Înfrupte din cauze nobile. Jurase să nu se complacă niciodată, să lupte Împotriva apatiei, „să aducă schimbări În bine și de durată și să lase o urmă a trecerii sale pe pământ“. Cu ani În urmă, un Harry mult mai tânăr condusese mișcarea pentru abolirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu vreo șase femei cu sâni artificiali, așa că se pricepea. Și prietenul lui, Moff, se culcase cu multe astfel de femei gonflabile - câteva fiind chiar aceleași din moment ce amândoi Își făceau vacanțele În aceleași locații Club Med -, dar „băiatul cu bambusul“ jura că el nu face diferența. Țțț. Asta spunea mai multe despre Moff decât am putea crede la prima vedere, era Harry convins În adâncul sufletului. Un amant mai bun, cum era el, Își dădea seama imediat. Femeile cu dotări naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acolo, protejat de brațul fetei, era un cățeluș care părea cufundat Într-un somn de moarte. Lasă-mă să văd, Îi spuse el pe un ton calm. Nu te las! izbucni Esmé. Dacă Încerci să mi-l iei, te omor, jur că te... — Termină! o certă Marlena. În ultimul an, Esmé le spusese același lucru atât ei, cât și noii soții a fostului ei soț. Deși știa că nu erau decât scene și amenințări goale, o durea sufletul auzind-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În bolul cu terci de orez dimineața, de exemplu - cândva un obicei foarte drag mie. Lipsa lui Harry a fost constatată abia când au ajuns la hotel. Walter Începu să adune pașapoartele. Unsprezece? De ce erau doar unsprezece? Se uită În jur Încercând să asocieze fețele cu pașapoartele. Domnul Joe era ocupat cu descărcatul bagajelor, iar pasagerii să arate cu degetul care erau ale lor. Toți bărbații optaseră pentru genți sport de umăr din pânză, deși una dintre gențile lui Bennie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
floare la ureche. —Marlena, draga mea, i-ar spune. M-am Întors pentru tine. Își imagină chipul ei, ușor febril, umed și senzual. Să se poarte ca un doctor, rostind cuvinte liniștitoare, avizate? Sau să-și asume rolul de iubit, jurându-i că iubirea e leac pentru orice boală? Harry știa să fie un dezastru În materie de amor când Își dădea silința. Din fericire, Marlena Îi ieși total din minte când văzu hotelul. —Ce dracu’ caută o menora aici? Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
goale și ridică din umeri. Nu am bani, spuse el. Nu avea nici un gând să se târguiască pentru o rochie. Când bunica insistă din nou să primească darul, el Își Întoarse buzunarele goale pe dos. —Vezi? N-am nici un ban. Jur. Avea doar pachetul de cărți pe care-l primise În avionul spre China. Îi arătă ca să se vadă că nu avea nimic de valoare la el. Dintr-odată, toți cei aflați În fața lui s-au aruncat la pământ și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o săptămână Înainte ca paraziții să se răspândească din ficat. Acum șapte zile erau În China. Acum șapte zile fuseseră blestemați de șeful minorității Bai de la Templul Clopotul de Piatră. Așa cum le spusese domnișoara Rong chiar Înainte de a pleca, șeful jurase ca, de atunci Înainte, nenorocul să-i urmărească oriunde s-ar duce până la sfârșitul zilelor. Și chiar Înainte ca domnișoara Rong să le aducă acest lucru la cunoștință, el se și ținuse de cuvânt, căci la fiecare oprire a autocarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Așa, uite-l, indicatorul familiar, și apoi toată lumea: Dwight, Heidi, Moff... și draga și iubita de Marlena! Ciudat, părea mai bătrână decât și-o amintea. Dar iat-o, lângă el, În China, el cu mâna În jurul mijlocului ei, iar În jur ceilalți. Vii, atât de vii, atât de fericiți. Și acum? Își dădu seama că ținea În mână, În pătratul micuț al ecranului, o lume paralelă, trecutul văzut ca prezent, retrăit aici și acum, neschimbat, gata să se repete la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]