2,650 matches
-
mărturisirile Avvei Paesius care spunea că „soarele nu l-a văzut niciodată mâncând” și ale lui Ioan care, de asemenea, spunea că nici pe el „soarele nu l-a văzut niciodată mâncând” (cap. 27). Cassian încheie învățătura despre înfrânare de la lăcomia diavolească și dăruirea către dragostea Domnului cu următoarea poruncă a Părintelui Macarie: ,,Monahul așa trebuie să-și orânduiască posturile, ca și când ar avea să trăiască în timp o sută de ani și așa să-și pună frâu pornirilor sufletești, să uite
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Serapion. Cu toate acestea, analizele pe care le face Serapion adâncesc anumite aspecte legate de unele păcate, fără ca să repete însă cele afirmate deja în Așezămintele mănăstirești. După cum sunt prezentate, viciile ar fi de două feluri: unele naturale, cum este lăcomia la mâncare, și altele nenaturale, precum arghirofilia. Unele nu se pot petrece fără acțiunea trupului (lăcomia la mâncare), iar altele se săvârșesc fără vreo implicare a trupului (trufia sau slava deșartă). De asemeni, unele sunt puse în mișcare de cauze
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păcate, fără ca să repete însă cele afirmate deja în Așezămintele mănăstirești. După cum sunt prezentate, viciile ar fi de două feluri: unele naturale, cum este lăcomia la mâncare, și altele nenaturale, precum arghirofilia. Unele nu se pot petrece fără acțiunea trupului (lăcomia la mâncare), iar altele se săvârșesc fără vreo implicare a trupului (trufia sau slava deșartă). De asemeni, unele sunt puse în mișcare de cauze externe (arghirofilia și mânia) pe când altele sunt determinate de cauze interne (lenea și tristețea). Pentru că cel
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
virtutea și partea sentimentală au bolile lor specifice. Bolile rațiunii sunt: slava deșartă, înălțarea orgolioasă sau mândria, prezumția, cearta și erezia. Bolile voinței sunt: furia, nerăbdarea, tristețea, trândăvia, micimea de suflet, cruzimea, lașitatea și nerăbdarea. Bolile sensibilității sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrânarea, arghirofilia, avariția și poftele vătămătoare și pământești. Rațiunea atinsă de aceste maladii poate fi tratată de dreapta judecată a discernământului și prin virtutea umilinței (cap. 15-16). Aceată luptă continuă a pustnicului, această încordare extraordinară trebuie întreruptă de ,,acel plăcut
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ispitirii și căderii omului. Lucifer invidia la Adam și Eva faptul că aceștia urmau să se bucure de slava veșnică pe care el o pierduse. Cassian enumeră trei patimi la care face apel Satan pentru ispitirea lui Adam. Acestea sunt: lăcomia cu care a luat fructul din mărul interzis, gloria deșartă, după care se spune: ,, Ochii tăi se vor deschide” și mândria după care se spune ,,Vei fi ca Dumnezeu, cunoscând răul și binele” și asta făcând apel la Facere cap
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se autodepăși sunt afirmate cu tărie. Dorința sexuală poate fi stinsă și imaginile sexuale pot fi eliminate chiar și în somn, pot fi omorâte. Căderea în păcat. Cassian enumeră trei patimi la care face apel Satan pentru ispitirea lui Adam: lăcomia, gloria deșartă și mândria. De asemeni, specifică că originea prezenței răului în neamul omenesc se află atât în căderea în păcat a lui Satan cât și în căderea în păcat a protopărinților noștri. Astfel, omenirea are o înclinație mai mult
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu sunt deloc străine nici de excesul de individualism promovat de ideologia obtuză "a pieței libere care reglează tot", în care singura responsabilitate, în afaceri și în viață, văzută tot ca o afacere, ar fi doar obținerea profitului; nici de lăcomia dezlănțuită după ieșirea din epoca penuriei; nici de îmbogățirea fără temei legal a unora și sărăcia acceptată și statuată prin lege a altora; nici de anomia în care cel mai bine se simt "penalii" care n-ajung aproape niciodată să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
escroc care fuge cu banii regimentului. Alexa Visarion a păstrat fascinantul personaj (Ion Caramitru), dar ca un contrapunct de înfrumusețare, personajul principal fiind fratele preotului, hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) avid, meschin, crud, încornorat și gelos (gelozia e rudă bună cu lăcomia de proprietar). Visarion a introdus, încă din prima secvență, o scenă de "amour fou" (în nuvelă nu există nici o femeie). Un lung sărut, în biserică, deschide drama. Lung și totuși scurt, căci după desprinderea buzelor, preotul, în odăjdii aurite, zice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
efectele unei înțărcări aspre se poate acompania cu instalarea fenomenului de fixație la stadiul oral, corolar al refulării dorinței copilului de a suge. Iar conduitele sechelare care apar, desfășoară o paletă diversă, răspândită pe întreaga ontogeneză: suptul degetelor, rosul unghiilor, lăcomia pentru mâncare (inclusiv apetitul excesiv față de dulciuri), plăcerea excesivă pentru fumat și alcool, creditarea ca deviză existențială, a principiului „totul sau nimic”. Asimilarea de către copil a deprinderii controlului sfincterian este o altă provocare educativă pentru părinții săi. Realizarea acestui deziderat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de largă ar fi sfera acesteia și aceasta pentru că diferențierea progresivă se fixează în "diferențe" active, un fel de atribute, încât diferențele pe care le arată indivizii în ceea ce privește, să zicem, actul de a mânca se pot fixa în diferențe "rele" (lăcomia, de pildă: cutare ins e lacom, altul e frugal până la asceză) sau în diferențe bune (faptul de a mânca divers a dat naștere artei culinare și instituției bucătăriei, până la bucătăriile naționale). În acest demers al său, Horațiu se întâlnește cu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dialogurile cu acești căutători (și aflători) de nemaivăzut/ nemaifăcut sînt de-a dreptul fascinante. Prin plasarea lor în zona forărilor, adesea șocant-insolite. Nuca lor de cocos e plină de nutritivele sucuri primordiale. Cînd mi se-ngăduie, sug din ea cu lăcomie. Nucă de cocos, mde, sună, poate, prea peiorativ-exotic. De alternat, eventual, cu mai neaoș-alintatul tărtăcuță. Da, dar cînd deschid dicționarul văd că tărtăcuța e coccinia indica. Tot un drac. Intrat în transă frenologică, devin maniac: peste tot vînez capete. Pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
societății civile Împuternicesc oamenii să lupte pentru interesele lor Într-o lume În care corporațiile și guvernele este mai puțin probabil ca o vor face. Activiștii argumentează că o dependență prea mare de piața globală dereglementată a dus la o lăcomie capitalistă neînfrânată și, În același timp, la o diminuare a rolului tradițional al guvernului ca agent al redistribuției și furnizor al serviciilor sociale esențiale. Autorii studiului (realizat la Universitatea Johns Hopkins), cu privire la creșterea semnificativă a instituțiilor societății civile, au conchis
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
contract social pentru a-și asigura un anumit soi de securitate - dreptul de a acumula proprietăți fără frica de a fi expropriați de către alții. Turner totuși crede că ceea ce Îi unește pe oameni nu este dorința de Îmbogățire - Cum poate lăcomia să fie o forță unificatoare? -, ci „apartenența la o comunitate a suferinței”. Ideile sale pot fi privite drept o secularizare a istoriei lui Hristos 7. După opinia lui Turner, oamenii au nevoie de instituții politice, deoarece sunt expuși și vulnerabili
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
date de Iisus Hristos, în Predica de pe Munte. La fericirea a III-a, Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul, profesorul prezintă virtutea blândeții, explicând că aceasta reprezintă forma de manifestare concretă a iubirii, prin care este biruită mânia, lăcomia și violența. Elevii sunt îndrumați să practice această virtute în relațiile dintre ei, în cadrul clasei. În lecția Puterea credinței și a prieteniei - Vindecarea slăbănogului din Capernaum, folosind metoda explicației, profesorul va preciza că, pe lângă aspectul lor supranatural, minunile Mântuitorului ne
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
grele. Deosebit de grea devenise munca moților puși să sfredelească munții În căutarea aurului. De patru ori, delegați ai moților, În frunte cu Horea, au bătut drumul lung al Vienei ca să ceară Împăratului legi mai ușoare, care să-i ocrotească de lăcomia nobililor. De fiecare dată s-au Înapoiat numai cu promisiuni și au așteptat zadarnic mila Împărătească. Iobagii au Început să se frământe. În câteva localități din Apuseni s-au adunat În cete Înarmate, hotărâți să-și facă singuri dreptate. În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Care râdeau, I se închină, mărturisindu-L ca Dumnezeu; și așa numiții de ei zei sunt 25 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Pacea între oameni arată prezența Logosului care toate le orânduiește și le armonizează, care scapă pe oameni de patima mândriei, lăcomiei, mâniei. (n. s. 113a, p. 150) 29 alungați cu semnul crucii, iar Mântuitorul cel răstignit e propovăduit în toată lumea, ca Dumnezeu și ca Fiul lui Dumnezeu; și zeii închinați la elini sunt defăimați de ei ca închipuiri spurcate, iar cei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nouă de Dumnezeu ca mediu de comunicare și întrajutorare curată. Spurcând-o pe ea, ne-am spurcat pe noi. Și viceversa. Am făcut-o mediu de ispitire a noastră și a altora. Am făcut-o mijloc de a ne arăta lăcomia și mândria față de alții, de a le face rău lor și de a ne înrăi pe noi înșine. (n. s. 79, p. 43) 81 la întemeierea veacului va privi toate ale fiecăruia, până la gândul simplu, când pe unii îi va
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
personală depinde de aspectul meu fizic”, „ Pentru a fi iubită, trebuie să fii frumoasă deci subțire”, „Dacă nu primesc complimente, înseamnă că nu sunt iubită și că sunt considerată urâtă”...), la sentimentul de eșec („Regimul este o dovadă de forță, lăcomia este o slăbiciune”, „Ori reușești perfect ceea ce întreprinzi, ori eșuezi lamentabil”...), la inteligență („N-am obținut decât 16/20 la examenul de anatomie. Sunt într-adevăr proastă”...), la amabilitate („M-am certat cu Bruno. Sunt o scorpie. Probabil că mă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de aceste tendințe totalitare, pe care marile grupuri capitaliste le dezvoltă în societățile noastre. Individul consumerist devine incapabil de a mai crea ceva autentic dincolo de "mode" și "etichete". Trusturile sunt expresia unui sistem al lui "mai mult"; un sistem al lăcomiei, dar și al insatisfacției (publice) față de ceva anume. El stă în "elanul" renascentist: deloc mulțumit cu ce are și în permanentă căutare de altceva. Cu cât profitul este "mai mare", cu atât dezumanizarea este mai profundă. Pe linie corporatistă, individualitatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
când el nu va mai fi. Deodată, în aerul spălăcit al zilei înghețate, a simțit mirosul unui foc de lemne. Gustul plăcut și puțin acrișor se îmbina cu răcoarea brumei de pe câmpul golaș. Bătrânul a tras adânc în piept, cu lăcomie, o gură de aer de iarnă. Unda unui surâs i-a colorat chipul auster. Și-a mijit puțin ochii. El era bărbatul ce respira cu nesaț vântul înghețat mirosind a foc de lemne. El. Aici. Acum. Sub cerul acesta... Bătălia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Broaște... destule. Nuvelă pesimistă, Varietăți literare. Canard rățoi și monologul 1 Aprilie, sunt suficiente pentru a putea sesiza specificitatea umorului negru caragialian, menținută, așa cum vom vedea, și la umoriștii care i-au urmat. Ca un pattern general, putem observa că lăcomia, incultura, egoismul și alte asemenea "slăbiciuni" umane conduc, în scrierile lui Caragiale, la involuntara desconsiderare sau luare în zeflemea a morții, a sacrului și a gravității pe care o presupune. Aceasta ar fi atitudinea personajelor direct implicate. În privința intenției autorului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Deodată, ca din Întâmplare, dansatorul vâra mâna Într-o groapă (se presupune plină cu apă n.n). Ritmul cântecului se iuțea pe loc, În timp ce porumbelul cu o expresie de bucurie nebună Își stropea fața și bea cu zgomot și cu lăcomie din acel ochi de apă 274. În actul următor se povestea despre „omul curcan sălbatic”, unde doi dansatori țopăiau pe loc, Împungându-se furios cu niște bețe ascuțite. În actul al patrulea Kipara izbutea să răpească făclia aprinsă și se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în genere, bogată, fixată literar în maniera realismului din secolul al XIX-lea. Baronul Barbu are toate virtuțile și slăbiciunile unei clase vechi. Este molatec, inert social, asistă fără să se răzvrătească la ruinarea averii sale. Când i se semnalează lăcomia și necinstea lui Iancu Urmatecu, administratorul bunurilor sale, nu reacționează. „Căderea neamurilor”, de care vorbesc nuveliștii de la începutul secolului al XX-lea, se face în romanul lui S. prin absorbție, prin substituire lentă. Fiul baronului, Barbu C. Barbu (Bubi), continuă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
83. Fiecare abație își cultiva propria vie, necesară atât liturghiei, cât și nevoilor cotidiene (regula Sfântului Benedict acorda monahilor o dezlegare 0,27 litri la masă, întrucât "mai bine este să ia puțin vin de nevoie, decât multă apă cu lăcomie"). Vinul pe care-l beau călugării putea fi natural sau prelucrat cu ierburi (absint, anason, rozmarin: ca aperitiv) ori fiert și aromatizat cu migdale dulci, cu scorțișoară, cu cuișoare, cu puțină ambră și mosc: hypocras 84 de la numele lui Hippocrate
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sculam că s-o-mplinesc. Vinul tare l-am îndrăgit, zarurile foarte; și cît despre femei, aveam mai multe țiitoare că un turc. Fățarnic la inimă, ușor de ureche, sîngeros de mînă; porc în murdărie, vulpe în viclenie, lup în lăcomie, cîine în nebunie, leu în pradă. Nu lasă că scîrțiitul pantofilor și foșnirea mătasurilor să trădeze biata-ți inima femeilor. Ține-ți piciorul departe de bordeluri și mîna de decolteuri, pana de registrul datornicilor, si desfide-l pe necuratu'. Mereu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]