179,812 matches
-
Alexandru, ca să nu mai vorbim de Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, și într-un fel s-a prognozat chiar reculul unui Eugen Simion (simptomele acestuia se vădeau de pe atunci). A doua latură a "inadecvării" în care s-ar fi lăsat antrenată specia ar fi fost nu mai puțin decît pierderea pasului cu literatura română. Dacă, inițial, noua (recte reînnoita) critică "impresionistă" ar fi intrat într-un soi de "sincronicitate" cu literatura ce s-a înfiripat începînd cu mijlocul anilor '60
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
avut elasticitatea necesară pentru a se adecva postmodernismului care s-a instalat în cultura noastră de-a lungul deceniului trecut.(...) Bastioane ale supraviețuirii spiritului liber (deși bastioane aproape ruinate după atîtea asalturi și infiltrări ale inamicului, care nu s-a lăsat nici el, nici o clipă!), revistele noastre literare dinspre sfîrșitul anilor '80 deveniseră structuri rigide, greoaie, care nu făceau decît să perpetueze o formulă uzată, depășită". Vorbe grele, însă, în opinia noastră, relative. După cum vom arăta, relative chiar din punctul de
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
găsesc extrem de... Ťdiscutabileť!". Chiar dacă ne-ar veni foarte greu a ne ralia unei sancțiuni atît de categorice, nu putem a nu aprecia gestul leal-disociativ, asumat cu temeritate, preferabil prin însăși dezbaterea ce-o poate anima, unei admirații stereotipe, soporifice... Am lăsat la urmă analizele propriu-zise care alcătuiesc materia majoritară a cărții. Factura lor semnifică o conștiință critică ce se distinge printr-o larghețe a comprehensiunii care îmbrățișează o mare varietate de personalități, luînd în calcul cînd socotește de cuviință nu doar
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
și se vând) scrierile lui (chiar și reeditările), nu ne rămâne decât să ne închipuim că, în Italia, le recitesc până și cei ce le contestă (sau, cine știe, simt nevoia să le conteste până și cei care le recitesc!). Lăsând deoparte butadele, trebuie totuși să recunoaștem că - măcar în ceea ce privește teritoriul "științei" literaturii - fiecare nouă carte a profesorului Umberto Eco (titular al Catedrei de Semiotică și director al Școlii superioare de științe umane de la Universitatea din Bologna) a adus un punct
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
și prezentul, obiectivele, activitățile curente, felul cum este organizată și condusă. îi fac și reproșuri cu nemiluita, dintre care unele se bat cap în cap: ba că este un turn de fildeș, ba că și-a deschis porțile prea larg, lăsându-se invadată de cohorte de veleitari. Cronicarul n-a intervenit în aceste discuții, socotindu-se oarecum parte, în cauză fiind instituția sub a cărei egidă revista noastră apare (v. și în pag. 1, sus). Sunt păreri și păreri, ne-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
versuri, pagini de jurnal, proză erotică, eseuri politice, studii de sociologie, pedagogie și management universitar. Performanța intelectuală a scriitorului ieșean de a fi publicat atît de multe cărți, în domenii care nu au mare lucru în comun, nu poate să lase pe nimeni indiferent. Literatura, ce poveste. Un diptic și cîteva linkuri în rețeaua literaturii te o carte care reunește reflecții asupra lecturii, scrisului și Bibliotecii (văzută ca o variantă atotcuprinzătoare a lumii). În plus, volumul realizează un arc peste timp
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
lui Liviu Antonesei sînt discutabile. Acesta este un fapt mai degrabă pozitiv pentru că vocația unei asemenea cărți este aceea de a pune întrebări și de a stîrni reacții, nu de a oferi comoditatea călduță a unor răspunsuri definitive, care nu lasă loc de discuții. În fond, este punctul de vedere al autorului care poate fi acceptat sau contrazis de cititorii cărții. Dincolo de aceasta, Literatura, ce poveste! este o splendidă pledoarie pentru carte. Citind eseul lui Liviu Antonesei nu se poate să
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
izbânzi, din scrierile și exemplul genialilor mânuitori ai penelului, mai cu seamă moderni, pe care nu ezita să-i invoce: Cézanne, Van Gogh, Paul Klee... îmi răsună și acum în minte glasul cald și emoționat cu care spunea: "Vreau să las țării o operă care s-o cinstească. Cred că am izbutit să înfăptuiesc câte ceva, dar nu e destul. Acum îmi văd mai bine drumul. Trebuie să dezvolt și să desăvârșesc ceea ce știu. Aș mai avea nevoie de câțiva ani..." Toată
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
de obicei se focalizează pe valorile morale. Melodrama presupune o poziție bine delimitată cu care spectatorul se poate identifica: e clar de la început care sunt personajele pozitive și care cele negative, iar sexualitățile sunt definite precis, uneori cu ajutorul stereotipurilor. Almodovar lasă loc ambiguității la ambele nivele: nu există alb și negru în termeni de moralitate, iar sexualitatea e proteică - travestiții și transexualii care apar sfidează înregimentarea în bărbați/femei. De altfel, mulți critici de film consideră că această sexualitate proteică a
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
al unui Dumnezeu absent, și imagini în slow motion cu preoții în sutane care joacă fotbal sau cu băieții care înoată, imagini care sugerează încărcătura erotică pe care le-o atribuie privirea lui padre Manolo. Nici coloana sonoră nu e lăsată la voia întâmplării: compusă de Alberto Iglesias, amintește de cele făcute de Bernard Herrmann pentru Hitchcock. Pluristratificarea filmului din punctul de vedere al genurilor sedimentate are astfel o pondere la nivel formal. Lungmetrajul are și o calitate nostalgică: ca tematică
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
neo-bolșevicul de la Cotroceni a tunat și-a fulgerat împotriva străinătății care fură creierele românești fără să ne plătească despăgubiri. Parcă am mai auzit textul ăsta. Oare când îi vindea pe germani și evrei, Ceaușescu nu invoca tot cheltuielile de școlarizare? Las' că Occidentul pompează anual sume frumușele în învățământul românesc, prin programele de studii pentru elevi și studenți. Dar probabil că pentru acest supraviețuitor al Războiului rece nu e vorba decât de propaganda otrăvită a ciocoilor îmbogățiți din exploatarea nemiloasă a
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
unei cunoașteri adecvate a dreptului intern și internațional, a filozofiei și a expresionismului dadaisto-cubist în parlamentarismul românesc. Astfel, propoziția aruncată peste umăr cu o oarecare aroganță (pe bună dreptate!) unui gazetar: "Se trage 1) în Parlament, să știți!", i-a lăsat pe majoritatea telespectatorilor în beznă. Doar prietenul meu Haralampy, ceva mai tare de... Constituție, revenindu-și, a întrebat televizorul 2): -Adică, ce vru să spună domnul ? Iar megavijănul meu, prompt ca întotdeauna, i-a răspuns cuminte: -Vai, dom' Haralampy, se
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
pe Seniorul locului, ca Autor, cu toate că despre acesta se zicea că nici nu știe carte... Vorba lui Arghezi: Cât e Dumnezeu de mare, n-are nici trei clase primare, orișice învățăcel, știe mai multe ca el.... Zâmbind în înalturi, Atotștiutorul lăsa să treacă de la Sine... Orice ar fi, trebuie să recunoaștem că ne aflăm în fața unui Meșter tăcut, tenace, perfect... Și că n-ar exista nimic Exterior - Deus sive Natura - Dumnezeu sau Natura, cum spunea Opticianul din Amsterdam, divinitatea fiind firea
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
informare și a preîntîmpina deficiențele de gust născute dintr-o cultură precară, colecționarul român, din ce în ce mai izolat și tot mai sever împins într-un soi de cvasiconspirativitate, s-a fixat decis pe numele mitologice ale artei românești, adică pe acelea care lăsau șanse minime unei opțiuni eronate. Grigorescu, Andreescu, Aman, Luchian, Tonitza, Petrașcu, Iser, Ressu etc., iată cîțiva artiști care nu implicau riscuri în ceea ce privește plasamentele financiare și nici nu dezamăgeau nevoia mai mult sau mai puțin reală de hrană simbolică. Privind lucrurile
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
cărora junii membri ai confreriei s-au format, fără a renunța la unele nuanțe critice răsfrînte în prețuire, sporindu-i verosimilitatea, dar fără a încălca o prudență mondenă. Portretele se țin lanț, cu gustul lor de moralități dulceag-amărui. Liviu Petrescu "lăsa impresia unei rigidități academice Ťfundamentalisteť, vecină cu infatuarea. De o eleganță rece și precisă, îl simțeai că joacă un rol și că exersează un stil. Impunea prin maturitatea ostentativă și luciditatea spiritului său disociativ, însetat de claritate. Avea o pedanterie
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
nu?" (expertzel.go.ro). Pentru mijto Google indică - incredibil - aproape trei mii de atestări în pagini românești din Internet! Ironia transformă și numele proprii; de mai multe ori București devine Bucurejti: ,Bah țăranu ie țăran shi la Bucurejti shi la Las Vegas. Ceea ce ie totuji trist pâna la urmă" (medicinaonline.ro; ca de obicei, am modificat parțial grafia textelor, adăugînd diacriticele care le ușurează înțelegerea, fără a influența analiza). Extrem de des transformarea apare în formele verbului a fi: factor decisiv în
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
nici unul dintre ceilalți n-a scos o vorbă în ora petrecută împreună. Prezidentul m-a avertizat, el, să pun capăt relațiilor cu indivizi "dubioși" - îmi amintesc perfect adjectivul - precum Augustin Buzura, Livius Ciocârlie și Andrei Pleșu. Numele lui Pleșu, probabil lăsat intenționat la urmă, mi-a oferit cheia întregului scenariu. Ne întîlnisem cu cîtva timp înainte ca să discutăm dacă vom semna o scrisoare de protest a lui Mircea Dinescu. Pretextul fusese rugămintea mea de a mă ajuta să transport cu trabantul
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
enormă. Ce se petrece în România demult nu mă mai surprinde și nu mă mai, cu atît mai puțin, șochează. Cum să-l primească el pe tovarășul Aurelian Bondrea, pardon!, pe domnul Rector al Universității "Spiru Haret"? Ba să se lase și fericit cu un titlu de două parale. Și, Dumnezeule mare!, să-i adreseze o scrisoare de mulțumire. Bondrea ca Bondrea, cum era să rateze el o asemenea ocazie? Dar Papa? Asta e întrebarea care cu adevărrat nu-mi dă
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
demult, comunismul un rău necesar"? Să fi fost Aurelian Bondrea fantoma răului trimisă să bîntuie al 26-lea an de pontificat al unuia din cei mai mari Papi din istorie? N-am nici un răspuns la aceste întrebări care nu mă lasă să dorm. Orice aș face, mă întreb a nu știu cîta oară: noi ca noi, dar Papa?
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
la scurtă vreme după romanul lui Gheorghe Crăciun, Pupa Russa, indică faptul că, urmând exemplul Polirom-ului, și Humanitas se gândește să parieze pe literatura română contemporană. Numai de n-ar fi niște excepții, mai ales că ambii autori s-au lăsat așteptați ani buni cu scrieri inedite, cele două cărți beneficiind din start de un interes cu mult peste medie. Ultima carte de poezie publicată de Ana Blandiana a fost Soarele de apoi, în urmă cu patru ani, situație explicabilă în măsura în care
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
puternice precum în cartea recent apărută. Cititorii fideli ai Anei Blandiana vor găsi aici ingredientele specifice - versul final al poemului Ziar, "mare-ncâlcită de crabi", este, de pildă, imaginea geamănă a unui alt final din volumul de debut "pentru că se lasă iubită de crabi/ mi-e scârbă de mare." (Intoleranță) -, dar, în egală măsură, se vor putea simți și contrariați de tonalitatea sumbră a câtorva poeme, de lipsa totală a jovialității și ludicului pe care, sub diverse aspecte și în concentrații
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
volum: "Îngeri bătrâni urât mirositori/ cu iz stătut în penele jilave,/ în părul rar, în pielea scămoșată de insule de psoriazis,/ hărți scrijelite adânc/ ale unor înspăimântătoare/ tărâmuri necunoscute./ Prea triști pentru bunevestiri,/ prea slabi pentru sabia de foc,/ se lasă îngropați dormitând/ ca niște semințe pe care le sameni/ cu dureri reumatice la încheieturile aripelor,/ tot mai ascunse-n pământ,/ tot mai moșnegi, tot mai oameni..." (Îngeri bătrâni) Diferență uriașă între acest poem și cel intitulat Armura din volumul Ochiul
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
lui Chifu, din nou o carte de proză. O carte cu un titlu nememorabil (ne-memorizabil, mai bine spus), parafrazând (parodiind?) titlurile laborioase și epice ale romanului baroc. Iată-l reprodus în întregime: Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme sau Invizibilul, descriere amănunțită. Și în continuare, pe aceeași primă pagină a volumului, această mențiune: "Roman/ un fel de basm". După cum vedem, autorul îi pune cititorului (criticului) la dispoziție o cheie de lectură, prevenindu-l în legătură cu formula ambivalentă a
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
dacă vrem, conștientă de sine însă dematerializată: "oricât mă străduiesc să apăs tare, tare cu picioarele în neaua rece, ușoară, nu rămâne nici o urmă. De aceea trebuie să mă obișnuiesc, acesta sunt eu: cineva care pășește pe zăpadă fără să lase urme." S-a înțeles că despre suflet este vorba și despre plutirea sa indecisă, după moartea trupului, între pământ și ceruri, în "spațiul dintre lumea oamenilor și lumea lui Dumnezeu". în aceasta din urmă încă nu e primit căci a
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
prea devreme, legat, cum încă este, de lumea de jos, nedesprins cu totul de realitățile mundane: "sunt prea implicat în viața de jos, a oamenilor vii, sufăr laolaltă cu ei, parcă aș mai fi unul de-al lor". Nu este lăsat totuși să rătăcească singur în spațiile intermediare, ci e asistat de spirite mai evoluate, care îl însoțesc și îl povățuiesc, de condorul vorbitor Truman și de îngerul Lazarus, păstrătorul "cărții pecetluite". Este chiar cartea trăirilor lui Veniamin, a "viselor" acestuia
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]