4,444 matches
-
până în fundul iadului... Sergent! Strânge oamenii. Mergem după ei. Sergentul se aplecă, adună un pumn de cartușe de mitralieră și i le arătă din palmă. — Sunt de-ale noastre, șopti el. Se înnopta când părăsi marea lagună, pătrunzând în încâlcitul labirint de canale năpădite de gigantice tăvi verzi - nuferii Victoria regia - și de armate de plante agățătoare ce păreau că se sprijină de suprafața liniștită a apei, înaintând așa de în față, încât de pe mal devenea cu neputință să descoperi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cerului, Intié erau stăpânii lumii, iar Kano, cel cu picioarele diforme, mergea cu un pas sigur prin desișuri, mereu spre Nord-Vest, fără ajutorul busolei, călăuzit de un instinct tainic care îl conducea direct spre obiectiv, chiar și în acel nesfârșit labirint cu arbori identici cu alți arbori. Odată cu căderea serii, indianul se opri într-un luminiș, căută ramuri de chonta și frunze de bananier și începu să pregătească un mic adăpost. Aprinse focul cu ajutorul a două bețe și frunze uscate, împărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lagună, îl opri cu un gest, când o lua pe cărarea spre colibă. Îi arătă o deviere spre Sud: — Yubani-i vor să vorbească, spuse el. Îl urmă în tăcere. La căderea nopții, ajunseră pe malul unui igarapé, intrară adânc în labirintul unui desiș de mangrove și dădură pe neașteptate peste primele colibe ale satului, ceva mai mult de douăzeci, fără pereți, cu acoperișuri de nipa ce coborau aproape până pe pământ. Un foc mare strălucea în toate locuințele și chiar în uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare neasfaltate care se lărgeau pe măsură ce avionul pierdea din înălțime și motoarele lui huruiau cu mai multă putere, și acolo, în față, un nor gros de fum negru - pâclă a coșurilor de fabrică și a eșapamentelor de automobil - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu tapiri, aproape de familii de capibara care se jucau neliniștiți pe maluri, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge adânc în pădure, dacă din râu se apropia caimanul. Se înnopta când pătrunse în încâlcitul labirint de canale năpădit de armate de nuferi și de plante agățătoare cu aparență compactă, dar care se deschideau lin la bătaia padelei... Ultimii stârci căutară adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e performanța pe care o ating foarte puțini. Maestru de necontestat al fantasticului în proză, Mircea Eliade a avut probabil ideea de a realiza o sinteză a mai multe formule generatoare de straniu, nelămurire, ciudățenie. În Nopți la Serampore, motivul labirintului este asociat cu dislocările spațio-temporale, suprapunerile universurilor paralele. Șoferul a așteptat toată noaptea și mașina nu s-a mișcat din curte, dar personajele au rătăcit, întâlnindu-se cu o femeie și cu tatăl său care vorbesc o limbă necunoscută. În
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
dislocările spațio-temporale, suprapunerile universurilor paralele. Șoferul a așteptat toată noaptea și mașina nu s-a mișcat din curte, dar personajele au rătăcit, întâlnindu-se cu o femeie și cu tatăl său care vorbesc o limbă necunoscută. În prima intrare în labirint timpul este limitat la o secvență. La a doua încercare, distanța dintre cele două timpuri sugerează apropierea, căci presonajul înregistrează ceea ce i s-a întâmplat și rememorarea unor momente anterioare, prezentarea unor evenimente contemporane și a unora care au ajuns
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului, revelat prin coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis indus de licoarea magică, el trăiește experiența extatică a unirii momentului inițial al
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
se transforme orișicând într-unul mortal. Capul începu să-i zvâcnească de temerile dezgropate după atât de mulți ani... Își simți palmele umede, iar gândul lui o striga pe Odette. Unde era oare Odette? În ce parte sobră a acestui labirint se ascundea? Îi era frică și ei? Victor își mușcă buza până-i dădu sângele... Rămas singur, Ion se uită visător la tablourile ce reînviau vremurile când el și Victor se jucau cu alți copii, când adolescenta Celia fugărea găinile
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
cu optimism. Într-un final, tipa avea să cedeze. Așa se întâmpla întotdeauna. —Un curs prenatal. Cu toate astea, doctorița Watson n-a cedat. În schimb, i-a explicat pe unde s-o ia. După mai multe cotituri pe coridoarele labirintului cu linoleum cenușiu, Hugo a găsit, în sfârșit, ușa pe care o căuta. A bătut și a deschis-o, ca s-o descopere pe Amanda într-un semicerc de oameni, stând în tensiune și clocotind de nervi. Lângă ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a privit-o pe doctoriță depărtându-se, mișcându-și părul negru, strălucitor. Ulterior, și-a dat însă seama că nu mai știa drumul. Îl uitase. Trecuse aproape un an și jumătate de când încercase să găsească sala de curs prenatal și labirintul cu linoleum cenușiu al spitalului era la fel de misterios ca și prima dată. Hugo a luat-o la goană pe coridor, depășind și vreo două bifurcații. I-au mai trebuit încă cinci minute marcate de panică până când, într-un sfârșit binecuvântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu fugiți de ele, nu le evitați, nu încercați să vă iluzionați că dialogurile sincere cu propriul eu sunt doar foc de paie, vorbe în vânt, alabala-portocala etc. Nu, doamnelor și domnilor, nu faceți ca Iepurele. Iepurele este pierdut. În Labirint. În Labirintul Propriilor Gânduri Absurde... Nu simțiți în aer mirosul? Este doar mirosul inconfundabil al fricii. Temerile Iepurelui devin obsesiile sale. El vede ceea ce nu vede nimeni, aude ceea ce nu aude nimeni, transpiră așa cum nu transpiră nimeni. Și, ca să fie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de ele, nu le evitați, nu încercați să vă iluzionați că dialogurile sincere cu propriul eu sunt doar foc de paie, vorbe în vânt, alabala-portocala etc. Nu, doamnelor și domnilor, nu faceți ca Iepurele. Iepurele este pierdut. În Labirint. În Labirintul Propriilor Gânduri Absurde... Nu simțiți în aer mirosul? Este doar mirosul inconfundabil al fricii. Temerile Iepurelui devin obsesiile sale. El vede ceea ce nu vede nimeni, aude ceea ce nu aude nimeni, transpiră așa cum nu transpiră nimeni. Și, ca să fie tacâmul complet
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
știu..., nu-mi dau seama...dar a vorbit și despre capitală ceva... Era noapte când a plecat... și parcă a pronunțat ceva în legătură cu asta... A! Și cu telefonul, parcă... - Sunt multe intervale între cuvinte și se pierde sensul lor în labirintul timpului din care le primește și le exprimă... Se va așterne liniștea în memoria lui și logica va stăpâni vorbirea Tainicele cărări ale iubirii lui curând. Sunt convins că Dumnezeu îl va ajuta. Altfel..., nu-i dădea viață în acele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
edificiul fostului palat regal, o cetățuie imensă, strivitoare de fapt, așezată pe colina de pe malul stîng al rîului Vîltava, de unde domină tot orașul. Acest palat, această fortăreață de fapt, una dintre cele mai mari din Europa Centrală, este un adevărat labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se simțea răvășit, înfiorat de plăcere. în același timp simțeam că acel loc era și al meu, că mai devreme sau mai tîrziu Casa monteoru trebuia să mă accepte și pe mine în sînul ei, în pîntecele ei secret, în labirintul ei de birouri și de uși, pe terasa cu care se prelungea restaurantul în spatele palatului... Chiar dacă eram doar un tînăr poet fără volum, debutasem de cîțiva ani în presa literară centrală și frecventam toate cenaclurile literare bucureștene (și în special
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de a mă scutura (eram pe pămînt american, deci trebuia să mă trezesc.) — ești oK ? ai zburat bine ? — Perfect. — Great. Hai să mergem. Ăsta-i tot bagajul tău ? — Da... îmi înșfăcă valiza și mă obligă să-l urmez printr-un labirint de culoare spre parkingul aeroportului. Victor era foarte încîntat că avionul meu ajunsese la timp. nu-i așa că avusese dreptate sfătuindu-mă să iau American Airlines și nu Air France ? Cum să nu, yes. Dintre toate companiile aeriene din lume
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stol de secretare băteau texte la mașini de scris dintre cele mai zgomotoase și mai ciudate, una dintre ele fiind dotată cu caractere extrem de mari, era mașina rezervată unor documente ultraoficiale și ultraimpunătoare. De fapt, Casa monteoru era un veritabil labirint, privită din exterior nimeni nu i-ar fi putut ghici multitudinea de spații, coridoare și dependințe, după cum din stradă nu i se vedea nici superba cupolă. Din încăperea unde fusese restaurantul dispăruseră mesele și scaunele, dar mobilele masive rămăseseră lipite
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la spitalul Davilla, aflat alături, chiar lipit de Uniunea scriitorilor. acolo veneau în fiecarea dimineață cinci sau șase asistente medicale angajate la secția de boli infecțioase. Fiind ele la Infecțioase aveau o intrare separată și apoi se pierdeau undeva în labirintul spitalului. nimeni nu le mai vedea în timpul zilei și nimeni nu știa ce făceau ele de fapt în stabiliment. De fapt, femeile transcriau înregistrările. o muncă enormă, gigantică. Cele cinci sau șase „infirmiere” erau de fapt stenografe de un mare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu gândul de a se îndrepta repede spre casă, spre a nu lăsa pe Otilia singură. Își aduse aminte de Weissmann și simți că spiritul lui săritor i-ar face bine. Știa că se mutase și șade acum prin jurul străzii Labirint. Găsind adresa însemnată, se urcă într-o trăsură și în curând se găsi în stradela cu pricina, în care nu se aflau decât maghernițe cu aspect de prăvălii, nemaifolosite, și o singură curte mare ca de han vechi cu o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întâmplă mereu așa când e vorba despre ceva atât de râvnit cum este fericirea. De asemenea, este adevărat că, până la urmă, fiecare vede fericirea din propria prospectivă, așa încât la sfârșit, cineva se poate întreba: care este adevărata fericire? 1. Prin labirintul fericirilor multiple Au fost o dată șase orbi care trăiau într-un sat mic. Într-o zi ajunse aici un elefant cu ocazia unei sărbători religioase și acești șase oameni nevăzători au dorit să meargă și ei să-l cunoască, dat
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
privi la viață numai din această optică... sufocă speranța oricărei noutăți la care fiecare creatură este chemată. Atunci când omul rămâne închis în propria-i fragilitate și își pierde orice orientare care să-l ducă dincolo de limitele proprii, intră într-un labirint șubred de nefericire și de suferință pe care am putea să-l denumim „frustrare existențială”. O astfel de condiție ne duce cu gândul la istoria unui bețiv care căuta cu insistență cheile de la casă în jurul unui stâlp de iluminat. Se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de perspectivă orientativă, persoana se va simți mai bine, nu numai pentru că îi sunt satisfăcute acele nevoii care-i liniștesc fricile, ci pentru că ea își dezvoltă propriile resurse într-un proiect de viață deschis spre transcendență. Astfel fericirea iese din labirintul unui echilibru ce trebuie menținut și devine un adevărat program existențial făcut din alegeri ce dă o direcție întregii vieți. 3. Nevoi și motivații în sprijinul unei vieți fericite Individul se simte fericit și se autorealizează în măsura în care își satisface nevoile
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
placaseră, parcă în glumă, grumajii Uliții Vergului (Calea Călărași). De unde nevătămata Bucureștioară, pîrîiașul-mireasă, se scurgea (cînd nu primise încă antonimul nume de familie de Căcata) prin copăile mahalalelor Olari și Olteni, prin cele ale nărăvașei Uliții a lui Vasilache (strada Labirint) și mai la vale, prin cele ale Jitniței Vechi (din strada Sf. Nicolae Jitniță), fostele cămări cu bucate ale Curții Domnești. - Mofturosule... - Hep!... răspundea neparticipativ omul volanului. - Calc-o și către stânga... Tai-o și către grajdurile boierilor Herești. 100
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Traian... Mai încoace de Institutul de Medicină Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele... Între Dudești, Labirint și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat. ...Și abia acum mi-am amintit că, în Mozambic, talmudistul Rabbi Simeon bar Yose mi-a destăinuit necazul de moarte în care nu voi întîrzia să alunec, și din care numai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]